Secţiuni » Arii de practică » Business » Banking
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Banking Drept civil Next Note de studiu Protecția consumatorilor RNSJ SELECTED

Aspecte privind clauzele abuzive inserate în contractele de credit. Tendințe actuale și perspective jurisprudențiale europene

3 august 2023 | Teodor ÎMPĂRATU
Teodor Împăratu

Teodor Împăratu

1. Ce sunt clauzele abuzive și în ce situații le întâlnim?

Pentru început, conform art. 4[1] din Legea nr. 193/2000[2], o clauză este abuzivă în situația în care a fost stabilită în mod unilateral de către una dintre părți, fără posibilitatea de a fi negociată sau modificată și care produce un dezechilibru contractual semnificativ între co-contractanți. Totuși, definiția legală este aplicabilă doar în măsura în care relația contractuală se stabilește între un profesionist și un consumator, textul legal enunțat cuprinzând definiții clare ale acestor noțiuni[3]. Se observă astfel că se conferă o protecție specială consumatorilor în relațiile contractuale cu profesioniștii, protecție care nu trebuie interpretată în sensul că legiuitorul a ales să intervină în raporturile inter partes cu încălcarea principiului egalității, ci, din contră, intervenția sa se datorează unei mai bune ancorări în realitate. Cu alte cuvinte, în practică, de cele mai multe ori consumatorul este o persoană care nu beneficiază de cunoștințe de specialitate în domeniul activității desfășurate de profesionistul co-contractant (fapt de la sine înțeles din definiția consumatorului, acesta acționând în această calitate în domeniile care nu sunt de specificul activității sale uzuale), chestiune ce poate da naștere unor situații în care profesionistul ar putea abuza de poziția sa dominantă și ar înclina balanța în favoarea sa. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului egalității, întrucât părțile nu sunt într-o situație similară, deci tratamentul nu poate fi identic, motiv pentru care consider că protecția suplimentară acordată co-contractantului „mai slab” este binevenită.

Art. 7 pct. 2 din O.U.G nr. 50/2010[4] definește contractul de credit ca fiind acel contract prin care un creditor (e.g., banca sau o instituție similară) acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de împrumut, amânare la plată sau alte facilități financiare similare, cu excepția contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de bunuri de același fel, mai ales când consumatorul plătește pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe durata furnizării lor. Câteva exemple[5] de clauze abuzive ce se regăsesc în contractele de credit bancar sunt stipulate cu privire la: comisionul de administrare; comisionul de rambursare anticipată; comisionul de analiză dosar; comisionul de risc; clauzele care permit băncii modificarea ratei dobânzii în mod unilateral[6].

În plus, art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE[7] a Consiliului își propune să lase fără echivoc problematica criteriilor conform cărora clauzele pot fi apreciate ca abuzive. Astfel, în mod declarativ, se statuează că nici definirea obiectului contractului, nici cuantumul remunerației sau considerarea acestuia ca fiind adecvat nu sunt în măsură să influențeze stabilirea caracterului abuziv în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. Per a contrario, coroborând cu art. 5 din aceeași directivă, în caz de dubiu sau în situația în care textul contractual este neclar, se aplică interpretarea cea mai favorabilă consumatorului.[8]

2. Care sunt remediile dispuse de instanță și de ANPC?

Formularea prezentă în Legea nr. 193/2000 este una de natură a crea inconsecvențe în practica judiciară, fapt deja relevat în doctrină. Textul de lege, foarte asemănător cu cel din Directiva 93/13/CEE, evocă scopul care trebuie atins – clauzele abuzive să nu producă efecte vizavi de consumatori, deci aceștia să nu fie obligați pe temeiul unor astfel de dispoziții. Cu toate acestea, nu reiese cu exactitate dacă sunt incidente dispozițiile privitoare la inopozabilitate, nulitate sau dacă ar trebui ca aceste clauze să fie considerate nescrise.

Cu toate că jurisprudența din ultimul timp pare să se fi concentrat pe sancțiunea nulității absolute, argumentele invocate privind interesul public protejat, imprescriptibilitatea constatării caracterului abuziv al clauzelor, imposibilitatea confirmării nulității; totuși, au existat unele decizii mai vechi, inclusiv o decizie[9] a Înaltei Curți de Casație și Justiție care susțin aplicarea sancțiunii inopozabilității[10]. În cadrul deciziei antemenționate, instanța supremă a mers chiar mai departe atunci când a reținut că, deşi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori nu prevede ca sancţiune anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, “regimul juridic al acestei sancţiuni este identic cu cel al nulităţii absolute”. În aceeași ordine de idei, teza inopozabilității este susținută și de doctrina franceză[11] care propune ca argumente lipsa consimțământului sau existența unui consimțământ viciat cauzat de neînțelegerea întocmai a conținutului clauzelor standard din contractele de adeziune. Cu privire la problematica clauzelor considerate nescrise, soluția rezultă indirect din economia art. 1255 alin. (1), C. civ[12]. Astfel, reiese că acest tip de sancțiune se aplică doar cu titlu excepțional, fiind necesară menționarea expresă a opțiunii legiuitorului în acest sens. Cum în textul de lege nu este prezentă o astfel de mențiune, tragem concluzia că nu ar putea fi incidentă sancțiunea considerării ca nescrise a clauzelor abuzive. Important de adăugat este că, pe lângă aplicarea oricăruia dintre aceste remedii se pot cere daune-interese[13] pe temei delictual, întrucât prejudiciile nu sunt cauzate de o neexecutare contractuală, ci pe baza nerespectării obligației legale anterioare încheierii contractului de a nu introduce clauze abuzive în actele juridice încheiate.

În materia remediilor aplicate de către ANPC, aceasta este competentă să aplice contravenții, conform art. 16 din Legea nr. 193/2000, corelat cu art. 21 din Regulamentul nr. 2394/2017[14]. De asemenea, este interesant de menționat faptul că la nivelul ANPC se ține un registru special denumit cazier comercial în care se trec toate abaterile profesionistului, urmând ca în funcție de acesta și de alte criterii relevante să se stabilească cuantumul amenzii de la caz la caz[15].

3. Care este perspectiva CJUE?

În urma unei analize a jurisprudenței recente a CJUE și, îndeosebi Cauza C-869/19[16], Cauza C-600/19[17], Cauza C-831/19[18] și Cauza C-725/19[19] concluzia principală care se desprinde este că statele nu pot invoca principii procedurale din dreptul intern pentru a împiedica exercitarea unui control efectiv asupra presupuselor clauze abuzive din contractele de credit. Deși nu subminează importanța unor instituții precum autoritatea de lucru judecat, Curtea Europeana pune accentul pe necesitatea protejării intereselor consumatorilor și își propune să îndrume statele membre spre o interpretare conformă cu principiul efectivității, asigurând un grad real de protecție. Tot în corpul deciziilor antemenționate este antamată și obligația statelor membre de a dispune de mijloace suficiente și efective pentru a atinge dezideratul propus în cadrul Directivei 93/13/CEE a Consiliului, ilustrat și în art. 7 din directivă. O altă decizie importantă a CJUE este dată în Cauza C‑269/19[20]. De această dată, Curtea oferă o interpretare pe larg a art. 6 din Directiva 93/13/CEE, iar în viziunea acesteia avem trei situații posibile ce comportă atitudini diferite din partea instanțelor naționale: i) o primă situație evocată este aceea când instanța constată nulitatea clauzelor abuzive și le înlătură din conținutul contractului, fără a-i afecta valabilitatea și permițându-i să-și producă în continuare în mod firesc celelalte efecte ce decurg din conținutul său; ii) o a doua situație constă în confruntarea instanței cu un contract cu clauze abuzive, a căror înlăturare ar face imposibilă păstrarea contractului și desființarea contractului ar avea consecințe prejudiciabile vizavi de consumator – Rezolvarea dată de Curte invită la aplicarea dispozițiilor naționale cu caracter supletiv în locul clauzelor abuzive declarate nule și iii) a treia situație derivă din cea de-a doua, diferența constând în inexistența unor dispoziții cu caracter supletiv aplicabile contractului ce conține clauze abuzive – Curtea evitând să confere o soluție predeterminată, se limitează prin a afirma că “instanța națională să adopte, ținând seama de ansamblul dreptului său intern, toate măsurile necesare în vederea protejării consumatorului de consecințele deosebit de prejudiciabile pe care anularea contractului de împrumut în cauză le‑ar putea provoca, printre altele ca urmare a exigibilității imediate a creanței profesionistului față de acesta.”[21]

Pe cale indirectă mai deducem aspectul că, în opinia Curții, deși instanța are misiunea de a restabili echilibrul contractual, aceasta nu poate să modifice conținutul contractului și nu poate completa efectiv clauzele contractuale astfel încât să intre în legalitate, întrucât ar încălca autoritatea puterii legislative și ar contraveni principiului separării puterilor în stat.


[1] Art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede faptul că:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
[2] M. Of. nr. 305 din 18 aprilie 2008, forma republicată a legii.
[3] Art. 2 Legea nr. 193/2000 prevede faptul că:
(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.
[4] M. Of. nr. 389 din 11 iunie 2010.
[5] A se vedea articolul disponibil aici.
[6] A se vedea Sentinţă civilă nr. 1830 din 08.03.2019, Judecătoria Ploiești – Secția civilă.
[7] Disponibilă aici.
[8] Art. 5 prevede faptul că: “În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar ș i inteligibil. În cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator. Această normă de interpretare nu se aplică în contextul procedurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (2)”.
[9] Decizia nr. 686/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă.
[10] A se vedea, în acest sens, Gh. Piperea, Despre efectul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, disponibil aici.
[11] Apud R. Rizoiu, Avem o clauză abuzivă: cum procedăm?(II), disponibil aici.
[12] Legea nr. 287/2009, M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011.
[13] Art. 7 din Legea nr. 193/2000 prevede faptul că: „În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese”. A se vedea, în același sens, și articolul disponibil aici: https://ionas-law.ro.
[14] Art. 21 din Regulamentul nr. 2394/2017 al ANPC prevede faptul că: „Autorităţile competente care au atribuţii în cadrul acţiunii coordonate adoptă, în jurisdicţia lor, toate măsurile necesare de asigurare a respectării legislaţiei împotriva comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii, pentru a pune capăt sau a interzice respectiva încălcare. După caz, aceste autorităţi impun sancţiuni, de exemplu, amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, comerciantului răspunzător de încălcarea pe scară largă sau de încălcarea pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Autorităţile competente pot primi din partea comerciantului, la iniţiativa acestuia, angajamente suplimentare privind măsuri reparatorii pentru consumatorii prejudiciaţi de presupusa încălcare pe scară largă sau de presupusa încălcare pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii sau, după caz, pot încerca să obţină din partea comerciantului angajamente privind măsuri reparatorii adecvate pentru consumatorii prejudiciaţi de respectiva încălcare.”
[15] Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000.
[16] Disponibilă aici.
[17] Disponibilă aici.
[18] Disponibilă aici.
[19] Disponibilă aici.
[20] Disponibilă aici.
[21] Citat din Hotărârea CJUE privind Cauza C-269/19, pct. 41 din dispozitivul hotărârii.


Teodor Împăratu
Student – Facultatea de Drept a Universității din București

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership