RIL admis. Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv
15 august 2023 | Andrei PAP
Andrei Pap
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 11 august 2023, a fost publicată Decizia nr. 10/2023 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj.
I. Titularul și obiectul recursului în interesul legii
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, solicitându-i-se să interpreteze dispoziţiile art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă şi ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, pentru a stabili, în interesul legii, măsura în care completul competent să soluţioneze cererea de strămutare este format în toate situaţiile dintr-un singur judecător sau dacă el poate fi compus şi din doi sau din trei judecători, după caz, dacă se cere strămutarea soluţionării unui dosar aflat în faza de apel sau de recurs.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, examinând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, a subliniat următoarele:
[…]
35. Dispoziţiile legale supuse interpretării, cele ale art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, nu reglementează compunerea completului învestit cu judecata cererii de strămutare.
36. În aceste condiţii, dezlegarea problemei de drept în discuţie trebuie raportată în mod necesar la natura juridică a strămutării şi, apoi, la dispoziţiile legale referitoare la compunerea completelor de judecată în materie civilă, cuprinse în art. 34 alin. (5) şi art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.
37. Formând obiect al reglementării în secţiunea 3 a capitolului IV din titlul III („Competenţa instanţelor judecătoreşti”) al cărţii I („Dispoziţii generale”) a Codului de procedură civilă, strămutarea constituie un incident procedural, care, prin efectul hotărârii instanţei superioare de încuviinţare, determină o prorogare judecătorească de competenţă teritorială în condiţiile prescrise de art. 145 din Codul de procedură civilă.
38. Această natură juridică este reflectată şi de denumirea capitolului IV al cărţii I a Codului de procedură civilă, „Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei”, capitol în care este inclusă secţiunea 3, care constituie sediul materiei strămutării proceselor şi al delegării instanţei.
39. Regula instituită de art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că incidentele procedurale sunt date în competenţa instanţei în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
40. În materia strămutării, dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, derogând de la regula expusă în precedent, stabilesc competenţa fie a curţilor de apel, fie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerarea criteriilor şi particularităţilor acolo indicate.
41. Pornind de la natura juridică a strămutării, prezentată mai sus, se constată, sub un prim aspect, că, în materiile civile, dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară prevăd că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completurile de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.
42. În aceste condiţii, în toate cazurile, indiferent de stadiul procesual în care se află dosarul a cărui strămutare se solicită, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va fi compus din 3 judecători ai aceleiaşi secţii.
43. La nivelul curţilor de apel, normele care stabilesc modalitatea de compunere a completurilor se regăsesc în art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.
44. În conformitate cu prevederile alin. (1) al articolului evocat mai sus, pricinile date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
45. Aceste dispoziţii sunt incidente în materia examinată doar atunci când cererea de strămutare vizează un dosar aflat pe rolul primei instanţe.
46. Cum însă acest incident procedural poate interveni în cursul judecăţii în calea de atac a apelului ori a recursului, prevederile alin. (1) al art. 59 din Legea nr. 304/2022 nu îşi mai găsesc aplicabilitatea, iar strămutarea trebuie să fie judecată în compunerea completului aferentă stadiului procesual în care s-a ivit.
47. În conformitate cu art. 59 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, aşa încât în aceeaşi compunere trebuie să fie alcătuit şi completul curţii de apel, învestit să soluţioneze cererea de strămutare a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului.
48. Această concluzie este consolidată de interpretarea dispoziţiilor art. 124 din Codul de procedură civilă, din care rezultă regula potrivit căreia judecătorul acţiunii este şi judecătorul apărărilor, excepţiilor şi al incidentelor procedurale.
49. Chiar dacă prin lege competenţa de soluţionare a incidentului procedural al strămutării este atribuită unei instanţe superioare celei învestite cu judecata cauzei, după cum rezultă din art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, principiul evocat mai sus, operant şi în cazul incidentelor ivite în căile de atac, în considerarea definiţiei date de art. 29 din Codul de procedură civilă acţiunii civile, se opune unui raţionament care ar considera cererea de strămutare ca fiind o cauză de sine stătătoare, o acţiune de fond, care, ca atare, ar putea fi soluţionată de un complet compus dintr-un singur judecător.
50. Cum niciuna dintre dispoziţiile Codului de procedură civilă nu stabileşte că incidentele de procedură se soluţionează în completuri cu o compunere diferită, o astfel de derogare nu este prevăzută nici în cazul în care legea prevede că judecata acestora se află în competenţa altor instanţe.
51. De aceea, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanţa care se pronunţă asupra cererii de strămutare nu trebuie să se compună diferit faţă de instanţa învestită cu judecata dosarului a cărui strămutare se cere.
52. Se cuvin reiterate dezlegările oferite la paragrafele 66 şi 67 ale Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, pentru raţiuni de similaritate, îşi găsesc utilitatea în consolidarea raţionamentului expus în precedent: „împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a unei alte instanţe decât cea în care faţa căreia s-a ivit conflictul nu are aptitudinea de a schimba natura juridică a conflictului, anume aceea de incident procedural; de asemenea, această împrejurare nu are nici aptitudinea de a conduce la concluzia că instanţa care pronunţă regulatorul de competenţă trebuie să se compună diferit faţă de instanţele în faţa cărora s-a ivit conflictul, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, prevedere care ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la regulă, în condiţiile în care normele de procedură care vizează alcătuirea instanţei sunt norme imperative, a căror nerespectare poate fi invocată şi din oficiu. De altfel, apelând la argumente de analogie desprinse din practica neîndoielnic constantă a instanţelor de toate gradele, se cuvine subliniat că, în cazul tuturor incidentelor procedurale şi al cererilor incidentale, soluţionarea acestora a fost făcută fie de completul în faţa căruia s-au invocat, fie de un alt complet în compunerea corespunzătoare stadiului procesual în care s-a aflat pricina. Fără a realiza o enumerare exhaustivă, pot fi evocate în acest sens: cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare, de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor prin care s-au soluţionat cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de recuzare sau de abţinere, cererile de suspendare a executării etc. În toate aceste situaţii, compunerea completului este cea corespunzătoare stadiului procesual în care cererea incidentală s-a formulat sau incidentul procedural s-a invocat ori s-a ivit”.
III. Soluţia ÎCCJ
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, stabileşte că:
Cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2023.”
Avocat Andrei Pap
PAP | law office
