Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Practica judiciară în materia modificării Titlurilor de Proprietate generată de rectificarea erorilor materiale fără modificarea suprafeţei totale
24.09.2020 | Ioana-Anamaria FILOTE-IOVU

JURIDICE - In Law We Trust
Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Rectificarea erorilor materiale din cuprinsul Titlurilor de proprietate, respectiv modificarea acestora este o problemă de actualitate, chiar dacă acestea au fost emise în urmă cu aproape 30 de ani.

În contextul numeroaselor cereri de înscriere a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în Cartea funciară, au fost sesizate numeroase necorelaţii între menţiunile din actele emise după 1991 de către Comisiile judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi datele ce reies în urma măsurătorilor cadastrale, cum ar fi, de exemplu erori privind: numărul de tarla/parcelă, numele autorului dreptului, vecinătățile fără afectarea amplasamentului, suprafaţa parcelelor fără modificarea suprafeței totale.

Deși există o dorinţă generalizată de a reglementa situaţia juridică a terenurilor, prin înscrierea lor în Cartea Funciară, deziderat propus încă de la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, acest demers nu este tocmai facil când, din cauza erorilor materiale existente în cuprinsul Titlurilor de proprietate, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară respinge cererile de intabulare până la rectificarea respectivelor erori.

Din analiza practicii judiciare relevante în domeniu, se constată că s-au formulat mai multe opinii cu privire la această problematică, a modificării titlurilor de proprietate sub aspectul competenţei de soluţionare a cererilor, a cadrului procesual sub aspectul părţilor, precum şi sub aspectul probatoriului necesar a fi administrat, în special ca urmare a interpretării diferite a art. 591 din Legea fondului funciar nr. 18/1991[1].

Această problematică a fost dezvoltată într-un articol amplu redactat în anul 2015[2], în care se analiza practica neunitară existentă la nivelul Tribunalului Iaşi, precum şi necesitatea existenţei unei practici unitare sub aspectul competenţei generale a instanţelor de judecată.

De atunci până în prezent însă, practica judiciară nu s-a unificat, chiar dacă au existat întruniri de practică neunitară la nivelul unor Curţi de Apel, art. 591 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 făcând şi obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, excepţie care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 59 din 12 februarie 2020 a Curţii Constituţionale[3], reţinându-se în esenţă următoarele:

„22. Având în vedere legislația menționată, Curtea reține că eroarea materială înscrisă în titlul de proprietate constă în transcrierea eronată în cuprinsul acestuia a numelui și prenumelui față de procesul-verbal de punere în posesie și anexe, erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, numărul unității amenajistice (UA)/unității de producție (UP), erori cu privire la vecinătăți, erori ale suprafețelor parcelelor, fără modificarea suprafeței total atribuite, și alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului și a suprafeței. De asemenea, rectificarea/ modificarea titlului de proprietate se referă la modificări ale numărului tarlalei/parcelei, modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă, modificarea vecinătăților, fără afectarea amplasamentului, și modificarea suprafețelor parcelelor, fără modificarea suprafeței totale.

23. Din înscrisurile aflate la dosar, Curtea observă că autorul a parcurs procedura administrativă, în sensul că, după identificarea cadastrală corectă a terenurilor în litigiu, întocmirea planurilor de amplasament și delimitare și după recepționarea acestora de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a depus la Comisia locală de fond funciar cerere pentru modificarea titlului de proprietate, cerere care a fost înaintată Comisiei județene, iar ulterior Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Însă Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a restituit documentația Comisiei locale cu motivarea că, potrivit unei proceduri operaționale incidente, documentația pentru modificarea titlului de proprietate trebuie să conțină și copia planului parcelar al tarlalei, plan parcelar pe care Comisia locală de fond funciar nu l-a întocmit. În acest context, autorul excepției, considerând că nu este posibilă rectificarea titlului pe cale administrativă, a formulat cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu Comisia Orașului Salcea pentru aplicarea legii fondului funciar și Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și a solicitat rectificarea titlului de proprietate în ceea ce privește identificarea solelor și parcelelor în care sunt amplasate suprafețele extravilane reconstituite.

24. Prin Sentința civilă nr. 4.396 din 18 noiembrie 2016, pronunțată în cauză, Judecătoria Suceava a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, reținând că, întrucât reclamantul nu pretinde că prin modificările solelor și parcelelor în care sunt amplasate suprafețele extravilane reconstituite s-ar modifica în fapt amplasamentul suprafețelor de teren, competența de soluționare a cererii aparține oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicțională, pe baza hotărârii comisiei județene, iar nu instanțelor judecătorești.

25. Or, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că susținerile autorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate a textului de lege criticat, ci o chestiune de interpretare și aplicare a legii la cazul dedus judecății, ceea ce intră în competența instanțelor judecătorești.”

Astfel, opiniile divergente au generat soluţii nuanţate ori diamentral opuse, având drept efect menţinerea justiţiabililor într-o stare de incertitudine cu privire la soluţionarea cauzelor acestora.

Într-o primă orientare[4], se consideră că instanțele de judecată nu sunt competente general să soluționeze astfel de cereri, competența în această materie aparținând Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

S-au reţinut prevederile coroborate ale art. 591 din Legea nr. 18/1991 cu cele ale art. 235 alin. 3 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară[5], conchizându-se că, având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, respectiv de modificare a titlului de proprietate în ce priveşte numărul de tarla (solă) şi cel de parcelă ale suprafeţelor de teren înscrise în Titlul de proprietate, fără a determina o modificare a amplasamentului, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicţională, pe baza hotărârii comisiei județene, iar nu instanţei de judecată. Întrucât competenţa generală de soluţionare revine Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, nefiind în prezenţa unei competenţe alternative, prin raportare la prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991, ce nu sunt incidente, s-a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, care, fiind admisă, a avut drept consecinţă respingerea ca inadmisibilă a cererii introductive de instanţă.

În Minuta întâlnirii trimestriale a judecătorilor de la Curtea de Apel Iaşi şi instanţele arondate, privind problemele de practică judiciară neunitară în materie civilă, în trimestrul al II-lea/2017 din 16 iunie 2017[6] s-a reţinut o oarecare stabilizare a practicii în anii 2014 şi 2015, în sensul respingerii acestor cereri ca inadmisibile, urmate de îndreptarea acestora preponderent către comisii şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,  însă ca urmare a adoptării în anul 2016 a două Hotărâri de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar (prin care s-a stabilit că trebuie urmată calea instanţei pentru titlurile de proprietate ce au intrat în circuitul civil) s-au făcut o serie de distincţii, reţinându-se că opinia majoritară a participanţilor este în sensul că:

„Competenţa de soluţionare a cererilor privind modificarea titlurilor de proprietate cu privire la numărul de parcelă sau de tarla, aparţine Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. (…) Problema, astfel cum a fost formulată, se referă explicit la o modificare a titlurilor de proprietate în privinţa numărului parcelei, respectiv a rectificării numărului tarlalei. Or, printre speciile de modificare a titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, menţionează, alături de modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului şi modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale, şi modificările numărului tarlalei/parcelei.

Dimpotrivă, modificarea suprafeţei totale, în plus sau în minus, faţă de cea care figurează în titlul de proprietate nu poate fi soluţionată, conform art. 235 alin. (4) din acelaşi Ordin, decât prin hotărâre judecătorească definitivă.

Prin urmare, atât în raport cu dispoziţiile art. 591 din Legea nr. 18/1991, cât şi cu cele ale art. 235 din Ordinul nr. 700/2014, rezultă cu claritate intenţia de a face o distincţie între modificările care urmează a fi aduse titlurilor de proprietate într-o manieră care nu afectează drepturile terţilor şi cele care sunt de natură să producă o asemenea consecinţă. În primul caz, procedura poate rămâne una necontencioasă, petentul având, desigur, posibilitatea de a se plânge în faţa instanţelor judecătoreşti de un eventual refuz din partea oficiului teritorial căruia i s-a solicitat modificarea (numărului parcelei/tarlalei), în timp ce în cea de- a doua ipoteză natura contencioasă a procedurii obligă pe beneficiarul titlului de proprietate, dacă nu ajunge la o soluţionare amiabilă cu terţii (proprietarii fondurilor învecinate afectate de modificări care ar antrena reduceri/măriri de suprafeţe), să aleagă, de la bun început, procedura contencioasă, în contradictoriu cu aceştia din urmă, în faţa instanţelor judecătoreşti.(…)”

În acelaşi sens este şi opinia Institutului Naţional al Magistraturii şi a participanţilor la Întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, desfăşurată la Bucureşti, în intervalul 11-12 mai 2017.

Într-o altă orientare[7] se apreciază că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze astfel de cereri, însă este obligatorie întocmirea de către Comisiile locale de fond funciar a unui plan parcelar recepţionat de O.C.P.I. şi anexarea acestuia propunerii înaintate Comisiei Judeţene de fond funciar, plan parcelar fără de care nu poate fi emisă o hotărâre de îndreptare a erorii cu privire la numărul de tarla/parcelă, strecurată în titlul de proprietate, astfel emis.

Se reţine de către o parte a instanţelor de judecată că „acest plan parcelar este un document obligatoriu în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, conform art. 32-35 din Hotărârea nr. 1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Astfel, conform dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, Comisia Comunală de fond funciar avea atribuţii privind îndatorirea de a face în teren delimitările necesare pentru măsurători, privind stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentul stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile privind delimitarea şi parcelarea terenurilor reconstituite.

Potrivit art. 4 lit. c, g şi h, din actul normativ sus arătat sunt enumerate printre atribuţiile principale ale comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale următoarele: stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, înaintează şi prezintă Comisie Judeţene situaţia definitivă, împreună cu documentaţia necesară şi pun în posesie persoanele îndreptăţite a primi terenul, după validare de către comisia judeţeană a propunerilor făcute.

De asemenea, conform art. 34 alin. 1 „pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate conform modului prezentat în anexa nr. 27”.

Astfel, pentru rectificarea menţiunile eronate privind numărul de parcelă şi tarla din cuprinsul unui titlul de proprietate, întrucât nu au fost îndeplinite corespunzător atribuţiile privind punerea în posesie, se impune a se lua măsuri privind rectificarea acestuia, întocmirea planului parcelar fiind absolut necesară în vederea soluţionării unei astfel de cereri.

Într-o a treia orientare[8] se apreciază că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze astfel de cereri, fără necesitatea întocmirii vreunui plan parcelar, însă cu obligativitatea efectuării unei expertize topo-cadastrale, reţinându-se dispoziţiile coroborate ale articolelor 27 şi art. 51 din Legea 18/1991 cu cele a art. 2 şi art. 6 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, ce conduc la următoarea interpretare:

„Este real că pentru terenul din titlul de proprietate în cauză nu au fost întocmite, cu ocazia emiterii titlului sau ulterior planurile parcelare, însă blocarea de autoritatea administrativă a demersului proprietarului de a corecta titlul de proprietate pretins greşit emis cu motivarea că „nu se prezentă planul parcelar al tarlalei” nu poate justifica soluţia (…) de constatare a legalităţii Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar (…).

Prin urmare, conform textelor legale suscitate comisia locală avea şi are obligaţia întocmirii planurilor parcelare, iar comisia judeţeană avea şi are obligaţia de a îndruma şi controla comisiile locale, ambele trebuind să ia măsurile necesare pentru respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor legilor 18/1991, 169/1997 şi 1/2000.

Astfel că (…) se constată că prin Hotărârea (…) Comisia judeţeană a invalidat propunerea comisiei locale, argumentat exclusiv de lipsa planurilor parcelare, lipsă care a fost şi este consecinţa directă a neîndeplinirii obligaţiilor legale mai sus precizate chiar de către autorităţile abilitate de lege, respectiv chiar de către comisia locală şi comisia judeţeană. 

În concret, cererea reclamantului a fost respinsă de autoritatea administrativă cu motivarea că autoritatea administrativă nu a întocmit planul parcelar.

Or, potrivit principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria culpă, cu atât mai mult cu cât lipsa planurilor parcelare, neimputabilă reclamantului ci imputabilă exclusiv pârâtelor îl privează pe reclamant de posibilitatea de a se bucura nestingherit de atributele dreptului său de proprietate.

În consecinţă, soluţia de respingere a plângerii cu consecinţa reţinerii legalităţii hotărârii Comisiei judeţene argumentat de constatarea lipsei planului parcelar este greşită, în condiţiile în care, aşa cum mai sus s-a arătat, apelantul nu are vreo obligaţie de întocmire a acestuia, ci pârâtele-intimate.

Pornind de la premisa actuală a lipsei planului parcelar, singura modalitate prin care apelantul poate să îşi probeze cererea (în ipoteza omisiunii viitoare a autorităţii de a proceda la întocmirea planului parcelar) este aceea a administrării unei expertize topo-cadastrale (…).”

Într-o a patra orientare[9] se apreciază că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze astfel de cereri, fără obligativitatea întocmirii vreunui plan parcelar, însă cu obligativitatea introducerii în cauză a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Se consideră astfel că, luându-se în considerare dispoziţiile art. 591 din Legea nr. 18/1991, republicată , cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 235 alin. (1) – (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară[10], „rezultă că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară deţine atribuţii legale semnificative, în materia îndreptării erorilor materiale din cuprinsul titlurilor de proprietate, şi întrucât nu a fost chemat în judecată, este clar că a fost conturat greşit cadrul procesual sub aspectul părţilor, în sensul prevederilor art. 36 din noul Cod de procedură civilă.”

În acest caz, devin incidente dispoziţiile art. 78 Cod de procedură civilă[11] şi art. 79 Cod de procedură civilă[12], urmând a fi introdusă în cauză şi această instituţie cu atribuţii în materia îndreptării erorilor materiale din cuprinsul titlurilor de proprietate.

Într-o a cincea opinie[13] se apreciază că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze astfel de cereri, fără obligativitatea întocmirii vreunui plan parcelar ori a vreunei expertize topo-cadastrale, precum şi fără introducerea în cauză a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, fiind suficiente pentru soluţionarea cauzei în temeiul art. 27 alin.1 şi alin. 2 din Legea nr.18/1991, existenţa documentaţiei care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, a unui plan de amplasament şi delimitare a imobilului întocmit de o persoană autorizată în lucrări de cadastru, geodezie şi cartografie, coroborată cu poziţia exprimată de Comisia locală de fond funciar în baza atribuţiilor stabilite prin art.5 din Regulamentul de punere în aplicare a Legilor fondului funciar aprobat prin H.G. nr. nr.890/2005.

Dată fiind această multitudine de soluţii întâlnite în practica judiciară în materia modificării titlurilor de proprietate în privinţa numărului de tarla/parcelă, a numelui autorului dreptului, a vecinătăților fără afectarea amplasamentului, a suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale, este de o importanţă deosebită unificarea practicii instanțelor de judecată sub aspectul competenței generale a acestora, a stabilirii cadrului procesual sub aspectul părţilor, precum şi a conturării unor linii directoare sub aspectul probatoriului necesar a fi administrat, pentru evitarea conturării unor soluții divergente în cauze cu obiect similar, precum şi pentru asigurarea principiului celerităţii judecăţii, cu respectarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire şi la termenul rezonabil de soluţionare a unei cauze civile.


[1] Art. 591 din Legea nr. 18/1991: „(1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară. (2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei judeţene.(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale şi de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.”
[2] Disponibil aici.
[3] Decizia nr. 59 din 12 februarie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 publicată în  Monitorul Oficial nr. 416 din 19 mai 2020.
[4] Decizia civilă nr. 59 din 27 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. 5720/285/2018 al Tribunalului Suceava, Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. 5720/285/2018 al Tribunalului Suceava.
[5] Art. 235 alin. 3 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară: (3) Titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei judeţene, conform art. 591 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi se referă la:
a) modificări ale numărului tarlalei/parcelei;
b) modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă;
c) modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului;
d) modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale.”
[6] Disponibil aici.
[7] Decizia civilă nr. 406 din 9 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. 4651/285/2018 al Tribunalului Suceava.
[8] Decizia civilă nr. 1415 din 20 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. 1416/285/2018 al Tribunalului Suceava.
[9] Sentinţa civilă nr. 2005 din 7 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. 3494/285/2020 al Judecătoriei Rădăuţi, Decizia civilă nr. 1314 din 3 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. 1198/285/2019 al Tribunalului Suceava.
[10] Art. 235 alin. (1) – (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară: „(1) Oficiile teritoriale pot soluţiona cereri de îndreptare a erorilor din titlurile de proprietate dacă, în urma verificărilor se constată că acestea sunt datorate transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora dintre informaţiile de pe procesul verbal de punere în posesie sau din documentele care au stat la baza punerii în posesie şi se referă la:
a) erori de scriere a numelui şi prenumelui faţă de procesul verbal şi anexe;
b) erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, număr unitate amenajistică (UA)/unitate de producţie (UP);
c) erori cu privire la vecinătăţi;
d) erori ale suprafeţelor parcelelor, fără modificarea suprafeţei total atribuite;
e) alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului şi a suprafeţei.
(2) În cazul în care eroarea materială se identifică cu una dintre cele descrise mai sus, cererile de îndreptare a erorilor se pot soluţiona în baza următoarelor documente:
a) cererea solicitantului, care trebuie să indice obligatoriu numărul şi data emiterii titlului de proprietate supus corectării;
b) referatul de îndreptare eroare materială întocmit de inginerul şef şi aprobat de director, care trebuie să conţină numărul şi data hotărârii comisiei judeţene în baza căreia a fost emis titlul de proprietate supus corectării, eroarea materială şi conţinutul corectării;
c) titlul de proprietate în original.
(3) Titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei judeţene, conform art. 591 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi se referă la:
a) modificări ale numărului tarlalei/parcelei;
b) modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă;
c) modificarea vecinătăţilor fără afectarea amplasamentului;
d) modificarea suprafeţelor parcelelor fără modificarea suprafeţei totale.”
[11] Art. 78 Cod procedură civilă: „(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor. (5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.”
[12] Art. 79 Cod procedură civilă: „(1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta”.
[13] Sentinţa civilă nr. 3557 din 11 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. 5530/285/2019 al Judecătoriei Rădăuţi.


Judecător Ioana-Anamaria Filote-Iovu

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.