Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Ana-Maria Baciu: Fac parte dintre avocații care cred ca AI ne va face viața mai ușoară, nu dintre cei care cred că roboții ne vor lua locul
30.09.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Ana-Maria Baciu

Ana-Maria Baciu

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Ana Maria Baciu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Dintre atâtea opțiuni pe care le are un absolvent de liceu, cum ați ales Facultatea de Drept?

Ana-Maria Baciu: Bună ziua! Eu vă mulțumesc pentru invitație și pentru oportunitatea de a mă adresa cititorilor JURIDICE.ro.

Eu nu sunt avocatul tipic, care de când era mic și-a dorit să devină avocat. Dar sunt avocatul care, de când se știe, a simțit nevoia să lupte cu nedreptățile din lume și să îi apere pe cei care nu aveau suficient curaj sau suficientă voce încât să se apere singuri. Eu eram colega de clasa (întâi comandatul de detașament, apoi șefa clasei) care răspundea când oricui din clasă i se făcea (sau mi se părea mie că i se face) o nedreptate. Intervenția mea (făcută uneori nu pe cel mai amiabil ton posibil) era urmată de obicei de replica profesorului (autor al presupusei nedreptăți despre care vorbeam): „dar ce, tu ești avocatul lui / ei?” Ei bine, se pare că eram, doar că nu știam încă 😊.

Alegerea nu a venit însă natural, chiar și așa. Am fost întotdeauna mai aproape de matematică decât de materiile din domeniul uman. Și mi-aș fi dorit mult să fac în viață ceva în legătură cu matematica, așa că inevitabil m-am gândit la facultatea de matematică. Doar că nu eram genială în domeniul matematicii (și știam asta foarte bine), eram doar foarte muncitoare, și mi-a fost clar că nu aș putea niciodată să devin cercetător în domeniul matematicii. Nu aveam ce era nevoie. Alternativa, să devin profesoară de matematică, era și mai puțin interesantă pentru mine. Nici pentru asta nu mi se părea că aveam ce era nevoie. Plus că ideea că salariul profesorilor nu era niciodată suficient și că aș fi fost nevoită să fac meditații, așa cum făceau toți profesorii foarte buni pe care îi întâlnisem, mi se părea și mai puțin atrăgătoare. Prin urmare, deși mi-a trecut prin cap, ideea de facultate de matematică a fost abandonată foarte repede.

Și pentru că în liceu citeam mult, foarte mult, literatură polițistă, și mi se părea că acolo m-aș potrivi perfect, până în clasa a unsprezecea m-am gândit foarte serios să dau examen la Academia de Poliție, și să devin criminalist. Tot în clasa a unsprezecea, un prieten foarte bun care era în primul an la Academie, mi-a povestit puțin cum se desfășura viața lui acolo. Și mi-a spus textual “la cum te cunosc eu pe tine, la cât comentezi, ți-ai petrece toată facultatea la carceră ”. Și așa am abandonat, destul de tristă, ideea de Academie de Poliție, și cu ea, ideea de criminalist.

Nu aveam alte talente sau pasiuni, așa încât au rămas pe listă inevitabilul ASE și dreptul, ambele la mare modă în perioada aceea.

ASE-ul, despre care, este adevărat, știam destul de puține, mi se părea la acel moment destul de lipsit de… scânteie. Mă înșelam de fapt, am aflat în anii care au urmat că absolvenții unora dintre facultățile din ASE au ajuns să facă lucruri absolut fascinante în viața lor profesională.

A rămas dreptul. Care avea avantajul că fratele meu era deja student acolo, și era un teren oarecum cunoscut, dar si dezavantajul că la admitere se dădea examen, pe lângă gramatică (pe care o iubeam, pentru că o vedeam extrem de apropiată de matematică) și istorie (care nu îmi plăcea, și pe care nu o știam). Și, desigur, dezavantajul că la Facultatea de Drept de la Universitatea din București, unde voiam eu să studiez, erau în anul în care am dat eu examen de admitere, 25 de candidați pe loc.

Au trecut, toate, și am ajuns studentă la drept la puțin timp după ce împlinisem 18 ani. Ceea ce a făcut ca la foarte puțin timp după ce am împlinit 22 de ani să fi absolvit deja facultatea.

Alina Matei: Așa cum părinții protejează și asigură dezvoltarea copiilor, ocupă Facultatea de Drept un rol de o asemenea substanță în evoluția noastră sau e doar toceală, toceală și iar toceală?

Ana-Maria Baciu: E multă toceală 😊. Dar nu e doar toceală. Pentru mine, facultatea de drept a fost cel mai mult despre oameni. Despre oamenii pe care i-am văzut în jurul meu, despre oamenii de dincolo de catedră (ca unii mi-am dorit mult să ajung, ca alții mi-am dorit foarte mult să nu ajung 😊), dar și despre oamenii de dincoace de catedră, unii cu care am rămas prietenă, 25 de ani mai târziu, alții cu care nu am ajuns să fiu prietenă, dar cu care încă mă bucur să mă intersectez în viața profesională.

Alina Matei: Dacă v-ar fi spus cineva că avocatura ne face de multe ori triști prin faptul că se pierd dosare când nu ar trebui să fie așa, ați fi ales tot avocatura?

Ana-Maria Baciu: Pentru mine, nici alegerea dintre profesiile juridice nu a fost ușoară. Judecător nu mă vedeam. Îmi și închipuiam cum nu o să dorm niciodată noaptea de grijă că am luat o decizie greșită, iar viața cuiva va fi ruinată din cauza mea. Nu am putut, la acel moment, să îmi asum asta. Pasiunea mea pentru criminalistică a avut, din nou, un cuvânt de spus. Prin urmare, alegerea firească părea procuratura. Dar eu voiam procuratură ca în filme, cu investigații împreună cu detectivii, nu procuratură de bară. Tot un prieten (la acel moment procuror stagiar la Serviciul Omoruri, la Tribunatul București) m-a lămurit și cum stă treaba cu procuratura. M-a chemat în stagiu la el, și m-a pus să asist la o audiere într-un caz de omor. Mi-a trecut pe loc idealismul cu privire la criminalistica.

Și uite așa, tot eliminând opțiuni care nu mi se potriveau, am ajuns de fapt să analizez ideea de a deveni avocat. Și mi-am dat seama atunci, în anul 4 de facultate, că de fapt asta mi se potrivește perfect și ar trebui să îmi satisfacă (măcar în parte) nevoia de dreptate.

În mod curios, când am ales avocatura (sau poate ea pe mine) niciodată nu am simțit că aș avea parte de aceleași nopți nedormite ca atunci când mă gândeam cum ar fi să fiu judecător (bine, cred că am avut de fapt mult mai multe, dar motivele au fost în mod clar altele). Sentimentul de control la avocatură era pentru mine mult mai ridicat. Puteam pierde, toți ajungem să pierdem măcar o dată în viața de avocat (fie că pierdem un litigiu sau avantajul unei negocieri), dar știam că aș fi făcut tot ce ține de mine să obțin cel mai bun rezultat. Nu mereu destul, dar întotdeauna cât pot eu de mult. Și asta m-a ajutat să merg mai departe.

În orice caz, cred ca este evident că avocatura nu a fost o decizie la care am ajuns ușor, dar a fost cea mai bună decizie, cea care m-a adus unde sunt acum.

Douăzeci de ani mai târziu pot să afirm fără emoții că profesia de avocat mi se potrivește perfect, și nici măcar o dată, pe drum, nu am avut sentimentul că fost o decizie greșită, că aș vrea să fac altceva. Și dacă ar fi să o iau din nou de la capăt, nu aș schimba absolut nimic din parcursul meu profesional. Toate experiențele din trecut m-au făcut să fiu cine sunt în prezent.

Alina Matei: Prima bucurie a vieții de avocat stagiar care a fost?

Ana-Maria Baciu: Prima bucurie a fost echivalentă cu primul client mulțumit.

Alina Matei: Dar prima calitate a unui avocat care credeți că ar trebui să fie în opinia dumneavoastră?

Ana-Maria Baciu: Mi-e imposibil să sumarizez într-un cuvânt toate calitățile pe care cred eu că trebuie să le aibă un avocat, și mi-e greu să spun care dintre ele ar putea fi considerată cea mai importantă.

Dar pot să spun, fără să am pretenția că este prima calitate pe care ar trebui să o aibă un avocat, ci doar că, după părerea mea, este o calitate fără de care nu se poate – să vrea. Să vrea să știe, să vrea să învețe, să vrea să crească, să vrea să se integreze, să vrea să fie mai bun ca alții, să vrea să aibă clienți mulțumiți de munca lui, să vrea să câștige, să vrea!

Alina Matei: Știm că în instanțele trebuie să se manifeste rigoare, o anumită ordine și solemnitate. Și când rigoarea nu se regăsește în hotărârile judecătorești sau încheieri, avocatul trebuie să se re-inventeze?

Ana Maria Baciu: Nu, cu excepția cazurilor în care lipsa de rigoare din hotărârile judecătorești este consecința directă a lipsei de rigoare în activitatea avocatului. Altfel, nici avocatul și nici altcineva nu este răspunzător pentru lipsa de rigoare din hotărârile judecătorești.

Alina Matei: Aria de practică pe care o stăpâniți foarte bine, proprietate intelectuală, se apropie de felul dumneavoastră de a fi, aceea că trebuie protejat autorul care pune în practică o idee, sau e mâna timpului?

Ana-Maria Baciu: Nimeni nu se naște învățat, asta este clar. Dar nu timpul este cel care schimbă lucrurile în bine (sau în rău), ci ceea ce fiecare dintre noi decide să facă în și cu acest timp.

Alina Matei: Așa cum avocat nu ești doar când mergi în instanță, la fel este și cu asocierea într-o firmă. Partener ești tot timpul. Care sunt valorile care v-au pus împreună pe dumneavoastră și pe doamna avocat Cosmina Maria Simion?

Ana-Maria Baciu: La mine, care nu sunt preponderent litigator, ci consultant, e chiar mai simplu – avocat sunt tot timpul. La fel și Cosmina. Tot timpul, și puțin în plus, suntem acum (și) parteneri.

Și înainte să începem acest proiect propriu eram parteneri, și făceam tot ce trebuie să facă un partener. Și credeam că nu se poate face mai mult decât atât. Ne-am înșelat. Am putut și putem 😊.

Ne-au adus împreună, in 2015, dorința de a face lucrurile bine. În 2019, convingerea că putem face lucrurile mai bine a fost cea care ne-a făcut să creăm Simion & Baciu.

Alina Matei: Avocatul viitorului cum credeți că va arăta? Inteligența artificială este printre noi. Adrian Măntoiu de la WK spunea că au dezvoltat un program în care AI a citit într-o zi 60.000 de hotărâri judecătorești. Nici să-ți propui să faci doar asta nu reușești într-un an, darmite într-o zi.

Ana-Maria Baciu: Avocatul viitorului arată exact ca acum, doar cu mult mai multe (și sper eu mai deștepte și mai utile) unelte care să îl ajute să își facă meseria. Eu fac parte dintre cei care cred ca inteligența artificială ne va face viața mai ușoară, nu dintre cei care cred că roboții ne vor lua locul.

Alina Matei: Cum e când vorbiți în fața judecătorului cu mască? Dar judecătorul cu mască nu stăruie în nicio amintire de până acum?

Ana-Maria Baciu: Este firesc, date fiind circumstanțele actuale. Atât. Nu am niciun alt sentiment față de vorbitul cu mască. Mi se pare la fel de firesc cum mi se pare să port robă. Nici mai mult, nici mai puțin. Iar judecătorii cu mască rămân în amintirea mea ca niște oameni care fac ceea ce ar trebui să facem toți – respectă regulile.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Ana-Maria Baciu: Să privească cu încredere la viitor, viitorul are tendința să fie așa cum ni-l construim și așa cum ne raportăm la el!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Ana-Maria Baciu: Și eu vă mulțumesc pentru timpul acordat!

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.