Secţiuni » Arii de practică » Business » Corporate
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Afaceri transfrontaliere Articole Corporate Cyberlaw Drept penal Drepturile omului Opinii Războiul din Ucraina SELECTED

Urmările trecutului. Anii 1989-2008-2014-2022 și consecințe (8). J. Biden, războiul din Ucraina și politica față de China

9 august 2023 | Simona M. VRĂBIESCU KLECKNER
Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Simona M. Vrăbiescu Kleckner

« 7. J. Biden, politica sa internă și cea față de Rusia

Conflictul-război din Ucraina

Informațiile de mai jos se referă la evenimente și luări de poziție preluate cronologic de pe Internet, raportându-se inclusiv la știrile din mass-media românească, urmând a analiza cum s-a ajuns la dezastrul din 2023.

La 2 ianuarie 2022, Rusia a trimis un ultimatum Occidentului, transmis de „Desk Russie”, în care a cerut: ”Renunțarea la orice extindere a NATO (spre est), încetarea cooperării militare cu țările post-sovietice, retragerea armelor nucleare americane din Europa și retragerea forțelor armate ale NATO, până la granițele anului 1997.

Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că discuțiile vor avea loc după 10 ianuarie 2022. NATO a înaintat o propunere de a începe discuțiile cu privire la problemele de securitate pe 12 ianuarie, care nu l-a mulțumit pe V. Putin.

Între timp, la 12 ianuarie 2022, adjunctul șefului diplomației ruse, Serghei Ribakov, a relevat politica NATO care a ignorat ”liniile roșii” trasate prin Tratatul semnat în 1997, între NATO și B. Elțîn.
El a mai subliniat riscurile utilizării armelor nucleare, menționând că țările cu arsenale nucleare trebuie să se ghideze conform principiului ”inadmisibilității războiului între ele”. Cu alte cuvinte, utilizarea armelor nucleare de către Rusia este posibilă doar ca răspuns la un atac, deci pentru autoapărare în circumstanțe de urgență. Dar el nu a menționat faptul că Rusia încălcase Memorandumul de la Budapesta din 1994, prin care Ucraina predase Rusiei armele nucleare, iar, în schimb, Rusia se angajase să apere inviolabilitatea granițelor acesteia, pe care însăși ea le-a încălcat în 2014, încălcând și Dreptul Internațional. Ca atare, nu s-a ajuns la nicio înțelegere.

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

La 24 ianuarie 2022, V. Putin atacă temelia politicii occidentale spunând că: ”Anumiți oameni din Vest cred că eliminarea agresivă a unor pagini din propria lor istorie o să șteargă discriminarea majorității în interesul minorității sau Vestul crede că a renunța la noțiunile tradiționale de mamă, tată, familie și chiar de gen vor conduce la reînvierea societății. Noi credem că trebuie să sprijinim valorile noastre spirituale, tradiția noastră istorică și cultura noastră națională multietnică.
Cei care susțin așa-numitul progres social cred că prezintă umanității o conștiință mai bună. Dar, distrugerea vechilor valori religioase și a familiei ei o numesc progres. Ceea ce s-a intenționat să fie o mișcare contra discriminării s-a transformat într-un dogmatism absurd. Lupta contra rasismului e nobilă, dar noua mișcare ‘Cancel Culture’ este un rasism inversat.

La 12 februarie, același an, America, anticipând un atac intens rus asupra Ucrainei, a trimis un efectiv de 5000 de militari în Polonia, Germania și România, a retras personalul diplomatic din Kiev și a trimis multe arme Ucrainei.

Pe 21 februarie 2022, V. Putin a recunoscut independența republicilor separatiste Doneţk şi Luhansk, spunând că: ”O mare parte din Ucraina a fost creată de Rusia (…) când, în 1954, Hrușciov i-a dăruit Crimeea. Așa a fost formată Ucraina, A fost făcută din părți / teritorii, date de Lenin, iar, după Al Doilea Război Mondial, de Stalin, din România, Polonia și Ungaria (…) astfel, după acțiunile bolșevicilor a apărut Ucraina (…) și, în 2014, au adus ‘Maidanul’ și au dat o lovitură de stat, bucurându-se de susținerea Vestului (…) Au băgat în buzunar istoria sovietică și rusă (…) Naționalismul doar a așteptat ceasul (…) a fost încurajat cu promisiuni populiste (…) Prăbușirea economiei ucrainene este însoțită de o sărăcie generală (…) și este coordonată de o grămadă de consilieri străini. Aceștia influențează toate domeniile, de la guvernare până la primărie (…) Ucraina a fost dusă la nivelul de colonie. Și-a pierdut.” Aici, Putin s-a referit la venirea, cu ajutorul Vestului, a Guvernului Zelenski.

În 23 februarie, V. Putin a dat ordin ca, până la ivirea zorilor, să-i fie aduși V. Zelenski și tot Guvernul ucrainean la Moscova. Aceștia au reușit să evite ordinul, cu toate că Ambasada SUA a oferit ajutor ca Președintele ucrainean să plece din Kiev, dar acesta a refuzat, cerând în schimb mai multe arme pentru a învinge Rusia.
Și, tot la aceeași dată, Agerpres a anunțat că Ministrul Apărării rus, Serghei Şoigu, a declarat că au fost lansate rachete balistice hipersonice Kinjal şi rachete de croazieră hipersonice Zircon, Putin explicând că aceste noi arme din arsenalul Rusiei sunt „invincibile„. Iar, Şeful Statului Major rus, Generalul Valeri Gherasimov, arătase că „obiectivul principal” al exerciţiilor este „antrenamentul forţelor strategice ofensive pentru a provoca inamicului o înfrângere garantată„.

A doua zi, pe 24 februarie, a avut loc marea invazie rusă a Ucrainei de la nord, sud și est, numită de invadatori Operațiunea Militară Specială și care a lăsat în urmă mulți morți.
Atunci, Biden l-a acuzat pe Putin că este un criminal de război, care ar trebui să fie îndepărtat. Față de încălcarea Dreptului Internațional de către Moscova, Vestul a sancționat-o și mai mult, iar marile firme americane și britanice au părăsit Rusia.
După invazie, populația acesteia, în schimb, a reacționat aclamându-l pe Putin ca pe un adevărat Țar, care a promis să-i protejeze și să refacă Imperiul Rus[1].

După invazie, Naftali Bennett, Premierul Israelului, având relații directe cu Putin și Zelenski a fost mediator al conflictului ruso-ucrainean, rămânând foarte optimist. Dar, medierea a fost blocată de America, Germania și Franța[2].

La 25 martie, Putin a hotărât să abandoneze cucerirea Kievului, concentrându-se asupra regiunii Donbas, iar, la 18 aprilie, datorită armelor puternice primite din America, crucișătorul Moscova a putut fi scufundat de Ucraina, murind mulți militari ruși.

Peste câteva zile, tot în aprilie, V. Putin a trimis o notă diplomatică Statelor Unite, avertizând că livrările de sisteme de arme dintre „cele mai sensibile” ale Americii și NATO către Ucraina „adaugă combustibil” la conflictul din această țară și ar putea conduce la „consecințe imprevizibile”. Nota a fost transmisă tocmai când Joe Biden aprobase 800 milioane $ pentru arme furnizate Guvernului de la Kiev.

În aceeași lună, în discursul său intitulat „Un Plan Greșit” și citat de „Evenimentul Zilei (EvZ)”, Președintele Rusiei a spus că: „În urma războiului câștigă numai China. De ce? Pentru că, potrivit Strategiei Naționale de Securitate a Statelor Unite, China este rivalul numărul unu al Americii (ceea ce este cu siguranță). De aceea, în mod natural, orice strategie care face China mai puternică este contrară intereselor strategice americane. În acest caz, se pune întrebarea: Războiul nostru prin interpuși în Ucraina face China mai puternică? Iar răspunsul este: Evident că da! 
Ca atare, relațiile dintre cea mai mare putere manufacturieră din lume (China) și al doilea mare producător mondial de hidrocarburi (Rusia) s-au îmbunătățit mult din cauza războiului păgubos din Ucraina. Și, mai înseamnă că, pe măsură ce relațiile dintre cele două țări devin mai bune, ritmul de declin al Imperiului American se va accelera odată ce extinderea Zonei Non-Dolar și comerțul bilateral Rusia-China va înlocui progresiv sistemul comercial mondial actual dominat de America. Washingtonul a decis să își riște viitorul său și pe cel al poporului american într-un nesăbuit joc geopolitic, ce s-ar putea dovedi cea mai mare catastrofă geostrategică din istoria Statelor Unite.

La 7 iunie 2022, Vicepreşedintele Consiliului de Securitate de la Moscova, Dmitri Medvedev, a scris o postare pe Telegram în care a arătat că urăște Ucraina și Occidentul, care s-au aliat împotriva Rusiei. Tot el a amenințat recent cu un război nuclear, dacă sprijinul militar dat Kievului va continua.

Și, la 24 iulie, în cadrul unui Summit al Ligii Arabe de la Cairo, S. Lavrov, citat de Associated Press, a declarat că obiectivul Moscovei este înlăturarea Președintelui ucrainean. Cu alte cuvinte, V. Putin vrea să scape de V. Zelenski pentru ca Ucraina „să se elibereze de povara acestui regim absolut inacceptabil”.

Iar Zelenski, într-un interviu acordat Wall Street Journal, a declarat că nu negociază până când Ucraina nu recuperează teritoriile ocupate de Rusia.
La 11 august 2022, acesta a acuzat Rusia că încalcă deciziile Naţiunilor Unite şi recomandările Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), ea refuzând cu obstinație orice misiune de control în centrala nucleară de la Zaporojie, ocupată de aceasta, Președintele ucrainean spunând că: ”Această teroare deliberată din partea agresorului poate avea consecinţe globale catastrofale pentru întreaga lume.

În acest context, Antonio Guterres, Secretarul General al ONU, a făcut un apel prin care a solicitat expres „retragerea militarilor cu echipamentele lor din centrala nucleară ocupată de ruşi şi stabilirea unui ‘perimetru de siguranţă demilitarizat’”.

Pe 15 august, Zelenski a anunțat îngrijorat că mișcările Armatei Ruse în jurul reactoarelor de la Zaporojie, aflate din martie sunt sub control rusesc, pot avea consecințe catastrofice pentru omenire și, ca atare, a cerut ca ONU să intervină și să asigure securitatea acestui loc strategic.

La 16 august, Andrei Narița de la „EvZ”, completa cu știrea că „zeci de state îi cer lui V. Putin să-și retragă, de urgență, armata de la centrala nucleară Zaparojie. Printre statele care cer acest lucru se numără și România.
Iar, Ionel Sclavone, de la același jurnal online, a scris că, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) a anunțat că ”au descoperit și împiedicat trei acte de sabotaj asupra liniilor electrice ale centralei nucleare de la Kursk. Aceasta este situată în apropierea graniţei cu Ucraina, astfel că principalii suspecți sunt, în viziunea FSB, luptătorii ucraineni. Ei dau vina pe sabotorii din țara vecină, despre care spun că ar fi încercat să provoace probleme în alimentarea cu energie a regiunii și nu numai[3].
Cu această ocazie, ONU ar fi dorit să coordoneze o vizită la Zaporojie.

La 18 august, Ștefan Constantinescu de la „Active News” observa că, deși războiul intră într-o fază critică, ajutoarele militare date de membrii Uniunii Europene pentru Ucraina au scăzut din aprilie încoace[4].

Pe 22 august, Serghei Ribakov a declarat că: „Politica distructivă a NATO de a ignora ‘liniile roșii’ trasate de Moscova este extrem de riscantă” – bănuiesc că s-a referit la liniile din 1997.

Iar, la 29 august, I. Sclavone de la „EvZ” a relatat despre o altă cuvântare a lui V. Putin, în care acesta și-a înfățișat viziunea referitoare la o Nouă Ordine Mondială, care să înlocuiască ”modelul unipolar al lumii cu recunoașterea căii suverane de dezvoltare a fiecărei națiuni”, el punând accentul pe superioritatea suveranității statelor contra globalismului și acuzând America de faptul că nu poate oferi lumii un model de viitor, deoarece ”lumea unipolară frânează dezvoltarea civilizației[5].
Ideea sa este continuarea politicii sale din 2013, de a susține cultura și tradiția rusească împotriva desfrâului din Vest, recunoscând că ”fără valorile înrădăcinate ale Creștinismului ori alte altor religii din lume, fără standardul și morala existentă de milenii, demnitatea umană va fi pierdută[6], el părând a da o explicație invaziei Ucrainei, invocând salvarea acesteia de influența ”lumii unipolare” și a desfrâului din Vest.

La 16 septembrie 2022, Rusia a participat la reuniunea Organizației de Cooperare Shanghai (OCS) din Uzbekistan, unde prezente erau și China, India, Turcia, Iran, Pakistan, Egipt și Arabia Saudită. În discursul său, V. Putin a arătat că prețuiește OCS ca fiind ”cea mai mare organizație regională din lume”, a amintit ”rolul noilor centre de putere, care nu se bazează pe reguli ce le sunt impuse de forțe externe pe care nimeni nu le-a văzut (…). OCS se bazează pe principii lipsite de egoism, pe eforturile membrilor (…) în politică, economie și cultură (…), iar combaterea terorismului rămâne o prioritate. (…) Rusia este în favoarea aderării Iranului (…) și admiterii Belarusului în OCS (…). În trecut SUA (…) stabilea regulile (…), acum OCS stabilesc propriile reguli.

Xi Jinping, V. Putin și toți ceilalți membri au emis o declarație comună intitulată ”Declarația de la Samarkand”, având ca scop întărirea securității și hotărând să fie susținut ”Ordinul Mondial Multipolar”, limbajul declarației fiind, în mod indirect, dar explicit, cel al lui Putin și arătând „începutul sfârșitului Americii în calitate de conducător al lumii„.
În discursul său Putin a amintit de ”noile centre de putere”, care par a fi World Economic Forum (WEF) al lui K. Schwab sau Open Society Foundation (Fundația pentru o Societate Deschisă) a lui G. Soros, adică bilionarii globaliști care conduc lumea.

Rusia participase anterior la Reuniunea OCS de la Shanghai, unde B. Elțîn fusese forțat să țină seama de China, după Declaraţia de la Shanghai, din 1996-1997, asupra frontierei comune între Rusia și China și reducerii forțelor militare, cu toate că cele ale Chinei au devenit ulterior superioare. La această reuniune s-a format un sistem de relații internaționale multipolare, care pare a deveni un competitor al NATO[7].

La 25 septembrie, V. Putin a organizat un referendum pentru a afla părerea cetățenilor din cele patru regiuni din sud-estul Ucrainei cu privire la ce guvernare doresc. După obținerea rezultatului, V. Zelenski a anunțat prin Twitter că, din 2,1 milioane de voturi, 79.4% au optat pentru Ucraina.

La 27 septembrie, magnatul Elon Musk, îngrijorat de starea războiului, care ar putea păgubi Ucraina și chiar omenirea, a sugerat pe Twitter un ”Plan de Pace” spunând că el sprijină Ucraina, dar votanții trebuie ”să ceară noi alegeri sub auspiciile ONU, să considere Crimeea ca aparținând rușilor din 1783, din timpul țarinei Ecaterina cea Mare, iar Ucraina să rămână neutră”.
Imediat, V. Zelenski a întrebat tot pe Twitter: „Pe care Elon Musk îl preferați? Pe cel care sprijină Ucraina sau pe cel care sprijină Rusia?” Și unii oficiali ucraineni au reacționat împotriva lui E. Musk, care, în cele din urmă, a arătat că el, cu SpaceX, a cheltuit 80 milioane $, ajutând Ucraina prin Starlink, și nu a cheltuit niciun ban pentru Rusia.

La 30 septembrie, V. Putin s-a adresat cetățenilor ruși printr-un discurs lung, nestructurat și repetitiv, în care, în sinteză, a spus:
1) Referitor la ”semnarea tratatelor de autodeterminare pentru aderarea Republicilor Donețk, Luhansk și Zaporojie, cu Regiunea Herson, din Estul Ucrainei, la Federația Rusă (…) conform Art. 1 al Cartei ONU”, el recunoaște că ”oamenii și-au declarat sprijinul pentru restabilirea unității istorice a Rusiei (…) după mai bine de o mie de ani de existență”.
2) A amintit anii de ”foamete, frig și fără speranță” ai comunismului, apoi, ”anul 1990, cu prăbușirea Uniunii Sovietice”, când la ”referendumul din 1991 elitele politice au hotărât desființarea URSS” și când ”Occidentul nu credea că Rusia se va radicaliza după asemenea șocuri”. (…) Dar, ”Rusia a rămas, ocupând locul cuvenit în lume (…) datorită creării unui stat centralizat puternic (…)” ce ”a crescut și s-a întărit pe baza marilor valori morale ale creștinismului ortodox, islamului, iudaismului și budismului” precum și ”a culturii (…) cuvântului, cu spiritul poporului rus”.
3) A arătat că ”apelează la regimul de la Kiev să înceteze ostilitățile și războiul declanșat în 2014” în Crimeea – unde rușii erau maltratați, producându-li-se victime – ”pentru a se reveni la masa negocierilor, fiind singura cale spre pace. Ne vom apăra pământul cu toate forțele, pentru asigurarea siguranței poporului nostru.
4) A atacat Occidentul și globalizarea, recunoscând că ”lumea a intrat într-o perioadă de transformare fundamentală, revoluționară (…) cu apariția a noi centre de putere care reprezintă majoritatea comunității internaționale, (…) care își protejează interesele și văd în multipolaritate o oportunitate de a-și întări suveranitatea, (…) negând dreptul internațional și suveranitatea națională (…)”, având ”trăsături totalitare”, adică ”fie ești cu noi ori împotriva noastră. (…) Dictatura elitelor occidentale vizează toate societățile, inclusiv cetățenii înșiși ai țărilor occidentale. (…) Occidentul vrea să forțeze toate țările să-și cedeze suveranitatea”, fapt ce se constată prin ”agresiunea față de statele independente, de valorile tradiționale și culturile autentice. (…) El dorește renunțarea completă la ceea ce înseamnă a fi uman, cu răsturnarea credinței și a valorilor tradiționale și suprimarea libertății, ajungând să semene cu o religie inversă – satanism pur.
Și a completat: ”Dezvăluind falșii Mesia, Isus Hristos a spus în Predica de pe Munte: ‘După roadele lor îi veți cunoaște’. Aceste fructe otrăvitoare sunt deja evidente pentru oameni, și nu numai în țara noastră, ci în toate țările, incluzând mulți oameni din Occident.
A spus și că respinge ”acest naționalism politic rasist, întrebând dacă Occidentul crede că civilizația și cultura sa sunt un model de urmat de întreaga lume”. A mai afirmat că ”aceștia nu pot controla procesele internaționale de integrare, noile monede globale și centrele de dezvoltare tehnologice”.
5) A subliniat că ”hotărârea lor de a-și păstra dominația neîngrădită sunt cauzele reale ale războiului hibrid pe care Occidentul colectiv îl poartă împotriva Rusiei”.
6) Referindu-se la NATO, a acuzat că ”promisiunile ferme de neextindere spre Est au făcut loc unei înșelăciuni”, pentru că ”expansiunea NATO a pus împreună noi alianțe militare”. Și, a afirmat că ”principiile doctrinelor militare ale SUA și NATO se bazează pe faptul că toate statele care posedă sau aspiră la o suveranitate strategică autentică și sunt capabile să conteste hegemonia occidentală, automat, sunt declarate dușmani”.
7) A mai adăugat: ”După cum am spus deja, avem mulți oameni care au aceleași idei în Europa și în Statele Unite și le simțim și le vedem sprijinul. (…) În cele mai diverse țări și societăți se conturează o emancipare, împotriva hegemoniei unipolare, (…) a cărei putere va crește cu timpul și va determina viitoarea realitate geopolitică. (…) Nimănui să nu-i treacă prin cap că Rusia, poporul nostru, limba noastră sau cultura noastră pot fi șterse din istorie.

La 5 octombrie 2022, V. Putin a promulgat legile de anexare a celor cinci regiuni, Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie, acceptate în conformitate cu Constituția Federației Ruse și cu granițele existente din ziua anexării, știre dată și de F. Marinescu de la „EvZ”[8].
Anexarea a fost respinsă de Ucraina, V. Zelenki trimițând trupe la Luhansk, unde au început lupte.

La 6 octombrie, V. Putin a avut un scurt discurs la televiziunea națională, privind emigrația, în care a spus: „În Rusia, minorităţile trebuie să trăiască la fel ca ruşii. Orice minoritate, dacă vrea să stea în Rusia, trebuie să muncească şi să mănânce ca ruşii, trebuie să vorbească rusa şi să respecte legile ruseşti. Minorităţile au nevoie de Rusia, iar noi nu le acordăm privilegii speciale, după cum nu vom încerca să ne modificăm legile pentru a le satisface dorințele, oricât de tare ar ţipa că sunt discriminați. Nu vom tolera lipsa de respect faţă de cultura rusă.” Discursul său a fost primit cu entuziasm de populație și Biserica Ortodoxă, acestuia crescându-i popularitatea.

La 10 octombrie, în urma atacului asupra Podului Kerci din Crimeea, Rusia a atacat puternic Kievul și alte orașe ale Ucrainei.
J. Biden a vorbit cu V. Zelenski și a condamnat Rusia pentru atacul cu rachete, care a fost fără sens, a prezentat condoleanțe familiilor victimelor și a promis că-i va ajuta pe ucraineni cu un sistem defensiv avansat.

La 25 octombrie, la cererea Kievului, AIEA a trimis un grup ca să inspecteze trei locuri din Ucraina și să constate daunele produse de ruși. La 3 noiembrie 2022, Agenția a declarat că, în urma evaluării rezultatelor datelor, nu s-au identificat activități nucleare clandestine.

Pe 9 noiembrie 2022, Anatoli Antonov, Ambasadorul Ucrainei la Washington, a declarat că Rusia intenționează să creeze o provocare nucleară cauzată de lansările unor bombe radioactive rusești, ca să implice SUA și NATO în conflict[9].

La 29 noiembrie, a avut loc Forumul NATO de la București, în vederea discutării crizei de aproape un an legată de acest conflict, fără ca reuniunea să aibă un rezultat practic în afara invitației lui Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, în vederea admiterii Ucrainei în Alianță.

La 3 decembrie 2022, Președintele Franței, Emmanuel Macron a avut o conferință cu V. Putin, urmare căreia a propus măsuri de securitate pentru Rusia în schimbul încetării războiului. Dar, J. Biden a condiționat negocierile de retragerea totală a Rusiei din teritoriile anexate, aprobând admiterea Ucrainei în NATO.

La 5 decembrie, S. Lavrov a subliniat că, de fapt, Moscova vrea să revină la masa negocierilor cu Occidentul dacă acesta îşi schimbă punctul de vedere, adăugând că efortul Vestului de a menține Rusia pe linia impusă de SUA și NATO este o problemă de confruntare militară, totodată subliniind potențialul catastrofal al urmărilor unei confruntări între țara sa și Occident[10].

După o perioadă ceva mai liniștită în timpul iernii, luptele s-au intensificat prin atacul masiv rusesc din luna mai 2023.

* * *

Într-un mic rezumat, reiau ideile principale în legătură cu conflictului-război dintre Rusia și Ucraina, început la 7 decembrie 2021.

În 2021, în februarie, la München, V. Zelenski a cerut arme nucleare pentru apărare, la 24 martie a trimis armată în Donbas contra rușilor, iar în decembrie a respins cererile lui V. Putin ca Ucraina:
a) să evite intrarea în NATO;
b) să respecte autonomia regiunii Donbas.

La 24 iulie 2022, Wall Street Journal a scris că V. Zelenski este ajutat de cei de la Davos și sfătuit de Larry Fink, proprietarul BlackRock, pentru o inițiativă de transfer de investiții private și publice, acesta instruind Guvernul ucrainean cum să organizeze fondurile în vederea reconstrucției națiunii, fiind vorba de stabilirea unui program în valoare de 400 miliarde $, proveniți de la companii străine și investitori privați, care să ajute refacerea economică a Ucrainei[11] – Davos având deci interes ca V. Zelenski să nu cedeze și să ceară mereu mai mult ajutor pentru război.

* * *

După jignirea și umilirea Rusiei în 2008, V. Putin a schimbat politica față de SUA, cu care până atunci dorise o relație foarte bună, dar acum el percepe lumea occidentală ca fiind una slabă și divizată și nu mai vorbește de Davos, ci îl numește ”noile centre de putere”, adică cei care nu susțin suveranitatea țărilor, ci preferă conducerea globală.
Putin a fost de multe ori la Davos, unde a fost bine primit de personalitățile de la WEF și unde dădea și interviuri în care își exprima părerile evitând să vorbească despre America, așa cum proceda, de altfel, și în diversele lui cuvântări. El condamna însă cu toată forța extremismul și controversatul ”transgenderism” al demenței occidentale, fiind și anti-woke, prezentându-se ca un salvator al creștinismului ortodox.

Referitor la conflictul cu Ucraina, Putin a inițiat un ultimatum, la 22 ianuarie 2022, cu privire la extinderea Alianței Nord-Atlantice la granița Rusiei, iar, în aprilie, după scufundarea crucișătorului Moscova, a trimis Americii o notă diplomatică, proferând amenințări cu privire la trimiterea armelor americane Ucrainei, la 22 august 2022, acesta inițiind un al doilea ultimatum, în care a invocat din nou pericolul expansiunii NATO.

În plus, a cerut de două ori, la 23 februarie și 24 iulie 2022, eliminarea Guvernului Zelenski, dar fără rezultat. Iar Zelenski nu voia negocieri până când Ucraina nu recuperează teritoriile ocupate de Rusia.
După 16 septembrie, același an, când Putin participase la reuniunea OCS, a schimbat tactica în Ucraina, trecând de la lupte la cererea de autodeterminare și aderare a celor trei republici, Donețk, Luhansk și Zaporojie cu Regiunea Herson, la Rusia.
Ca urmare, la 25 septembrie a organizat un referendum pentru a afla părerea cetățenilor din aceste entități și, la 30 septembrie, a urmat aderarea celor trei Republici și a Regiunii Herson, conform Art. 1 al Cartei ONU, apoi a propus din nou negocieri, dar, din nou fără efect, deoarece V. Zelenski refuză negocierea cu V. Putin.

Pe scurt, V. Putin mai întâi a vrut demiterea Guvernului Zelenski, fără uz de forță, și, apoi, dând de rezistența neașteptată ucraineană – cu ajutor american –, a recurs la forța militară, iar, după un an de război de la invazia din 24 februarie 2022 a Ucrainei, destinul său l-a îndrumat greșit, odată cu transformarea conflictului în război.

* * *

V. Putin a avut și are numeroși adversari interni, care nu sunt de acord cu politica sa, și, ca urmare, acesta obișnuiește să-i pedepsească sau chiar elimine. Dintre acești opozanți îi amintesc pe:
Mihail Hodorkovski, fost președinte al Grupului Petrolier Iukos – a fost arestat în 25 octombrie 2003, pe aeroportul Novosibirsk și condamnat la 8 ani de închisoare pentru escrocherie și evaziune;
Iuri Scekotșișin, fost deputat al Partidului Liberal Iabloko și jurnalist al „Novaia Gazeta”, care nu se sfia să critice FSB – a decedat în 2003, în condiții suspecte, fiind diagnosticat cu o insuficiență renală cu progresie rapidă;
Victor Iușcenko, fost Președinte pro-occidental al Ucrainei – a fost diagnosticat, în 2004, cu pancreatită cronică însoțită de anomalii edematoase interstițiale, în urma unei otrăviri cu dioxină;
Alexandr Litvinenko, ofițer al Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB, fostul KGB), specializat în crimă organizată, critic al lui Putin, care, în noiembrie 1998, și-a acuzat superiorii de tentativă de asasinat asupra lui Boris Berezovski – arestat în martie 1999, sub acuzația depășirii atribuțiilor, și, ulterior, achitat, refugiindu-se cu familia la Londra (unde i s-a acordat azil politic și a lucrat ca jurnalist, scriitor și consultant pentru serviciile secrete britanice), pe 1 noiembrie 2006 s-a îmbolnăvit subit, murind după câteva săptămâni de spitalizare, în urma otrăvirii, prin ingestie, cu poloniu;
Anna Politkovskaia, scriitoare și jurnalistă din Rusia, militantă pentru respectarea drepturilor omului, care critica Guvernul rus, fiind cunoscută pentru poziția ei critică față de politica dusă de Kremlin în Cecenia – după o tentativă de ucidere prin otrăvire, care a avut loc în 2004 și care i-a produs grave leziuni hepatice și renale, a fost asasinată prin împușcare în fața locuinței sale, pe 7 octombrie 2006;
Serghei Magnițki, avocat și consilier fiscal rus, șeful Departamentului fiscal și de audit al companiei „Firestone Duncan”, firmă care presta servicii juridice – pentru că, în 2007-2008, în timp ce reprezenta clientul „Hermitage Capital Management”, supus unei proceduri de audit, a dezvăluit corupția și abaterile oficialilor guvernamentali ruși, denunțând o fraudă de 230 milioane $ (sustragere de către niște firme foste partenere de la plata impozitului, prin invocarea unei false creanțe a „Hermitage”), a fost arestat, la 16 noiembrie 2009, acesta decedând, după ce s-a aflat 11 luni în custodia Poliției;
Alexander Perepilichny, om de afaceri rus care a divulgat o schemă rusească de spălare de bani în Elveția – s-a presupus că a fost ucis, în noiembrie 2012, în cadrul unei conspirații ce a urmărit să acopere furtul a 230 de milioane $ din Trezoreria Rusiei;
Boris Berezovski, oficial de afaceri și Consilier de Stat al Federației Ruse care îl sprijinise pe Putin, dar care, ulterior, a devenit un critic vocal al acestuia, la sfârșitul lui 2000, după ce Procurorul General Adjunct al Rusiei l-a citat pentru o audiere, acesta nu s-a mai întors în Rusia și s-a mutat în Marea Britanie, care i-a acordat azil politic în 2003 – a fost găsit spânzurat în casa sa din Sunninghill-Berkshire, la 23 martie 2013;
Boris Nemțov, colaborator al Președintelui B. Elțîn, Ministru și Vicepremier în Administrația acestuia, fondator al mișcării „Solidarnosti”, copreședinte al Partidului Republican (liberal), membru al Consiliului Coordonator al Opoziției Ruse – a fost arestat în 2007, 2010 și 2011, în timpul unor proteste anti-Putin, al cărui critic devenise, și asasinat ritualic, pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, fiind împușcat în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental;
Vladimir Kara-Murza, activist politic, publicist și regizor, vicepreședinte al „Open Russia”, fondată de Mihail Hodorkovski, care promovează societatea civilă și democrația în Rusia, membru al Consiliului Coordonator al Opoziției, lider adjunct al Partidului pentru Libertatea Poporului și colaborator al lui B. Nemțov – s-a confruntat cu două tentative de otrăvire, în 2015 și 2017, iar, în aprilie 2022, a fost arestat pentru nerespectarea ordinelor Poliției, ulterior, fiind acuzat și de difuzare de informații false despre Armata Rusă, cooperare cu un ONG străin „indezirabil” și trădare;
Serghei Skripal, agent dublu al serviciilor de informații ale Rusiei și Regatului Unit, în anii 1990 și începutul anilor 2000, și critic al lui Putin – arestat în decembrie 2004 de FSB, judecat și condamnat, pentru înaltă trădare, la 13 ani de închisoare, s-a stabilit la Londra în 2010, în urma unui schimb de spioni între cele două țări (Programul „Illegals”), iar la 4 martie 2018, acesta și fiica sa, Iulia (33 de ani), aflându-se în vizită de la Moscova, au supraviețuit după o tentativă de otrăvire cu o neurotoxină de tip noviciok, fiind nevoie să fie spitalizați;
Piotr Verzilov, artist al trupei „Pussy Riot” și editor al site-ului „Mediazone”, pe care publicase o anchetă asupra violenței poliției din Rusia – a manifestat, în septembrie 2018, simptome severe de otrăvire, a fost internat inițial la Moscova, dar starea sa devenind critică a fost transferat cu un avion într-un spital din Berlin, neputând fi însă identificată substanța care i-a cauzat respectiva stare;
Aleksei Navalnîi, din 2009, este avocat, membru al Camerei Avocaților din regiunea Kirov, a activat în câteva formațiuni politice reprezentative din Rusia, candidând pentru diverse funcții la mai multe alegeri, a fost membru al Consiliului Coordonator al Opoziției, s-a implicat activ, din 2010, în organizarea unor mitinguri anti-guvernamentale de amploare și a coordonat Fundația Anticorupție, care a făcut numeroase dezvăluiri despre corupția politică din Rusia – arestat în 2012 și condamnat la închisoare cu suspendare pentru delapidare, a fost otrăvit cu noviciok, în august 2020, în timpul unei călătorii în Siberia, dus în stare gravă cu avionul în Germania pentru tratament, iar, la întoarcerea în Rusia, în ianuarie 2021, a fost arestat pentru fraudă și sfidarea instanței și condamnat la 9 ani de închisoare, Fundația sa fiind scoasă în afara legii, ca extremistă, în august 2023 acesta fiind condamnat la încă 19 ani de închisoare pentru extremism;
Ilia Iașin, șef al Consiliului Raional Krasnoselski din Moscova, a avut o atitudine critică față de Putin, în aprilie 2022, cerând o anchetă asupra posibilelor crime de război comise de forțele ruse în Ucraina – a fost condamnat la 8 ani și 6 luni de închisoare pentru răspândirea deliberată a informațiilor false;
Dmitri Ivanov, student la matematică, a condamnat, în martie 2023, invazia de către Rusia a Ucrainei – a fost arestat și condamnat la 8 ani și 6 luni de închisoare pentru „diseminarea de informații false cu bună știință despre Forțele Armate Ruse, motivate de ură politică sau ideologică”;
Alexei Moskalev este tatăl unei fetițe de 12 ani, Mașa, denunțată poliției, în 2022, de conducerea școlii la care învăța, pentru că a realizat un desen contra războiului – în martie 2023, a fost condamnat la 2 ani de închisoare pentru disidență pe rețelele de socializare, fiica sa fiind trimisă la o casă de copii.

* * *

J. Biden, în loc să fi acceptat negocierea oferită de Naftali Bennett, Președintele Israelului, încă de la începutul conflictului, înainte de a se transforma în război, în continuare ocolește orice negocieri între Ucraina și Rusia, în schimb, el ajută Ucraina cu armament și cu finanțe – forțat fiind de interesul personal al situației fiului său Hunter, cât și sub influența globaliștilor, Big Tech și cea chineză, mulți dintre aceștia fiind proprietari de terenuri în Ucraina. Astfel, sub conducerea lui, și America este dominată de globaliștii de la Davos.

Între timp, alte declarații sau articole conținând păreri despre conflictul din Ucraina și propuneri de negocieri au fost recent publicate, ca de exemplu:

John Bolton, fost Ambasador ONU și Consilier de Securitate Națională în Administrația Trump, este de părere că Zelenski și Putin vor trebui să ajungă la negocieri din cauză că Biden nu a ajutat la început destul Ucraina[12].

Și, Fred Fleitz, vicepreședinte al Institutului ”First Policy” și consilier de securitate națională sub D. Trump, a spus că Președintele Trump credea că era mai bine să-l antrenezi pe Putin într-o relație pozitivă, decât să-l izolezi și să-l tratezi ca pe un dușman[13].
Într-adevăr, după invadarea din 2014 a Crimeii, Putin nu a mai acționat în timpul mandatului lui D. Trump, fie deoarece îl respecta pentru că susținea suveranitatea Americii, precum și el o respecta pe cea a Rusiei, sau pentru a evita un conflict cu un Președinte ale cărui intenții nu puteau fi previzibile.
În plus, V. Putin a dovedit o bună cooperare cu Jared Kushner, ginerele lui Trump, prin Kirill Dmitriev, în scopul susținerii proiectului american de pace cu țările din Orientul Mijlociu, acesta spunând că: „Dacă arăți încredere Rusiei, ea o onorează cu reciprocitate.[14]

The Council of Foreign Relations (CFR – Consiliul pentru Relații Externe) a estimat costul Americii pentru războiul din Ucraina, până în noiembrie 2022, la suma de 22,9 miliarde $ ajutor militar, 15 miliarde $ asistență financiară și 99 miliarde $ asistență umanitară[15].

David Miliband, în „The World Beyond Ukraine. The Survival of the West and the Demands of the Rest (Lumea de dincolo de Ucraina. Supraviețuirea Occidentului și cerințele restului)”, constată că, în 2022, Vestul a fost surprins de invadarea Crimeii, privită ca o încălcare a Dreptului Internațional, dar așa a fost și Kremlinul, care nu își imaginase că va întâmpina un răspuns puternic, determinat și unit al Occidentului în favoarea Ucrainei, care se luptă pentru suveranitatea ei, și că Vestul va arăta mai multă compasiune victimelor războiului din Ucraina, decât celor ale altor războaie.
Totodată, el crede că acest conflict a determinat alierea Rusiei cu China și formarea un nou imperiu alcătuit din China, Iran, Rusia și Turcia și care urmărește o geopolitică imperială[16].

Stephen Wertheim, în „Iraq and the Pathologies of Primacy. The Flawed Logic That Produced the War Is Alive and Well (Irak și patologiile preeminenței. Logica defectuoasă care a produs războiul este vie și bine)”, crede că America a avut dreptate să ajute Ucraina să se apere contra invaziei Rusiei, dar, concomitent, nu a fost considerată ca atare serioasa greșeală a nelimitatei extinderi a NATO, care de fapt a provocat acest conflict, în speranța că Rusia nu va reacționa cu ostilitate.
Alt aspect a fost formarea liniei NATO ce împarte Europa, care se apropie prea mult de Moscova și care a făcut ca țările neadmise în NATO să fie vulnerabile.
El crede că extinderea NATO a fost în detrimentul Ucrainei cât și al Americii, care acum are obligația de a da ajutor Ucrainei și, totodată, dacă Rusia va ataca NATO, vor fi puse în pericol armata și orașele[17], mai ales că extinderea NATO fusese în 2007 motivul plângerii lui V. Putin la Conferința de la München.

Recent, Henry Kissinger, într-un interviu postat pe YouTube a explicat că el și-a petrecut tinerețea sub amenințarea NATO și, de aceea, crede că aceasta stă la baza actualului conflict.

Timothy Garton Ash în „Postimperial Empire. How the War in Ukraine Is Transforming Europe (Imperiul post-imperial. Cum transformă Europa războiul din Ucraina)” este de părere că acest război a transformat Uniunea Europeană și a ridicat un viitor imperiu chinez.
În iunie 2022, Uniunea Europeană avea 27 de membri, Președinții Emmanuel Macron și Klaus Iohannis precum și Cancelarul Olaf Scholz susținând acceptarea Ucrainei, care dorește să devină și membru NATO, a Moldovei în calitate de candidat la aderare și încurajarea Georgiei și Macedoniei de Nord în aceeași direcție, numărul membrilor Uniunii urmând a se ridica la 31.
T.G. Ash crede că admiterea Georgiei, Moldovei și Ucrainei ar fi logică în vederea apărării comune împotriva agresiunii rusești.
Totuși, el consideră că ideal ar fi să aibă loc și un dialog cu Rusia cu privire la securitatea europeană, după cum, de fapt, s-a întâmplat în 1999 și 2004, în vederea extinderii NATO, când aceasta a avut aprobarea lui V. Putin, ceea ce acum ar fi mai greu de obținut – probabil nu înainte de 2030.
Iar, extinderea NATO ar trebui să includă, la rândul ei, viitorii patru membri ai UE[18].

H. Kissinger a declarat pentru Wall Street Journal că, în cele din urmă, vor trebui să aibă loc negocieri, Rusia păstrând Crimeea și părți din Donbas, Kissinger probabil referindu-se la faptul că, din 1783 până în 1954, Crimeea aparținuse Rusiei – după cum menționase recent și Elon Musk.
Iar, într-un interviu din iunie 2023, H. Kissinger l-a condamnat pe Președintele V. Putin pentru război, apreciind că acesta a reprezentat o greșeală de judecată din partea sa, fostul Secretar de Stat dorind ca „Rusia să renunțe la cât mai mult posibil din teritoriul pe care l-a cucerit în 2014, (…) ea păstrând cel puțin Sevastopolul – cel mai mare oraș din Crimeea și principala bază navală a Rusiei la Marea Neagră – (…), fiind important ca Rusia sa iasă din război ca o democrație puternică„.

Și, tot Kissinger, a explicat teama lui V. Putin de expansiunea NATO, deoarece el a crescut pe străzile din Leningrad, acum Sankt Petersburg, unde jumătate din populaţie a murit de foame în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi s-a confruntat cu o ameninţare constantă. Astfel Putin, „a tradus” acest lucru prin faptul că nu a vrut niciodată ca o putere militară să fie în apropierea oraşelor mari precum Moscova, reacţionând „la limita iraţionalităţii” la expansiunea acesteia.
În timp ce SUA şi aliaţii săi au avut dreptate să se opună atacului Rusiei asupra Ucrainei, este „din ce în ce mai important” ca părţile implicate în conflict să se gândească la modul în care doresc să pună capăt acestuia prin diplomaţie, a declarat Kissinger. Există riscul ca relaţiile militare dintre puteri să domine gândirea geopolitică şi să transforme războiul într-un conflict global prin atragerea unor ţări precum China, a adăugat el[19].

Deci H. Kissinger a explicat temerile lui V. Putin, de ce acesta s-a plâns, în 2007, la München de apropierea NATO de hotarul rusesc și de ce a reacționat la limita rațiunii atât în 2008, în 2021, când Ucraina a cerut admiterea în NATO, cât și prin cele două ultimatumuri, din 22 ianuarie și 22 august 2022 trimise Americii, ambele referindu-se la extinderea NATO la granița Rusiei.
Dacă G.W. Bush ar fi comunicat cu Putin înainte de 2008 și Summitul de la București, poate afla de temerile acestuia, explicate de Kissinger, și alta ar fi fost situația geopolitică la care s-a ajuns în 2023.

Politică externă față de China

La înșiruirea evenimentelor din această secțiune am folosit cu precădere ca sursă de informare excelentul ziar „Epoch Times”, publicat săptămânal cu contribuția unor experți chinezi de dreapta din America și a unor cunoscuți profesioniști și analiști, inclusiv militari, americani.

Președintele G.H. Bush era convins că întărirea instituțiilor internaționale cât și a comerțului internațional vor produce pacea și prosperitatea globală. Această logică a influențat ajutorul său dat Chinei, chiar și după incidentul petrecut în Piața Tiananmen.
Politica sa a fost adoptată și de cei trei succesori ai săi, până la D. Trump. Dar și exemplul afacerilor sale în China a contribuit, fiind adoptat de o parte a elitei politice cât și a unor companii americane. La acea dată, nimeni nu a s-a gândit că Partidul Comunist Chinez (PCC) va deveni un competitor al Americii.
La 4 ianuarie 2020, Mike Pompeo, Șeful Departamentului de Stat, a subliniat „enorma amenințare a PCC, care deja este prezent în interiorul SUA„, motiv pentru care Președintele Trump a început să ia măsuri în direcția cea bună, ca să apere America.

Urmează informații despre Xi Jinping și proiectele sale, despre politica Președintelui J. Biden, vis-a-vis de China, diverse păreri referitoare la activitatea și amenințarea Chinei, legătura ei cu Rusia, prezența NATO și problema Taiwanului, aceste detalii conturând o vedere mai amplă asupra Chinei și modului cum nu reacționează America.

Președintele XI Jinping

XI Jinping s-a străduit câțiva ani să reformeze comanda militară, să curețe sectorul politic și economic de veteranii corupți – care au colaborat cu foștii lideri, Deng Xiaoping, Jiang Zemin și Hu Jintao, și împreună cu care acopereau greșelile din trecut ale lui Mao Zedong –, până ce și-a consolidat puterea, astfel devenind noul dictator al Chinei.

XI controlează industria privată și toate resursele economice. După criza financiară din 2008, economia a rămas cu un deficit, având nevoie de injectare periodică cu sume din buget. El conduce cu o mână de fier ca să se apere de cei cărora nu le convine totalitarismul și care ar putea acționa printr-o lovitură de stat.
În 2013, a inițiat programul ”Belt and Road,” în vederea strângerii legăturilor comerciale cu Asia Centrală și de Sud, Africa, Europa și America Latină, unde construiește porturi, drumuri și centrale electrice, în speranța de a câștiga o nouă alianță geopolitică. China fiind dependentă de resurse minerale, prin acest proiect, reușește să se infiltreze în țările cu astfel de materii prime, mai ales din Africa.

Xi Jinping, devine din ce în ce mai represiv în țară și mai îndrăzneț cu străinătatea și, împreună cu PCC, își promovează legitimitatea, vrând ca până la mijlocul secolului, țara sa să depășească America[20].
Din cauza intensului control exercitat asupra populației, își dă seama că s-a creat o stare de tensiune și că un protest puternic ar duce la desființarea sistemului, astfel, cu trei luni înaintea celui de-al XX-lea Congres Naţional al PCC, desfășurat la sfârșitul lunii octombrie 2022, a luat măsuri prealabile de securitate, arestând 1,43 milioane de persoane[21].
Părerea lui Zang Tianliang, profesor de Istorie Chineză la Colegiul „Fei Tian” din New York, este că populația a început cu proteste, ca cel din 27 noiembrie 2022 de la Shanghai, ceea ce ar însemna că îi este mai puțin frică de PCC, fapt ce se reflectă și asupra poziției lui Xi Jinping[22].

J. Biden și Xi Jinping

J. Biden, cu afacerile fiului său în China, se află într-o situație precară, deoarece nu poate avea un cuvânt de spus, situație similară cu cea din Ucraina. Partidul Democrat este susținut de elita bilionarilor globaliști cu vederi de stânga și de companiile tehnice (Big Tech), care toate fac afaceri în China.

Senatorul Mitch McConnel, șeful minorității senatorilor republicani, are socrul chinez, care are o companie de transport și lucrează intens în China, Nancy Pelosi, fosta Președintă a Camerei, are soțul în afaceri cu China, Senatoarea Dianne Feinstein are și ea soțul în afaceri cu China, iar Eric Swalwell, Reprezentant al Statului California și candidat democrat la președinție în 2020, a făcut parte din mai multe comitete din cadrul Camerei și a avut relații cu Christine Fang, spioană chineză, care l-a ajutat financiar.

Biden se laudă că America ar putea face față ambelor conflicte, cel din Ucraina și cel eventual chinez, însă uită că țara nu mai posedă resurse materiale și are un enorm deficit bugetar, în schimb, China are multe rezerve valutare.
Și dacă economia este în deficit, nici armata nu poate fi puternică. Am auzit la TV că Departamentul de Apărare are calculatoare învechite și personal puțin, iar mulțimea de studenți chinezi spionează agențiile federale, regimul chinez devenind o mare amenințare pe termen lung, mai ales că are o bază tehnologică solidă.

În iunie 2022, am văzut tot la TV că Oficiul Departamentului Financiar, a renunțat la un Ordin Executiv care fusese dat de D. Trump, în care interzicea americanilor să investească în companii chineze ce lucrau cu Armata Chineză, acestea fiind specificate pe o anumită listă. Acum Oficiul declară că investitorii care aveau acțiuni în companiile specificate pe listă, nu vor mai fi pedepsiți.
În plus, Biden a aprobat ca din rezervele federale să se transfere Chinei petrol care, de fapt, ar trebui păstrat pentru momente de criză. Totodată, nu ia măsuri ca să se opună faptului cumpărării de către China a mii de hectare de pământ arabil, exact lângă amplasamentele militare.

Din septembrie 2021, Departamentul de Energie semnase trei contracte pentru vânzare de petrol nerafinat în valoare de 4.464.000 milioane $ cu firma Unipec America, ce face afaceri cu cea chineză Sinopec, unde Hunter Biden investise. Ca urmare, 206 deputați din Partidul Republican au votat un amendament pentru a opri Administrația să exporte petrol unităților chineze[23].

Îngrijorat, Marco Rubio, Senator republican de Florida, a expus periculoasa dependență de produsele chinezești și influența regimului comunist chinez, prin presiuni asupra Administrației americane, în scopul adoptării de măsuri favorabile Beijing-ului. Rubio s-a adresat acestor corporații, să acționeze în avantajul Americii și nu al Chinei. El este de părere că puterea economică pe care o exercită China asupra Americii este extraordinară. Și cu toate că, în 2022, accentul este pus pe războiul Rusiei cu Ucraina, pericolul rusesc asupra comunității internaționale nu se compară cu cel chinez. Intervenția Senatorului Rubio nu a avut efect, ci dimpotrivă, un raport recent din Wall Street Journal, arată că Departamentul Comerțului a aprobat exportul de semiconductori sau componente necesare inteligenței artificiale către China, care își va putea moderniza forțele ei armate[24].

Administrația Biden ar trebui să arate că înțelege amenințarea chineză, dar, după doi ani, nu am auzit de:
– nicio cooperare avantajoasă cu China;
– să se caute eliminarea politicienilor compromiși în afacerile chineze;
– investitorii să evite China;
– corporațiile americane să se retragă din China;
– să reîntărească armata pentru a face față adversarilor periculoși: China, Rusia și Iran.

China duce, totodată, o campanie pentru scoaterea Americii din bazele sale de-a lungul Pacificului.

Gordon Chang, imigrant și expert, crede că statul chinez se pregătește de război, din cauza unui amendament al Legii Naționale de Apărare, care ar putea semnala o mobilizare a armatei.
În ultima vreme, China a amenințat Taiwanul cu manevre militare, folosind aviația și marina. Chang crede că America nu este pregătită pentru un conflict cu China. Iar, Biden pretinde că nu vede mobilizarea societății chineze și nici nu va numi China adversar sau inamic.
Chang consideră că Biden ar trebui să informeze opinia publică americană despre ce face China și să spună forțelor militare să se pregătească de război, atrăgând atenția că Xi Jinping, la ora actuală, are o forță militară superioară în toate direcțiile, comparat cu câțiva ani în urmă, China fiind pregătită de război mai bine ca oricând, cum nu a fost de secole[25].

La 4 august 2022, Nancy Pelosi, însoțită de o delegație, a hotărât să viziteze Taiwanul, în locul lui Biden care avea o criză de COVID-19. La sosirea pe aeroportul Sunshan din Taipei, aceasta a salutat spunând: ”Vizita delegaţiei noastre în Taiwan onorează angajamentul nostru de neclintit faţă de susţinerea vibrantei democraţii a Taiwanului.
În timpul prezenței delegației, Xi, în semn de protest, a ordonat o mișcare intensă de exerciții militare în jurul insulei, cu vapoare și avioane, ca să-și arate puterea și nemulțumirea față de vizită.

Și tot Gordon Chang, în timp ce forțele militare chineze înconjurau a doua oară insula democrată Taiwan, a anunțat că virusul COVID a infectat 348 de milioane de chinezi, adică 18% din populația Chinei[26].

Relația Chinei cu Rusia

China a început să cumpere grâne, petrol și gaze rusești cu trei luni înainte de invazia Ucrainei. Atacul Rusiei asupra Ucrainei a început după încheierea Jocurilor Olimpice, iar Xi nu a numit atacul o invazie, nu a condamnat invazia și nici nu a atacat Rusia în cadrul ONU.
Această acțiune a Rusiei favorizează China în multe feluri, deoarece, fiind sancționată de Vest, va depinde economic de Beijing și comerțul dintre ele se va intensifica.

Analistul geopolitic Brandon J. Weichert crede că cele două țări se ajută reciproc nu numai economic și militar, dar și ca idei geopolitice, Xi Jinping denunțând NATO, iar V. Putin admițând că Taiwanul a fost parte din China. Și, cu toate că ambele state se suspectează între ele, sunt alături când este vorba de o acțiune anti-americană.

Compania Corr Analytics, pe de o parte, crede că în comerțul bilateral importul principal de bunuri vine din China, iar Rusia este a doua țară care alimentează China cu gaze și petrol. Pe de alta, Corr consideră că Moscova este sub o mare influență a Chinei și, în plus, crede și că Xi l-a încurajat pe Putin să invadeze Ucraina.

Mulți politicieni, analiști politici și generali americani sunt de părere că Rusia trebuie să fie învinsă și pedepsită serios pentru invadarea Ucrainei, altfel, China va proceda la fel cu invadarea Taiwanului[27].

Problema Taiwanului

Peter Schweizer a subliniat că populația taiwaneză a declarat întregii lumi că democrația lor nu este negociabilă, aceasta respectând egalitatea între sexe, libertatea presei și pe cea a religiei, ceea ce a atras multe fundații și organizații globale neguvernamentale ca să poată lucra acolo fără amenințări. Lăsat în pace, Taiwanul este o forță tehnică globală, cu un rol internațional măsurat potrivit abilităților sale.
China nu va ezita să atace insula, în ciuda unor concesiuni unilaterale, care nu vor avea efect pozitiv, crede P. Schweizer[28].

Fred Fleitz, Șeful Centrului pentru Politică de Securitate al lui Trump, a informat de faptul că, în 2021, China a trimis 700 de avioane militare și submarine ca să invadeze zona de apărare taiwaneză, iar combinația de avioane și submarine ar fi fost similară cu ce ar avea nevoie aceasta pentru un adevărat atac.
Și Președintele Xi trebuie crezut când declară că va prelua Taiwanul, F. Fleitz fiind de părere că Biden este privit ca un conducător incapabil de a fi Șeful Armatei și că este înconjurat de consultanți care iau măsuri slabe referitor la securitatea națională, China sau alți adversari putând să ia în considerare acțiuni provocatoare, pe care, altfel, nu le-ar iniția. Ca de exemplu, ar putea ataca Taiwanul înainte ca insula să-și îmbunătățească apărarea, mai ales că, recent, Pentagonul a apreciat că armata chineză ar putea învinge apărarea Taiwanului în două-trei zile.

O altă îngrijorare ar fi un atac electronic sau cibernetic sau unul întreprins înaintea unor noi investiții militare americane.
Fleitz crede că scopul Chinei de a invada Taiwanul constă și în faptul că acesta este producătorul principal de cipuri pentru semiconductori. Dacă China preia Taiwanul, atunci va putea controla și bloca cumpărarea acestui bun tehnic întrebuințat de toate electronicele, cum ar fi mașini, rachete etc.

Și comuniștii profită de faptul că în lumea occidentală spectrul ideologiei lor este necunoscut, astfel, au creat agenți în jurul lumii pentru infiltrarea societății occidentale, pentru a crea discordie la un nivel neîntâlnit până acum.
Intenția mișcării de stânga este de a se opune celor cu vederi tradiționale, astfel, China, crezând în Guvern, în timp ce SUA cred în Dumnezeu, părerea lui Fleitz fiind că unitatea unui popor se bazează pe cultură și valori comune. În America, doctrinele diferă în diverse regiuni, dar standardul între bine și rău este similar. De aceea, este posibil ca o populație diferită etnic și cultural să trăiască împreună în armonie, Fleitz crezând că, dacă oamenii sunt împărțiți în privința unor chestiuni de simplă moralitate, atunci supraviețuirea țării este în pericol[29].

În 2022, Summitul NATO de la Madrid a adoptat viitorul Concept Strategic al cărui scop a fost extinderea influenței Chinei în lume, fiind cel mai important document de la înființarea Tratatului, în 1949. Conceptul va defini valoarea și scopul NATO, informând despre securitatea prezentă, dezvoltarea politică și militară și importanța priorității dată Chinei. NATO va avea dificultatea de a cântări necesitatea de apărare contra agresiunii regimului chinez și speră ca acest Concept să asigure Chinei o importantă îndrumare în lumea internațională, privind impactul pe care îl exercită asupra regulilor internaționale.
Ca urmare, ar fi propice o alianță mai apropiată cu alți parteneri ai SUA, adică, Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud. Conceptul nu este unul de confruntare, ci realist, iar această alianță, astfel extinsă, ar putea să facă față dezvoltării Chinei[30].

Expansiunea nucleară a Chinei în alianța de facto cu Rusia va avea consecințe pentru viitoarea strategie nucleară americană, din cauză că aceasta fusese gândită pentru un singur adversar, Rusia.

Așa cum am evocat, la Summitul din 16 septembrie 2022 al OCS din Uzbekistan, în vederea întăririi securității, Xi Jinping împreună cu V. Putin și ceilalți membri prezenți au adoptat ”Declarația de la Samarkand”, hotărând susținerea ”Ordinului Mondial Multipolar”, limbajul declarației exprimând în mod explicit gândirea lui V. Putin cu privire la „începutul sfârșitului conducerii lumii de către America„, atunci formându-se un sistem de relații internaționale multipolare.
În iunie 2022, Putin prevăzuse începerea tranziției de la globalismul liberal-egocentrist american la o lume cu adevărat multipolară. Ca urmare, Generalul John E. Hyten a sfătuit America asupra necesității de a dezvolta o strategie pentru a face față unor adversari nucleari[31].

Amenințările Chinei

După 1949, China comunistă a maltratat minoritățile din Uiguria, Tibet, pe mongoli și, mai recent, pe cei din Hong Kong, omorând cam 100 de milioane de suflete dintr-o populație de 1,4 miliarde.
PCC reușește să supravegheze populația prin diversele sisteme tehnice de recunoaștere fizică și acumulare de date, cu ajutorul inteligenței artificiale și calculului quantum, ceea ce servește fie pentru a oferi avantaje, celor ce se conformează Partidului, sau de a pedepsi, pe cei ce se opun, împiedicând călătoriile, accesul la un cont bancar, cumpărarea de case etc.
Din diverse comentarii, am auzit că în America, PCC poate spiona prin anumite platforme tehnice, putând corupe politicienii, media, lumea academică, pe cea culturală, a afacerilor și elitele financiare, cauzând pagube, fără a trage un glonte.

Corr Analytics a Universității Cornell crede că, datorită regimului totalitar, China, întrebuințând puterea ei economică, va putea influența omenirea, ceea ce Rusia nu poate, și că regimul comunist chinez este cea mai mare amenințare a Americii, nu atât din punct de vedere militar cât din cel tehnologic. Explicația constă din faptul dominării de către China a companiilor tehnologice, care pot manipula și cenzura știrile, în timp ce în America acestea sunt independente. Din același motiv, orice nouă invenție tehnică aprobată de PCC este pusă mai repede în aplicare decât în America.
Și există și pericolul unui atac electromagnetic, adică al unei explozii de energie electrică, ce ar distruge comunicarea și echipamentul electronic. Un astfel de atac asupra New York-ului ar acoperi și decima toată regiunea de Nord-Est a Americii. Rusia sau China ar putea întrebuința un astfel de atac, de exemplu, în timpul unei crize politice, spre a-i speria pe politicienii americani și a-i forța să cedeze.
La începutul anului 2022, Charles Brown, General în Forțele Aeriene ale SUA, a spus, referitor la pericolul unui atac electromagnetic, faptul că armata americană era ”adormită la volan” în timpul atacului „Desert Storm (Furtună în deșert)” din 1990[32].

Robert Spalding, de la Hudson Institute, fost General de aviație, scoate în evidență sistemul chinez de a ”captura elitele”, fie ele americane sau ale altor state, oferind ajutor financiar sau împrumuturi convenabile. În acest scop Partidul Comunist a întocmit o listă cu numele celor din lumea liberă, astfel o parte dintre bogații lumii sunt în mâinile acestora.

Tik Tok este un video foarte popular, aparținând gigantului Byte Dance, locat în Beijing, dar care este o cale de spionaj, reprezentând o adevărată amenințare față de securitatea națională, și America ar trebui să întreprindă o puternică acțiune, care să oprească această campanie de spionaj.
R. Spalding crede că oricine are afaceri în China este supus regulamentului PCC[33].

Sean Lin, fost șef al Laboratorului de Virologie al Armatei Americane, într-un discurs ținut la 13 august 2022, atrage atenția asupra războaielor duse de PCC și anume:
– cel tehnologic, care urmărește să captureze proprietatea intelectuală a companiilor americane;
– cel cibernetic, al cărui scop este să fure date / informații personale;
– cel chimic, ce caută să-i otrăvească pe americani cu comerțul ilegal al puternicului opioid fentanil;
– cel biologic, ce produce patogeni virali / virusuri.

Și tot S. Lin a arătat cum criticii regimului sunt internați cu forța în spitale psihiatrice și asupra lor se exercită experimente abuzive prin folosirea de droguri sau șocuri electrice[34].

Jurnalistul Alexandru Sălăvăstru a informat la 6 februarie 2023 că avioane de luptă americane au doborât un balon de mare altitudine deasupra Oceanului Atlantic și că Președintele J. Biden a aprobat doborârea acestuia, Pentagonul declarând că balonul nu reprezenta o amenințare militară sau politică, iar rămășițele acestuia vor fi duse la un laborator al FBI pentru a fi analizate de experți și de agenții de informații.
Atunci, China a reacționat la decizia Statelor Unite de a doborî balonul său de mare altitudine, afirmând că „își rezervă dreptul de a folosi mijloacele necesare pentru a face față unor situații similare”. Iar, Taiwanul și-a exprimat opinia în această privință, afirmând că incidentul „nu ar trebui să fie tolerat de comunitatea internațională[35].

Robert Spalding a comentat, în februarie 2023, despre aceste baloane spion chineze, care au demonstrat tactica PCC de a putea supraveghea și provoca America, deplasarea lor peste clădiri importante și baze militare fiind o situație alarmantă.
Paul Crespo, fost ofițer al Defense Intelligence Agency (DIA – Agenția de Informații pentru Apărare), este îngrijorat că aceste baloane de mare înălțime ar putea emite impulsuri electromagnetice (EMP) și ar fi înzestrate cu un mic dispozitiv nuclear, ceea ce ar putea afecta și ruina pentru un an și mai bine mari suprafețe de structuri și infrastructuri de comunicare ale bazelor militare sau altor obiective importante. Acest gen de baloane ar fi folosit pentru a produce ravagii în comunicare, în caz de conflict, fără a se trage un glonte.

PCC a ajuns să dețină aceste baloane datorită spionajului chinez efectuat în America, la locul cel mai avansat în cercetarea nucleară, Laboratorul Național Los Alamos, unde au lucrat 162 de cercetători, printre care și chinezi, care acum lucrează pentru China. Cu alte cuvinte, răspunsul la problemele existente, conform părerii lui Robert Spalding, ar fi eliminarea accesului chinezilor în America[36].

Newt Gingrich, fostul Președinte al Camerei din 1996, a arătat tot ceea ce ar trebui să fie îndreptat și împlinit după alegeri pentru reînvierea Americii, adică:
– noul Congres ar trebui să fie foarte atent la toate provocările chineze, cu măsuri luate pentru o bună apărare militară, deoarece există o prea mare birocrație în armată și prea puțin interes în reformă și modernizare;
– trebuie dată o atenție mărită învățământului, care, așa cum se prezintă, nu poate face față unei competiții cu China sau India;
– sunt prea multe produsele importate din China în loc să fie produse în America;
– oprirea imigranților ilegali;
– preocuparea pentru reducerea criminalității;
– echilibrarea deficitului financiar etc.
A încheiat spunând că, după eșecul acestor alegeri, îndeplinirea celor menționate va fi grea și nu trebuie făcută greșeala de a permite o relaxare, atât timp cât nu există o economie prosperă.

Colonelul John Mills, fost director pentru Politică, Strategie și Afaceri Internaționale de Securitate Cibernetică în Biroul Secretarului Apărării, avertizează că armamentul convențional și marina chineză le-au depășit ca mărime pe cele americane, spunând că este nevoie de o activitate sporită americană în aceste domenii, deoarece, conform Generalului Mike Minihan, din Forțele Aeriene, un conflict militar ar putea izbucni până în 2025[37].

J. Biden se află în aceeași situație de corupție și în China, de pe vremea când era Vicepreședintele lui B. Obama, când, fiind în vizită oficială, a primit o sumă de bani, motiv ce afectează astăzi și politica externă a Americii. Astfel, ca și în Ucraina, el nu poate lua nicio măsură drastică, în cadrul OMC privind tarifele, sau contra activității PCC de furt tehnic și al proprietății intelectuale pe teritoriul american.

Trebuie din nou să remarc faptul că, după 1989, America și-a format propriul adversar, prin politica sa față de China, începând cu G.H. Bush, continuând să se autodistrugă prin cea a Președinților care au urmat și care au aprobat prezența chineză pe teritoriul SUA, cu excepția mandatului lui D. Trump.


[1] Zubok, V. – în „Foreign Affairs”, v. 101, nr. 4/2022, p. 93.
[2] Pușcaș, Florin – „Știri pe surse”, 5 februarie 2023.
[3] Narița, A. & Sclavone, I. – „EvZ”, 16 august 2022.
[4] Constantinescu, Șt. – în „Active News”, 18 august 2022.
[5] Sclavone, I. – „EvZ”, 29 august 2022.
[6] Colton, pp. 179- 180.
[7] „EvZ”, 16 septembrie 2022.
[8] Marinescu, F. – „EvZ”, 5 octombrie 2022.
[9] Antonov, A. – în „Epoch Times”, 15 noiembrie 2022, p. A11.
[10] Lavrov, S. – „Epoch Times”, 13 decembrie 2022, p. A1.
[11] „Epoch Times”, 10 ianuarie 2022, p. A11.
[12] Bolton, J. – în „National Review”, 3 aprilie 2023, p. 29.
[13] Fleitz, F. – în „Newsmax”, aprilie 2022, p. 57.
[14] Kushner, pp. 261-262, 315, 370-373.
[15] „Newsmax”, februarie 2023, p. 98.
[16] Miliband, D. – în „Foreign Affairs”, v. 102, nr. 3/2023, pp. 37-38, 42-43.
[17] Wertheim, S. – în „Foreign Affairs”, v. 102, nr. 3/2023, pp.149-152.
[18] Ash, T.G. – în „Foreign Affairs”, v. 102, nr. 3/2023, pp. 68-69, 70, 75.
[19] „Epoch Times”, 20 decembrie 2021, p. A15.
[20] Wong, Audrye – în „Foreign Affairs”, v. 101, nr. 3/2021, pp. 46-53.
[21] „Epoch Times”, 11 octombrie 2022, p. A9.
[22] „Epoch Times”, 17 ianuarie 2023, p. A17.
[23] Schweizer, P. – în „Epoch Times”, 2 august 2022, p. A4.
[24] Rubio, M. – în „Epoch Times”, 4 octombrie 2022, p. A16.
[25] Chang, G. – în „Epoch Times”, 6 septembrie 2022, pp. A1, A11.
[26] Chang, G. – în „Epoch Times”, 17 ianuarie 2023, p. A10.
[27] Corr Analytics – în „Epoch Times”, 16 martie 2022, p. A9.
[28] Schweizer, P. – în „Epoch Times”, 12 iulie 2022, p. B4.
[29] Fleitz, F. – în „Newsmax”, ianuarie 2022, pp. 38-39.
[30] „Epoch Times”, 1 februarie 2022, p. A10.
[31] Hyten, J. – în „Epoch Times”, 4 octombrie 2022, p. A6.
[32] Corr Analytics – în „Epoch Times”, 7 decembrie 2021, p. A10.
[33] Spalding, R. – în „Epoch Times”, 28 iunie 2022, p. A7.
[34] Lin, S. – în „Epoch Times”, 13 septembrie 2022, p A1.
[35] Sălăvăstru, A. – „Știri pe surse”, 6 februarie 2023.
[36] Spalding, R. – în „Epoch Times”, 24 februarie 2023, p. A10.
[37] Mills, J. – în „Newsmax”, mai 2023, p. 53.


Simona M. Vrăbiescu Kleckner

» 9. Mediul, Noua Ordine Mondială, tehnologia și alegerile recente și viitoare din SUA

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale