Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, CJUE, Dreptul muncii, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ, SELECTED, Studii

Hotărârea CJCE din 8 aprilie 1976, Gabrielle Defrenne contra Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena, Cauza C-43/75 aka Defrenne contra SABENA: „Egalitate de remunerare între lucrătorii de sex feminin și lucrătorii de sex masculin”

9 august 2023 | Rebecca DUNCA
Rebecca Dunca

Rebecca Dunca

I. Introducere și succintă prezentare a elementelor factuale

Cauza 43/75 “Defrenne contra SABENA” a fost pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) – la vremea respectivă Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CJCE) – în 1976 și este a doua și cea mai celebră cauză din trilogia Defrenne. În speță este vorba despre o stewardesă belgiană, domnișoara Gabrielle Defrenne, care lucra pentru Societé anonyme belge d’Exploitation de la Navigation aérienne, mai cunoscută sub acronimul Sabena sau SABENA, fosta companie aeriană națională a Belgiei din 1923 până în 2001, cu baza sa la Aeroportul Național din Bruxelles, și care era plătită mai puțin în comparație cu bărbații care prestau exact aceeași muncă.

Domnișoara Defrenne a sesizat o instanță belgiană, mai precis Curtea pentru Litigii de Muncă din Bruxelles (în franceză, Cour du Travail de Bruxelles), care a adresat Curții două întrebări referitoare la efectul, respectiv punerea în aplicare a art. 119 din Tratatul CEE (în prezent art. 157 TFUE), privind principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin pentru aceeași muncă prestată. Una dintre întrebări se referea la efectul direct al dispoziției, iar cealaltă la aplicarea sa în timp. CJUE a statuat în sensul că art. 119 CEE are efect direct orizontal și că persoanele fizice se pot prevala de dispoziția cuprinsă în acest articol în fața instanțelor naționale pentru a li se recunoaște și a sigura o protecție din perspectiva egalității de gen. În plus, CJUE a statuat în sensul unei limitări temporale în ceea ce privește hotărârea, astfel încât să interzică o utilizare retroactivă a deciziei.

După cum a declarat Hjalte Rasmussen, ,,Curtea, în Defrenne II ,,a acceptat responsabilitatea de a modela doctrina constituțională pentru a face mai acceptabile efectele practice ale deciziei judiciare”[1]. Curtea a adoptat o poziție inovatoare în interpretarea art. 119 CEE, acordând efect direct orizontal, dar limitând efectul său temporal. Această limitare temporală a hotărârii a fost a doua problemă juridică discutată în Defrenne II. Deși hotărârea finală îi consacră doar șapte paragrafe, față de 65 pentru prima chestiune juridică, ambele au fost dezbătute în mod egal în dosarul cauzei. Astfel, dosarul oferă precizări cu privire la o chestiune rapid rezumată în decizia finală.

Astfel cum am punctat mai sus, cele două întrebări au fost formulate în cadrul unui litigiu între o stewardesă și angajatorul acesteia, SA Sabena, privind despăgubirea pretinsă de reclamanta din acțiunea principală pe motiv că aceasta, „între 15 februarie 1963 și 1 februarie 1966, în calitate de lucrător de sex feminin, ar fi suferit, în privința remunerării, o discriminare în raport cu colegii săi de sex masculin, care efectuau aceeași muncă în calitate de „însoțitor de zbor”.

Cauza Defrenne II este o cauză de referință care încă se predă la cursurile de Dreptul Uniunii Europene și este deopotrivă considerată o cauză esențială, care a recunoscut efectul direct orizontal al principiului egalității în materie de remunerare[2]. Acesta face parte dintr-o saga mai amplă și, în timp ce Defrenne I este considerat o înfrângere, Defrenne II poate fi descrisă drept o decizie minunată. Defrenne II a oferit CJUE ocazia de a se implica în nașterea mișcării sociale[3], iar hotărârea a contribuit puternic la transformarea ordinii juridice a Uniunii Europene într-un model social european[4]. Cauza a apărut într-un context social special în Europa și, în special, în Belgia, care se afla în mijlocul unui „al doilea val” de feminism și al „grevei pentru egalitate în materie de salarizare de la Herstal”, din cadrul companiei belgiene de producție de armament[5]. Femeile au decis să facă grevă pentru a cere punerea în aplicare a principiului egalității salariale. Această grevă a fost urmată de o grevă în sectorul serviciilor, în cadrul căreia stewardesele au militat pentru drepturile și condițiile lor de muncă. Din conflictul însoțitoarelor de zbor a luat naștere celebra saga Defrenne.

Evenimente juridice

JURIDICE by Night

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Astăzi, cauza Defrenne II este amintită ca fiind cauza care a stabilit egalitatea de gen la locul de muncă ca principiu general al dreptului unional[6]. Într-o măsură mai mică, cauza este cunoscută și pentru limitarea temporală pe care i-a aplicat-o CJUE. Publicarea dosarului complet de procedură al cauzei oferă o nouă perspectivă asupra acestei hotărâri de referință. Arhivele oferă o perspectivă asupra raționamentului deciziei, precum și asupra actorilor juridici implicați, a surselor utilizate și a contextului general. Decizia CJUE nu a apărut din senin, ci reiese dintr-o serie de elemente constitutive. Analiza cauzei Defrenne II prezentată mai jos intenționează să arate tocmai acest aspect. În acest sens, aceasta începe prin a analiza perspectivele aduse de către dosarul cauzei pentru a contextualiza această hotărâre de referință.

II. Contextul juridic și politic al cauzei

Dosarul cauzei relevă mai multe elemente care plasează cauza în context și demonstrează că principiul egalității de remunerare pentru muncă egală la același loc de muncă era un subiect de interes la acea vreme. Defrenne II a jucat un rol semnificativ în evoluția Uniunii Europene către un model social european, însă povestea nu a început cu acest caz.

În primul rând, cauza Defrenne II nu a fost primul context în care un reclamant a solicitat să se facă trimitere la CJUE cu întrebări preliminare pentru a cere punerea în aplicare a unui tratament egal în materie de remunerare. Acest mecanism fusese deja utilizat în alte două cauze: în cauza Sabbatini și în cazul Defrenne I. Deși Sabbatini nu a fost menționat nici în hotărârea definitivă, nici în dosarul cauzei, hotărârea definitivă și concluziile Avocatului General din cauza Defrenne I se regăsesc în dosar. De fapt, avocatul domnișoarei Defrenne și guvernul Regatului Unit au făcut referire la aceasta în observațiile lor scrise pentru a-și susține argumentul. În Defrenne I, CJUE a declarat că o pensie de retragere nu fusese inclusă în conceptul de „remunerație” în sensul art. 119 CEE. Avocatul reclamantului a folosit prima cauză Defrenne pentru a încuraja CJUE să evite un alt caz în care discriminarea nu intră în domeniul de aplicare al art. 119 CEE și, astfel, să adopte o poziție inovatoare. De asemenea, acesta a făcut referire la concluziile Avocatului General care, la momentul respectiv, era deja în favoarea efectului direct orizontal al dispoziției. Dimpotrivă, guvernul Regatului Unit a susținut că Defrenne I a ilustrat lipsa de claritate a dispoziției. În orice caz, aceste trimiteri la prima hotărâre Defrenne o plasează pe cea de față în context și arată că dezbaterea nu a fost nouă, ci doar continuarea a ceva în curs de desfășurare.

În al doilea rând, politicile Uniunii Europene au evoluat pentru a include mai multe aspecte sociale. Dovada acestei evoluții este prezentă în dosarul cauzei. Povestea începe cu Summitul de la Paris din 1972, care a evidențiat noul accent pe care UE îl punea pe politicile sociale.[7] Au fost create trei directive UE privind egalitatea în materie de remunerare[8], egalitatea de tratament la locul de muncă[9] și egalitatea de tratament în materie de securitate socială.[10] Prima directivă privind egalitatea în materie de remunerare a fost discutată pe larg în contextul cauzei, în special de către avocatul domnișoarei Defrenne și de către Comisie. Aceasta apare, de asemenea, în hotărârea finală a cauzei. Acest lucru arată accentul pe care CJUE l-a pus pe politicile sociale la acea vreme.

În cele din urmă, dosarul cauzei menționează importanța principiului egalității în statele membre. În observațiile scrise ale domnișoarei Defrenne, avocatul acesteia a susținut că principiul egalității face parte dintr-un fond ideologic comun al statelor membre și că acesta are valoare constituțională în Belgia. Astfel, potrivit acesteia, principiul egalității de remunerare pentru muncă egală la același loc de muncă era clar și înrădăcinat în statele membre. Prin urmare, acesta ar trebui să aibă efect direct orizontal.

Decizia istorică a fost luată într-un context special și, prin urmare, a fost influențată de diferiți factori atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național. Dosarul cauzei face aluzie la acest context și permite o înțelegere mai largă a cauzei și a raționamentului juridic. În ceea ce privește acest din urmă aspect, Defrenne II arată că decizia finală a fost departe de a fi evidentă și că povestea este mai bogată și mai amplă decât cea descrisă în hotărârea finală.

III. În spatele faimosului Defrenne II: dezbaterea dintre efectul direct orizontal și vertical și principiul neretroactivității

În cauza Defrenne II, CJUE s-a pronunțat în favoarea efectului direct al art. 119 CEE. Cu toate acestea, dosarul cauzei arată că această decizie a fost departe de a fi evidentă și plasează lumina reflectoarelor asupra unei mari dezbateri, care a fost în esență absentă în decizia finală: efectul direct orizontal versus efectul direct vertical. Cauza de referință este cunoscută în principal pentru acest efect direct orizontal, dar neretroactivitatea deciziei, deși la fel de dezbătută în dosarul cauzei, a primit mai puțină atenție în decizia finală și, în consecință, a fost mai puțin proeminentă în analizele ulterioare din mediul academic.

A. Efectul direct vertical versus cel orizontal

Dosarul  cauzei demonstrează că dezbaterea privind efectul direct orizontal al art. 119 CEE a mers mai departe. De fapt, în esență, au fost luate în considerare trei opțiuni: i) efectul direct orizontal al dispoziției; ii) niciun efect direct al dispoziției și iii) numai efectul direct vertical al dispoziției. Ultima opțiune, propusă pentru prima dată de Comisia Europeană, este cea care a fost dezbătută îndelung de fiecare parte implicată.

Comisia Europeană a declarat că art. 119 CEE ar putea fi direct aplicabil între indivizi și statele membre. În acest sens, aceasta a făcut o distincție între sectorul public și cel privat, afirmând că efectul direct se poate aplica doar sectorului public. Principala justificare pentru acest punct de vedere a fost aceea că funcționarii publici sunt plătiți și clasificați prin clasificare și, astfel, ar fi mai ușor de determinat diferența dintre salariu și muncă. Problemele de interpretare și de comparare a salariilor care au apărut în sectorul privat nu existau în sfera publică. Ca atare, argumentul este oarecum pragmatic. Celelalte părți din cauză nu au fost de acord cu această distincție public/ privat. Guvernul din Irlanda și reclamantul au subliniat că o distincție între sectorul public și cel privat ar crea o discriminare suplimentară într-o situație deja discriminatorie.

Acest argument inovator a jucat un rol semnificativ în dosarul cauzei și a influențat nu numai observațiile și răspunsurile prezentate de diferitele părți, ci și dovezile folosite pentru a susține argumentele juridice. În acest sens, Comisia Europeană a făcut referire în special la raportul Cornu pentru a-și susține argumentația, în care se făcea o distincție între sectorul public și cel privat. Dezbaterea dintre efectul direct vertical și cel orizontal a fost inclusă în dosarul cauzeidar CJUE nu a făcut nicio referire la aceasta în hotărârea finală. CJUE a exclus pur și simplu acest aspect fără a oferi o justificare clară de ce a procedat astfel și a concluzionat în favoarea efectului direct orizontal al unei dispoziții cu un scop economic și social.

B. Neretroactivitatea hotărârii

Comisia și domnișoara Defrenne au argumentat în favoarea retroactivității hotărârii. Chiar și Avocatul General a concluzionat că decizia ar trebui să fie retroactivă, deoarece nu se aștepta ca urmările financiare să fie excesiv de mari. Cu toate acestea, guvernele Regatului Unit și Irlandei s-au opus cu tărie. În hotărârea sa finală, CJUE a concluzionat împotriva retroactivității deciziei, deoarece părțile în cauză au continuat practicile care contravin art. 119 CEE care, la momentul respectiv, nu erau interzise de legislația națională. Cu toate acestea, unele argumente din dosar privind sarcina economică au fost trecute cu vederea de către Curte. Pentru a înțelege intențiile CJUE în ceea ce privește limitarea temporală a hotărârii, trebuie să ne întoarcem la dosarul cauzei.

În primul rând, guvernul britanic a furnizat dovezi în sprijinul argumentelor sale privind povara economică. Regatul Unit a adăugat numeroase tabele și sondaje la sub misiunea sa, care au demonstrat sarcina specifică cu care statul s-ar confrunta în cazul în care hotărârea ar fi retroactivă.

În al doilea rând, și într-o tensiune similară, guvernul Irlandei a adăugat un raport la observațiile sale, prin care și-a susținut argumentul referitor la povara economică pe care e susceptibilă să o incumbe o eventuală retroactivitate, furnizând o estimare a costurilor care ar apărea la introducerea principiului egalității în materie de remunerare în sectorul privat. Acest raport și utilizarea generală a dovezilor de către statele membre, chiar dacă au fost lăsate deoparte de CJUE în decizia finală, au influențat în mod clar procesul decizional și au ilustrat în mod concret implicațiile financiare potențiale ale unei eventuale retroactivități.

În cele din urmă, guvernul irlandez a făcut referire, de asemenea, la jurisprudența CJUE pentru a-și susține poziția. Acesta a remarcat că, anterior, Curtea a declarat că, în cazul în care o dispoziție poate fi interpretată în mod egal în două moduri, Curtea ar trebui să o favorizeze pe cea care este în concordanță cu natura obiectului în cauză, și anume, funcționarea efectivă a tratatului și realizarea obiectivelor acestuia. Astfel, Curtea ar fi trebuit să încerce să să ia în considerare consecințele pe care retroactivitatea le-ar putea avea asupra statelor membre. Deși a influențat probabil decizia CJUE, acest argument a fost, de asemenea, lăsat deoparte în decizia sa finală. Argumentarea privind limitarea temporală a fost mai importantă în dosarul cauzei decât în decizia finală, ceea ce poate determina autorii să treacă cu vederea importanța acestei afirmații. De fapt, limitarea temporală nu a fost o concluzie anticipată, ci un rezultat al unei lungi argumentări.

IV. Concluzie

Dosarul cauzei evidențiază modul în care o decizie a CJUE nu a apărut din senin, ci mai degrabă a apărut și s-a dezvoltat pe baza unei serii de elemente constitutive, cum ar fi reprezentarea juridică, sursele și contextul. Cercetarea arhivistică care utilizează dosarul este o modalitate de a adopta o abordare inovativă și originală pentru a înțelege mai pe larg cauzele de referință ale Uniunii Europene. Acest lucru s-a văzut în ceea ce privește Defrenne II, cu prilejul analizei evocate în cuprinsul acestui (dacă-l putem numi astfel) articol.

În timp ce majoritatea oamenilor își amintesc despre această cauză, în principal, pentru poziția sa privind egalitatea între sexe, în special egalitatea în materie de salarizare între bărbați și femei, arhivele fac mai multă dreptate acestui caz. Defrenne II se referă la mult mai mult decât egalitatea salarială și ar trebui lăudat nu numai pentru efectul direct orizontal pe care îl conferă art. 119 CEE, ci și pentru raționamentul inerent pe care îl construiește și prezintă cu privire la neretroactivitatea unei decizii. În plus, dosarul cauzei oferă o perspectivă asupra timpului și efortului pe care îl implică o cauză de referință.

Faimoasa decizie Defrenne II a CJUE a fost potențial influențată de mulți factori care pot fi descoperiți doar prin citirea dosarului cauzei. De asemenea, decizia a fost luată într-un context social și politic specific. După cum spune expresia, ,,cheia succesului este să te afli la locul potrivit în momentul potrivit”, dosarul cauzei îl face pe cititor și mai conștient de faptul că nu este clar ce s-ar fi întâmplat dacă această cauză ar fi apărut cu câțiva ani mai devreme, sau dacă un alt avocat ar fi apărat-o pe domnișoara Defrenne, sau dacă alte state membre ar fi prezentat observații sau chiar dacă alți judecători ar fi făcut parte din componența Curții în contextul cauzei. Această cauză marcantă este rezultatul unor coincidențe și al unor oportunități ivite care au permis ca ea să fie cunoscută și în zilele noastre ca fiind ,,o eroină a dreptului unional”.


[1] H Rasmussen, On Law and Policy in the European Court of Justice: A Comparative Study in Judicial Policymaking (Martinus Nijhoff 1986) 29.
[2] E Vogel-Polski, “Agir pour les droits de femmes” (2003) Raisons politiques 139 ff.
[3] R Smith, L Murrell and D Rooks (eds), Conversion Course Companion for Law: Core Legal Principles and Cases (Pearson Education 2008) 151-15.
[4] I Ahmed (ed.), International Labour Review (International Labour Office 2004).
[5] C Hoskyns, Integrating Gender: Women, Law and Politics in the European Union (Verso 1996) 65.
[6] M Maduro and L Azoulai (eds), Past and Future of EU Law: The Classics of EU Law Revisited on the 50th Anniversary of the Rome Treaty (Hart 2010) 251.
[7] Heads of State or Government, Statement from the Paris Summit of 19 to 21 October 1972.
[8] Directive 75/117/EEC of the Council of 10 February 1975 on the approximation of the laws of the Member States relating to the application of the principle of equal pay for men and women.
[9] Directive 76/207/EEC of the Council of 9 February 1976 on the implementation of the principle of equal treatment for men and women as regards access to employment, vocational training and promotion, and working conditions.
[10] Directive 79/7/EEC of the Council of 19 December 1978 on the progressive implementation of the principle of equal treatment for men and women in matters of social security.


Diplomat Rebecca Dunca
Membru al Corpului Diplomatic și Consular al României, Ministerul Afacerilor Externe

Citeşte mai mult despre ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories