Secţiuni » Arii de practică » Business » Drept comercial
Drept comercial
ConferinţeCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Drept comercial Opinii SELECTED

Piața între vid legislativ și supra-reglementare (1): ne-am întors în anii ’90 pentru că am abrogat o lege din 1990?

26 iulie 2021 | Emil DUHNEA
Emil Duhnea

Emil Duhnea

Două episoade recente ilustrează perfect cât de deconectați sunt reprezentanții statului de realitatea pieței pe care o reglementează și controlează. Pe de-o parte, în capitală un primar se plânge de „comerțul ilegal” cu usturoi și reclamă un vid legislativ produs de abrogarea legii nr. 12/1990. Pe de altă parte, la munte la Brașov, protecția consumatorului calcă cu bocancul peste zeci de mii de tranzacții economice pentru că platforma pe care s-au încheiat „nu are autorizație de tip piață”.

Administrația publică în Evul Mediu și în București, 2021

Anul trecut s-a abrogat Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite. Proiectul în forma inițială[1] avea ca scop principal eliminarea unei obligații ridicole la care erau supuși comercianții: declararea adaosului comercial practicat, o rămășiță a mentalității comuniste în perioada de tranziție când prețurile erau încă plafonate și controlate de stat.

E vorba de acele bine-cunoscute hârtii afișate de comercianți prin care anunță că adaosul practicat este între „0 și 9999%”, adaos care trebuia declarat și la organele fiscale înainte de aplicarea sa (deși nu exista un formular tipizat, o statistică păstrată de fisc sau o noimă în declarație). Pentru lipsa ei se dădeau amenzi de mii de lei, deși nu exista vreun prejudiciu și se mai culegeau alte amenzi la mica înțelegere.

Pe lângă eliminarea acestei declarații, se propunea eliminarea altor contravenții preluate în alte acte normative mai noi și mai coerente. Consiliul Legislativ a sugerat că ar fi oportună abrogarea legii în întregime și preluarea contravențiilor rămase în Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, lucru pe care comisia juridică a senatului l-a și făcut.

Câteva luni mai târziu, este descoperită existența comercianților stradali, pe care îi cunoaștem de 30 de ani uneori chiar și după nume, și este pusă în seama abrogării legii nr. 12/1990. Problema reclamată este că legea 12 permitea poliției locale să confiște marfa celor care „se instalează ilegal acolo unde este vadul comercial mai bun, luând din veniturile și clientela comercianților din piețe care vând legal.”

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Raționamentul este rupt din evul mediu, când erau vânați acei comercianți care îndrăzneau să submineze piața publică, ca for organizat sub autoritatea coroanei, prin comercializarea bunurilor în afara ei. Principala problemă cu acești speculatori care deranjau pacea regelui era, acum sute de ani la fel ca și astăzi, faptul că pierdeau bani comercianții care se bucurau de paza puterii politice, și implicit pierdeau venituri locale cei care le vindeau acest „drept”. În ambele epoci, „coroana” nu este deloc preocupată de faptul că oamenii aleg în mod liber și voluntar să cumpere de unde este mai convenabil, ieftin, atrăgător sau bine pentru ei.

Cât de bine se confisca în temeiul legii 12/1990?

Am ajuns astăzi să ne plângem că inspectorii poliției locale nu mai pot confisca usturoiul adus la vânzare. La 30 de ani de la comunism, statul nu încetează să intre în viețile oamenilor cu bocancii și cu frica chestorilor. Singurii care beneficiază de alungarea comercianților care ne aduc fructele și legumele proaspete pe care oamenii și le doresc, sunt doar aceia care vor avea mai puțină concurență și vor putea vinde mai scump.

Poate că răspunsul nu este să alungăm comercianții, ci să le oferim spații adecvate – accesibile, transparente, avantajoase pentru producători dar și pentru consumatori, și mai ales lipsite de corupție, mafie și PCR. Dar poate că totuși ar fi bine ca poliția să poată confisca bunurile oamenilor din tot felul de motive, și spre deosebire de restul instrumentelor de acest tip în mâinile unor inspectori, acesta nu va fi atât de abuzat ca altele.

Nu avem multe date disponibile ca să ne facem o idee cât de utile sunt politicile publice din România, dar ne putem uita întotdeauna în instanțele de judecată. Din 416 de hotărâri judecătorești definitive pronunțate între 2018-2020 și referitoare la procese-verbale prin care s-a dispus confiscarea unor bunuri în temeiul legii 12/1990, în aproximativ jumătate din cazuri s-a dispus anularea.

În multe cazuri în care confiscarea a fost menținută, s-a întâmplat în mod confuz prin menținerea sancțiunii complementare, dar înlocuirea amenzii cu avertismentul sau cu o amendă minimă. Astfel, deși fapta ar fi prezentat un pericol social minim, păgubitului îi erau confiscate bunuri în valoare de mii sau zeci de mii de lei. Cifrele astea trebuie văzute ca un instantaneu dintr-o imagine mai largă: câte cazuri nu merg în instanță pentru că e mai mare bătaia de cap cu un proces de un an de zile, sau câte cazuri se tranșează la mică înțelegere?

Cam ce se putea ciupi în temeiul legii 12/1990?

Ce spun cifrele astea despre măsura confiscării? Nu la fel de multe ca bunurile asupra cărora s-au judecat procesele:

– icoană pusă la vânzare pe OLX la ora 11:30 „fără autorizație”, și confiscată de poliție la 12:50 (ne mai amintim cât de rapid a fost răspunsul poliției în cazul Caracal?);
– 300 de lumânări și alte obiecte de cult confiscate de la parohia Adormirea Maicii Domnului din Târgoviște;
– 3 sticle de Alexandrion;
– 6 pâini;
– 4 cutii iaurt și 2 cutii de margarină de la o petentă de 80 de ani;

O listă mai largă mai jos de exemple, jumătate din confiscări menținute, jumătate anulate:

Trebuie să liberalizăm „piețele publice”

Orice politică publică are efecte care se văd și efecte care nu se văd. Ce vedem în public sunt comercianți care vând unor cumpărători care plătesc de bună voie pentru niște bunuri. Tarabe și tarabagii „ca în anii ’90”, așa sunt descriși. Se presupune că ei nu existau până în 2021 pentru că li se confiscau bunurile în baza legii 12/1990. Ciudat că „în anii ’90” nu descoperiseră legea asta ca să mențină pacea regelui și atunci.

Ce nu vedem sunt sutele de confiscări nelegale, mica corupție și miile de mici înțelegeri, timpul, nervii și banii pierduți cu procese și contestații, costurile sistemului public care dedică resurse împiedicării schimburilor comerciale dintre două părți care doresc să contracteze, încărcarea instanțelor de judecată cu procese privind 6 pâini, 2 iaurturi sau o icoană cu Mântuitorul.

Trebuie să ne reevaluăm în mod serios viziunea asupra economiei de piață și asupra comerțului, fie că vorbim de marile lanțuri de magazine, fie că vorbim de micii comercianți. Soluția nu este să îi alungăm, să îi amendăm și să le confiscăm proprietatea, ci să le oferim condiții bune pentru a-și desface și comercializa bunurile pe care oamenii doresc să le cumpere. Un prim pas de bun simț, și aliniat cu standardul de civilizație la care aspiră și România, este libera inițiativă în organizarea și administrarea piețelor. Monopolul statului nu înseamnă altceva decât să ținem consumatorii captivi unor grupuri de interese în cârdășie cu decidenții politici și inspectorii unor administrații corupte.

Și mai ales, trebuie să renunțăm la soluții care în jumătate din cazuri pedepsesc cetățeni în mod nelegal, blochează inovarea și mențin privilegii pentru o minoritate favorizată. Liberalismul nu înseamnă să muți frâiele din mâinile unui administrator socialist în mâinile unui administrator „liberal”, ci să dezlegi piața de astfel de lanțuri și să lași cursul pieței să fie condus de consumatorii care pun în concurență mai mulți administratori-antreprenori.


[1] https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L536&an_cls=2020#ListaDocumente


Avocat Emil Duhnea

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership