Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Despre consecințele nevăzute ale Pandemiei. Prezumția existenței unui prejudiciu în patrimoniul contribuabililor
30.09.2020 | Simona BRĂILEANU, Andreea-Mădălina GHEORGHIȘAN

JURIDICE - In Law We Trust
Simona Brăileanu

Simona Brăileanu

Andreea-Mădălina Gheorghișan

Andreea-Mădălina Gheorghișan

Drumul autorităților spre înlesnirea depășirii crizei cauzate de Pandemie, edificat pe intens mediatizatele facilități acordate mediului de afaceri, este pavat deopotrivă cu numeroase consecințe nevăzute ale acestor noi reglementări.

Apare deci ca fiind justificată întrebarea Care sunt consecințele nevăzute ale Pandemiei?, după cum de asemenea justificat este demersul ce își propune să analizeze în ce manieră aceste consecințe se răsfrâng asupra mediului de afaceri, deci asupra entităților direct vizate de facilitățile acordate.

Or, una dintre principalele consecințe nevăzute ale Pandemiei, asupra căreia înțelegem să ne aplecăm prin prezentul material, este aceea a instituirii, de către legiuitor, și aplicării, de către organele fiscale și de către instanțele de judecată, a unei prezumții privind existența unui prejudiciu în patrimoniul contribuabililor.

Rămâne însă pentru fiecare dintre noi să conchidem în ce măsură această prezumție își atinge scopul în virtutea căruia a fost instituită ori, dimpotrivă, reușește să adâncească prăpastia discriminării (pozitive sau nu, prin raportare la domeniul în care activează entitatea în cauză) prin aplicarea dublului standard tocmai de către aceia chemați să interpreteze și să aplice legea, în sensul ei larg, într-o notă cât mai apropiată de viziunea legiuitorului.

I. Instituirea Prezumției de către legiuitor

Sediul materiei acestei prezumții relative a existenței unui prejudiciu în patrimoniul contribuabilului se regăsește în cuprinsul OUG nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 230 din data de 21 martie 2020, act normativ prin care legiuitorul a decis suspendarea, precum și neînceperea măsurilor de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite ce vizează recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală.

Legiuitorul anticipează așadar faptul că activitatea economică a contribuabililor este ori va fi afectată prin măsurile adoptate de autorități în scopul prevenirii și limitării răspândirii Pandemiei și circumscrie această atingere adusă activității sferei motivelor întemeiate ce reprezintă cheia de boltă a instituției juridice a suspendării.

Își fundamentează deci legiuitorul măsura suspendării ori neînceperii executării silite prin poprire pe o prezumție privind afectarea activității tuturor contribuabililor (caci se impune a fi remarcat că prin acordarea acestei facilități nu se reține în sarcina contribuabililor îndeplinirea vreunei condiții), care la rândul său va fi transpusă în plan economic drept o prezumție privind producerea unui prejudiciu în patrimoniul contribuabililor.

Putem astfel afirma că prin acordarea acestei facilități fiscale, legiuitorul a instituit o prezumție relativă privind existența în patrimoniul oricărui contribuabil, pe toata durata cuprinsă între data intrării în vigoare a OUG nr. 29/2020 și data de 25.10.2020, termenul până la care această măsură a fost prelungită[1], a unui prejudiciu izvorât din măsurile cu caracter restrictiv impuse de către autorități.

II. Aplicarea Prezumției. Sau unde se termină aplicarea unitară și începe dubla măsură

Doi sunt principalii actori chemați să aplice această Prezumție în cadrul activității lor curente – anume organele fiscale și instanțele de judecată, însă numai pentru unul dintre aceștia litera legii este suficientă, prin aceea că dictează întocmai conduita de urmat.

Ca atare, nu va fi greșit să afirmăm că organele fiscale reușesc, în principiu, să aplice în mod unitar această Prezumție, însă nu vom pierde din vedere faptul că în ceea ce le privește legiuitorul a prevăzut întocmai măsurile și condițiile în care acestea vor fi dispuse.

Puține sunt așadar materiile în care organele fiscale sunt chemate să aprecieze în ce măsură consecințele Pandemiei, cristalizate sub forma acestei Prezumții, justifică adoptarea unei decizii în favoarea contribuabilului. Iar cu titlu de exemplu arătăm că o astfel de excepție de la regula îndrumării întocmai a organelor fiscale, de către legiuitor, cu privire la conduita de urmat, o reprezintă posibilitatea amânării inspecției fiscale, la cererea contribuabilului, pentru motive ce pot viza inclusiv atingerea adusă activității contribuabilului prin măsurile adoptate de autorități în scopul prevenirii și limitării răspândirii Pandemiei.

La polul opus se află însă instanțele de judecată care sunt chemate să interpreteze și să aplice legea, în sensul ei larg, într-o notă cât mai apropiată de viziunea legiuitorului. Revine astfel instanței misiunea de a realiza o aplicare unitară a Prezumției, astfel cum aceasta a fost instituită de către legiuitor, aplicare aptă să transcendă orice impediment ce ar putea izvorî din diferențele existențe între ramuri ori instituții de drept deduse judecății.

Mai concret și, poate, mai pragmatic – instanța, în sens instituțional, are obligația deopotrivă legală și deontologică de a aplica Prezumția în mod unitar indiferent de materia în sfera căreia se circumscrie cauza dedusă judecății.

Cu toate acestea, practica judiciară conturată în cele câteva luni de la instituirea stării de urgență[2], moment perceput drept un așa-numit început oficial al Pandemiei în România, lasă deja să se întrevadă utilizarea unei duble măsuri în aplicarea Prezumției după cum, cu titlu de exemplu arătăm, cauza se circumscrie materiei insolvenței ori contenciosului administrativ.

Astfel, este de remarcat ușurința cu care instanțele admit cereri în materia insolvenței având obiecte altfel greu admisibile, obiecte precum suspendarea executării unei hotărâri judecătorești, fundamentând soluția exclusiv pe această prezumție de afectare a activității agentului economic supus procedurii insolvenței.

Indiscutabil materia insolvenței reclamă anumite particularități, iar aplicarea Prezumției și dispunerea de către instanță, exclusiv în temeiul acesteia, a unor măsuri în sprijinul agentului economic este în firea lucrurilor.

Nefirescul apare însă atunci când aceeași Prezumție, menită să ajute același agent economic (numit contribuabil în virtutea materiei fiscale în sfera căreia ne plasăm exemplul), nu este considerată ca justificând dispunerea unor măsuri precum suspendarea executării unui act administrativ-fiscal.

Mai concret, ne întrebăm câte dintre instanțele chemate să judece cereri de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal consideră că Prezumția instituită prin dispozițiile OUG 29/2020 verifică, prin ea însăși, condiția existenței unei pagube iminente în patrimoniul contribuabilului.

O eventuală reticență ori reținere a instanței în a aplica Prezumția în materia contenciosului administrativ și fiscal, în sensul celor de mai sus, ar trăda nu numai un paradox, dar și o nesocotire a voinței legiuitorului. Aceasta deoarece legiuitorul însuși a dispus suspendarea, ori după caz neînceperea, executării silite a creanțelor bugetare în considerarea și în temeiul acestei Prezumții privind existența în prezent a unui prejudiciu în patrimoniul contribuabilului; iar instanțele chemate să aprecieze în esență asupra aceeași chestiuni juridice (diferit fiind numai orizontul de timp pentru care se dispune măsura în cauză) cer contribuabilului-reclamant să facă dovada faptului că executarea silită ar produce (deci în viitor) o pagubă în patrimoniul său.

Nu în ultimul rând, aplicarea neunitară a Prezumției ar îngrădi în mod semnificativ și nejustificat dreptul la apărare al contribuabilului și liberul acces la justiție al acestuia, cu precădere prin aceea că atât înfăptuirea justiției, cât și efectivitatea realizării justiției ar fi în mod neîndoielnic lezate.

Ca atare, ținând seama de faptul că această prezumție va continua a fi reglementată cel puțin până la data de 25 octombrie 2020, respectiv că și ulterior acestei date va continua să producă efecte juridice cu privire la raporturile născute în perioada în care a subzistat, rămâne în sarcina fiecăruia dintre actorii implicați să procedeze la aplicarea sa cu responsabilitate.

Iar esențială în acest sens, și cheia aplicării unitare a Prezumției este întoarcerea la principii, anume la scopul pentru care aceasta a fost instituită de către legiuitor – sprijinirea contribuabilului în vederea redresării activității sale economice.


[1] După cum reiese din cuprinsul OUG nr. 99/2020, publicată în M. Of. cu nr. 551 din 25 iunie 2020.
[2] Prin emiterea Decretului nr. 195 din 16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României


Av. Simona Brăileanu, Niculeasa Law Firm
Av. Andreea-Mădălina Gheorghișan, Niculeasa Law Firm

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.