Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Comunicare, drept și pace. Law and Language: Effective Symbols of Community de Harold Berman
22.09.2020 | Diana MOCANU

JURIDICE - In Law We Trust
Diana Mocanu

Diana Mocanu

O carte de un eclectism demn de un proiect de bricolaj de jurisprudență, scrisă cu scopul de a formula o înțelegere a dreptului ca mijloc creator de comunități și relații pașnice între indivizi și națiuni, textul lui Berman este unul atemporal. El își propune să arate cum limbajul juridic negociat responsabil, bine tradus și formalizat este esențial pentru a crea și întreține pacea și înțelegerea în comunități, fie ele locale sau internaționale. Berman era convins că tradiția juridică vestică – și, de fapt, comunitatea globală în întregime – dispune de resurse lingvistice în moștenirea sa culturală pentru a depăși cele mai periculoase tensiuni și diviziuni. În anii 60, când a căpătat formă acest proiect, îngrijorarea perenă ce umbrea orice era una de natură politică.

Frica de Războiul Rece, resimțită pe ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial ajutase la „paradoxala unire a umanității în jurul capacității sale de autodistrugere”, pentru a-l cita pe autor. Acest context l-a determinat să încerce conturarea unei teorii a „comunificării”, termen folosit pentru a semnifica formarea de legături de comuniune printr-o mai bună înțelegere a culturii, limbii și legilor altora, o formă de comunicare culturală ca leac pentru polarizarea extremă ce amenința de pretutindeni. Aruncând o privire la titlurile din media și dușmanii publici contemporani, nu putem să nu ne întrebăm cât din drumul acesta către celălalt am parcurs între timp.

Comunificarea este așadar un concept original creat de autor pentru a desemna procesul prin care oamenii creează și mențin comunități, de la nivel local la cel global, și în care limbajul joacă un rol cheie, devreme ce este el însuși un fenomen social. Unul care se procupă de “transferul reciproc de înțeles”, pentru care Berman spune că am avea nevoie de un nou verb, capabil de a-i captura mai satisfăcător dinamica reciprocă. El folosește pentru a o desemna sintagma speak-listen, insistând asupra funcției de socializare a limbajului, care apără în definitiv societatea de la disoluție și dezintegrare. În nicio altă perioadă istorică nu au fost poate aceste observații mai potrivite decât în timpul Războiului Rece, când propaganda și cenzura au știrbit nemilos din puterea de comunificare a limbajului. Împotriva acestui lucru, Berman argumentează că putem lupta având ca armă chiar limbajul, devreme ce toți oamenii îl folosesc pentru a comunica și cum orice limbaj servește acelorași funcții în comunitățile care îl întrebuințează. Aceste caracteristici comune înseamnă că sunt posibile comunități mai largi, unite de experiențe similare și de o traducere judicioasă a textelor lor esențiale, nu în ultimul rând din domeniul juridic.

TOP 3 CITATE:

 „You don’t necessarily have to believe in God, but you have to believe in something. You have to believe in law at least. If you can’t accept God, then just focus on the law that God has written on all of our hearts. Even children intuitively sense this law within us. Every child in the world will say, “That’s my toy.” That’s property law. Every child will say, “But you promised me.” That’s contract law. Every child will say, “It’s not my fault. He hit me first.” That’s tort law. Every child will say, too, “Daddy said I could.” That’s constitutional law. Law ultimately comes from our human nature, and our human nature is ultimately an image of God. ”[2]

„It is, of course, undeniable that clarity and simplicity are very great virtues in legal language (as in all other kinds of language), virtues which are, indeed, often lacking. It is, therefore, incumbent upon lawyers, judges, administrators, legislators, law teachers, and others to attempt to clarify and simplify the language of law in order that it may be properly understood by those to whom it is addressed. Yet many of the attacks upon the obscurity and technicality of legal language, and many of the proposals to improve it, are based upon a wrong philosophy of language. The critics and reformers have often accepted a mechanistic theory which treats language simply as a tool to be used by reason and will, rather than as an integral part of man’s whole personality and hence also a shaper of reason and will. They have accepted a sharp distinction between the language of intellect and the language of emotion. They have started from the premise that words (symbols) are to be distinguished from things (referents), and that words (or at least so-called non-emotive words) have no other proper function than to convey an accurate picture, a photograph, as it were, of the things to which they refer. They have separated the “form” of language from its “content,” and both from its “motive.” They have failed to give sufficient weight to the fact that words both embody and inspire the traditions and the philosophies of the community which has created them. And they have neglected the communifying character of speech – of prose as well as poetry – that is, the character of all language as a dramatic expression and fulfillment of man’s craving and capacity for association. ”[3]

„When the community language takes legal form, when it is forged in the fires of legal procedures, it inevitably acquires “technical” meanings, that is, meanings specifically related to the legal issues that arose and were resolved in the particular proceedings which gave rise to the words. Such technical meanings must be preserved and guarded against abuse if legal language is to retain its identity and not merge once again into the general folk tongue. Thus a corps of professionals is needed – “medicine men,” high priests, or, in our society, lawyers.[4]

CE MI-A PLĂCUT:

Temele cardinale ale preocupărilor intelectuale ale lui Berman se disting cu claritate în acest text de mijloc de carieră, care distilează unele dintre ideile sale anterioare asupra dreptului internațional și comparat, anticipând în același timp temele din istoria, filosofia dreptului și spiritualitate pe care le va explora mai apoi în monumentala Law and Revolution. Cartea are de altfel tenta interdisciplinară specifică autorului, integrând armonios metode și observații proprii sociologiei, psihologiei, antropologiei, teologiei, filosofiei și teoriei dreptului. Asta într-o perioadă de – încă – dominație a curentului pozitivitist, în care interdisciplinaritatea și limbajul cu greu ar fi putut fi identificate ca subdomenii ale studiilor de drept. Alături de colegi ca Roscoe Pound și Lon Fuller, dar și alții precum Jerome Hall sau Karl Llwellyn, a contribuit la extinderea a ceea ce era în anii 60 interdisciplinaritatea în filosofia dreptului.

Dreptul este mult mai mult decât suma regulilor unui stat și modul lor de aplicare și de analiză, el este în egală măsură și activitatea socială prin care anumite norme sunt formulate de autorități legitime și aplicate de persoane care exercită autoritatea în numele acestora. Numeroase alte tipuri de norme, în afară de cele legale, intervin în relațiile juridice. Dreptul înțeles în acest sens larg a dus la nașterea interdisciplinarității ca metodă modernă de studiu juridic, folosită pentru a întregi aprecierea noastră asupra rolului său în comunitate, privit contextual, alături de celelalte discipline cu care coexistă, într-o perspectivă holistică și deci realistă asupra societății. Spiritul integrator în care scrie Berman permează chiar și ideile sale cele mai predispuse la opoziție și invită cel puțin la toleranță, dacă nu la o regândire a propriilor preconcepții.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Convivialitatea (de la „con” și „vivere”, a trăi împreună) este un alt concept care sintetizează cu destulă acuratețe eforturile lui Berman din această lucrare. Viața socială a unei comunități se desfășoară sub formă de ritualuri și rituri, pentru care limbajul și tradiția sunt fundații stabile, dând oamenilor cu o cauză comună posibilitatea de a vorbi, munci și trăi împreună armonios. Totuși, în fața criticilor la adresa unora dintre aceste tradiții care istoric au oprimat și exploatat femei, minorități, persoane sărace sau pur și simplu diferite în vreun fel considerat arbritrar relevant, mult timp fără drept de apel, Berman nu ia apărarea învinsului. Sau nu o face cu atâta forță cu câtă ar cere-o idealul său de drept ca o forma de comunificare.

El deplânge asaltul asupra dreptului dinăuntrul său și pierderea încrederii în integritatea și eficacitatea acestuia de chiar către cei care care ar trebui să îi fie promotori, dar pare să omită că primul pas spre o schimbare în bine este recunoașterea unei greșeli. Surprinzător pentru cineva ale cărui idei datorează atât de mult moralei creștine, Berman pare să ne spună printre rânduri că mai important este nu să iertăm greșeli recunoscute, ci să închidem ochii și să păstrăm tăcerea asupra nedreptăților trecute de dragul armoniei sociale. Deși intenția nu a fost cu siguranță aceasta, chiar ținând cont de climatul în care scrie, un alt mod de a-și apăra ideile de altfel avangardiste decât pe socoteala suferinței unora dintre noi ar fi fost cu siguranță posibil.


[1] Law and Language Effective Symbols of Community de Harold J. Berman, editată de John Witte, Jr., apărută la Cambridge University Press, 2013. Harold Berman a fost unul dintre marii profesori ai sistemului american de educație juridică, predând cu erudiție timp de șase decenii înaintea morții sale în 2007. Printre nenumăratele sale contribuții la dezbateri intelectuale care sunt încă departe de a se fi stins se numără și acest volum mult timp crezut pierdut și care a fost redescoperit, editat și publicat de studentul și apoi colegul său John Witte, Jr.
[2] “Nu trebuie neapărat să crezi în Dumnezeu, dar trebuie să crezi în ceva. Trebuie măcar să crezi în drept. Dacă nu îl poți accepta pe Dumnezeu, acceptă măcar legea pe care Dumnezeu a înscris-o în inimile noastre. Chiar și copii o simt intuitiv. Orice copil va spune „Asta e jucăria mea”. Ăsta e dreptul de propietate. Orice copil va spune „Dar mi-ai promis”. Ăsta e dreptul contractelor. Orice copil va spune „Nu e vina mea, el m-a lovit primul”. Ăsta e drept penal. Orice copil va spune și „Tata a spus că pot”. Ăsta e drept constituțional. Dreptul vine la urma urmei din natura noastră umană și natura noastră este imaginea lui Dumnezeu.”, p.7
[3] “Este desigur de netăgăduit că claritatea și simplitatea sunt virtuți de foarte mare preț în limbajul juridic (ca și în toate celelalte feluri de limbaj), virtuți care deseori lipsesc, într-adevăr. Revine deci avocaților, judecătorilor, administratorilor, legislatorilor, profesorilor de drept și altora asemenea sarcina de a încerca să clarifice și simplifice limbajul juridic astfel încât el să poată fi înțeles de toți cei cărora li se adresează. Totuși multe dintre atacurile asupra obscurității și tehnicalității limbajului juridic și multe dintre propunerile de a-l îmbunătăți se bazează pe o filosofie a limbajului greșită. Criticii și reformatorii au acceptat mult timp o taotie mecanistă care tratează limbajul ca un simplu instrument la îndemâna rațiunii și voinței. Ei au acceptat o distincție tăioasă între limbajul intelectului și limbajul emoțiilor. Au pornit de la premisa că cuvintele (simbolurile) pot fi distinse de lucruri (referenți) și că cuvintele (sau cel puțin așa-numitele cuvinte non-emotive) nu au altă funcție decât să creeze o imagine precisă, o fotografie cum s-ar zice a lucrurilor la care se referă. Au separat forma limbajului de conținutul acestuia și pe ambele de scopul lui. Au eșuat în a da destulă importanță faptului că cuvintele întrupează și inspiră tradițiile și filosofiile comunității care le-a creat. Și au neglijat efectul comunifiant al vorbirii – în proză și în în poezie – sau cu alte cuvinte, caracterul oricărui limbaj de expresie dramatică și împlinire a nevoii omului și capacității sale de a se asocia. ”, p.64
[4] “Când limbajul comunității ia formă juridică, atunci când este călit în focurile procedurilor juridice, capătă inevitabil înțelesuri tehnice, adică înțelesuri legate specific de problemele care au apărut și au fost rezolvate în respectivele proceduri care au dat naștere cuvintelor. Asemenea înțelesuri tehnice trebuie păstrate și protejate împotriva abuzurilor ca limbajul juridic să-și consolideze identitatea și să nu se amestece înapoi în limbajul popular. Prin urmare un corp de profesioniști este necesar – “doctori”, înalți prelați, sau, în societatea noastră, avocați. ”, p. 92.


Diana Mocanu

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.