Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole CJUE Drept penal Opinii RNSJ SELECTED
2 comentarii

Decizia CJUE privind prescripția: între mit și realitate

28 iulie 2023 | Vasile ȚURCAN
Vasile Țurcan

Vasile Țurcan

După publicarea comunicatului de presă nr. 129/23 al Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care se învederează modul în care este soluționată cauza cu care aceasta a fost învestită de către Curtea de Apel Brașov, atât lumea juridică, cât și spațiul public, în general, a fost împânzit de fenomenul fake-news. Au început să apară articole în presă, dar și opinii din partea unor oameni politici (chiar și juriști, din păcate) prin care se afirma că „Curtea de Justiție a Uniunii Europene desființează decizia privind prescripția faptelor, care a închis mii de dosare penale și a declanșat un val de achitări[1].

Pentru a înțelege de ce aceste afirmații sunt incorecte din punct de vedere juridic, trebuie să clarificăm două chestiuni:

1. Domeniul dreptului penal ține, primordial, de competența statelor membre, mai puțin de competența Uniunii. În acest sens putem invoca orientarea Curții Constituționale Federale a Germaniei, care într-o jurisprudență majoritară statuează că competența UE în materia dreptului penal trebuie interpretată într-un mod restrictiv, din motiv că anume acest domeniu este unul dintre stâlpii suveranității statelor membre. În acest sens, dispozițiile art. 83 alin. (2) din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE)[2] stipulează următoarele:

În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedește indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 76.

În acest sens, UE poate interveni în materia dreptului penal doar în anumite domenii care fac obiectul armonizării în cadrul UE.

Astfel, a fost adoptată o directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (DIRECTIVA (UE) 2017/1371 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI)[3], adoptarea acesteia fiind motivată astfel:

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Politica Uniunii în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii a făcut deja obiectul măsurilor de armonizare, precum Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95. În vederea asigurării punerii în aplicare a politicii Uniunii în acest domeniu, este esențial să continue apropierea dreptului penal al statelor membre prin completarea protecției intereselor financiare ale Uniunii prin dreptul administrativ și civil în cazul celor mai grave tipuri de comportament din categoria fraudei în acest domeniu, evitându-se, în același timp, incoerențele atât în cadrul fiecăruia dintre aceste domenii ale dreptului, cât și între acestea.

Această interpretare este în strictă concordanță cu dispozițiile art. 83 alin. (2) din TFUE (fapt afirmat și în preambulul directivei).

Cu toate acestea CJUE a indicat, în mod corect, că prezenta directivă, numită prescurtat PIF, nu se aplică litigiului care a fost înaintat spre soluționare Curții din simplul motiv că la momentul săvârșirii faptelor privind frauda TVA, PIF nu era încă adoptată.

Astfel, Curtea a argumentat propria competență în baza art. 325 alin. (1) din TFUE care stipulează că:

Uniunea și statele membre combat frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol, măsuri care descurajează fraudele și oferă o protecție efectivă în statele membre, precum și în instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii”

 Este evident că dispozițiile în materie de prescripție nu au făcut obiectul unei armonizări anterioare și nici nu vor face obiectul acesteia, în cel mai scurt timp, fiind considerată o caracteristică a suveranității statelor membre ale UE.

2. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate fi sesizată cu o întrebare preliminară doar în anumite situații, expres stabilite de art. 267 TFUE care stipulează:

„Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii“

În baza celor mai sus expuse, putem concluziona că CJUE în speța care „a aruncat în aer„ societatea românească a privit primordial protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, nicidecum instituția prescripției în sine.

Prin această decizie s-a statuat că „instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.“, ceea ce este oarecum contrar celor distribuite către public de multe persoane fizice sau trusturi media.

Ceea ce a statuat Curtea, într-un final, se referă la faptul că aplicarea deciziilor CCR și, în special, a deciziei ÎCCJ privind prescripția, în urma căreia se dă curs principiului de mitior lex afectează interesele financiare ale UE (în anumite cazuri) și deci „instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Deci, ceea ce constituie cu adevărat obiectul sesizării CJUE este aplicarea (repunerea în discuție) a principiului mitior lex, în special într-o cale de atac, în legătură cu deciziile CCR.

Astfel, CJUE privește, în special, decizia ÎCCJ 67 din 25 octombrie 2022[4], care stipulează că prescripția răspunderii penale este o instituție de drept substanțial, deci este incidentă aplicarea principiului legii penale mai favorabile, respectiv faptul că poate fi introdusă o contestație în anulare bazată pe deciziile CCR privind prescripția și efectul mitior lex (lege penală mai favorabilă, în sens extins).

Ceea ce spune CJUE, în realitate, este că instanțele naționale nu trebuie să aplice principiul legii penale mai favorabile în legătură cu Deciziile Curții Constituționale din 2018 și 2022 dacă acestea privesc infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și (condiție obligatorie) are loc o repunere în discuție a acesteia, în special în cazul unor căi de atac (contestația în anulare, în speță), îndreptate împotriva unor hotărâri definitive (deci căi de atac extraordinare).


[1] Disponibil aici.
[2] Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C326/49 din 26 octombrie 2012.
[3] Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 198/29 din 28.07.2017.
[4] Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1141 din 28 noiembrie 2022.


Avocat Vasile Țurcan, Baroul Iași

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership