Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

România la CEDO: cauza pendinte SPÎNU. Deținut care nu a putut participa la o slujbă religioasă în afara închisorii pentru motiv de COVID-19 (fapta Judecătoriei Sectorului 4, București)
20.10.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 29443/20
Constantin-Lucian SPÎNU împotriva României
depusă în 20 august 2020, comunicată în 1 octombrie 2020 și publicată în 19 octombrie 2020

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea se referă la refuzul autorităților de a permite reclamantului, în timp ce era deținut în închisoarea Jilava, să participe la slujba religioasă în afara închisorii. El spune că este membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și că în iulie 2020 a solicitat autorităților închisorii permisiunea de a participa la o biserică adventistă din București pentru a sărbători slujba Sabatului.

Printr-o decizie din 11 august 2020, instanța de fond a respins cererea sa, pe motiv că, din cauza epidemiei Covid-19, numai activitățile absolut necesare puteau fi desfășurate în afara închisorii și că asistența morală și religioasă acordată deținuților fusese întreruptă.

Bazându-se pe articolul 9 al Convenției, reclamantul a pretins o încălcare a dreptului său la libertatea religioasă.

Notă MMB: Din consultarea paginii dosarului înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 București nu reiese deloc faptul că ar fi fost vorba de COVID-19, informațiile disponibile fiind foarte vagi. Se menționează astfel: „În baza art. 56 alin. 9-12 din Legea nr. 254/2013. respinge ca nefondată contestaţia formulată de petentul condamnat SPÎNU CONSTANTIN LUCIAN împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privarii de libertate la Penitenciarul Bucureşti Jilava nr.496/23.07.2020 din dosarul nr. 495/2020 . În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă petentul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.08.2020.
Document: Hotarâre 2031/2020 11.08.2020”.

Pentru conținutul anonimizat (fără rost din moment ce avem acces pe pagina dosarului la toate informațiile, inclusiv numărul hotărârii, hotărâre ce apoi o găsim după număr în întregime dar anonimizată) a se vedea aici. Din consultare se poate observa că instanța ultimă în grad de la nivel național, Judecătoria Sectorului 4 București, nu a făcut nicio trimitere la CEDO și la jurisprudența CEDO mai jos arătată a fi incidentă de chiar CEDO. Motivarea e practic formată din următorul paragraf:

În esență, instanța constată că urmare a situației generate de pandemia în curs s-au modificat condițiile de desfășurare a activităților de către persoanele private de libertate, modificări ce urmăresc în primul rând garantarea siguranței și sănătății persoanelor custodiate și a celor ce iau contact cu acestea. În acest sens, s-a stabilit de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prin deciziile generale nr. xxxxx/09.03.2020 și nr. 446/14.05.2020 că se vor întrerupe activitățile de reintegrare socială din exteriorul unității cât timp vor rămâne în vigoare măsurile impuse de Grupul de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, iar categoriile de activități desfășurate cu deținuții în exteriorul penitenciarului au fost restrânse fiind păstrate doar cele absolut necesare, respectiv prezentarea în fața organelor judiciare, prezentarea la controlul medical de specialitate, transferul între unități penitenciare și activități productive. Totodată, solicitarea petentului nu ar putea fi aprobată din considerentul că activitatea în cadrul bisericilor a fost închisă, iar acordarea asistenței moral- religioase în penitenciarele din sistem a fost întreruptă, astfel că nu este posibilă în fapt desfășurarea activităților la care petentul dorește să aibă acces. Prin urmare, rezoluția negativă primită de cererea sa este justificată și nu se pune problema unei încălcări a dreptului la activități de tipul manifestărilor religioase (MMB-!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) în unități de cult din exteriorul penitenciarului, doar că acestea sunt în prezent imposibil de organizat. (MMB-!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

Față de considerentele expuse, în temeiul art.56 alin.9-12 din Legea nr. 254/2013 instanța va respinge contestația ca nefondată.

2. Întrebările comunicate părților (precum sunt redate de CEDO și traduse de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

A existat o încălcare a libertății religioase a reclamantului în sensul articolului 9§1 din Convenție (a se vedea, în special, Igors Dmitrijevs împotriva Letoniei, nr. 61638/00, §§79-80, 30 noiembrie 2006; Süveges împotriva Ungariei, nr. 50255/12, §§ 152-157, 5 ianuarie 2016; și Moroz împotriva Ucrainei, nr. 5187/07, §§105-109, 2 martie 2017)?

Dacă da, intervenția în exercitarea dreptului în cauză a fost prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 9§2 al Convenției? În special, refuzul autorităților naționale de a permite reclamantului să participe la slujba religioasă în afara închisorii a fost necesar și proporțional cu scopul urmărit? A avut reclamantul la dispoziție soluții alternative rezonabile pentru a-și exercita dreptul la libertatea religioasă în închisoarea Jilava (a se vedea, mutatis mutandis, Süveges, citată mai sus, § 153 și Vartic c. România (nr.2), nr.14150/08, § 51, 17 decembrie 2013)?

3. Jurisprudența CEDO pertinentă invocată de chiar CEDO

3.1. Igors Dmitrijevs împotriva Letoniei, nr. 61638/00, §§79-80, 30 noiembrie 2006

79. La Cour estime que le fait d’interdire au requérant de participer à des services religieux alors qu’il le demandait, a sans aucun doute constitué une ingérence dans l’exercice de son droit « de manifester sa religion ou sa conviction (…) par le culte, (…) les pratiques et l’accomplissement des rites », au sens de l’article 9 § 1 (voir Indelicato c. Italie (déc.), no 31143/96, 6 juillet 2000). Pour ce qui est de la conformité de cette ingérence avec le paragraphe 2 du même article, la Cour note qu’à l’époque des faits, aucune disposition du droit interne ne régissait l’exercice des droits religieux des personnes placées en détention provisoire. En effet, il apparaît que l’article 46-1 du code de l’exécution des peines, relatif à l’assistance spirituelle en prison, ne s’appliquait qu’aux détenus condamnés ; quant à l’arrêté no 113, il était muet sur ce point particulier (paragraphe 47 ci-dessus).

80. Dans ces conditions, la Cour estime que l’ingérence dans la liberté du requérant de manifester sa religion ou sa conviction n’était pas « prévue par la loi » au sens de l’article 9 § 2 de la Convention (voir, mutatis mutandis, Poltoratski c. Ukraine, no 38812/97, §§ 168-171, CEDH 2003‑V, et Kouznetsov c. Ukraine, no 39042/97, §§ 148-151, 29 avril 2003). Elle considère qu’il ne s’impose pas de vérifier au surplus si l’ingérence constatée en l’espèce était « nécessaire dans une société démocratique » pour atteindre l’un des buts légitimes visés au second paragraphe de l’article 9

81. Dès lors, il y a eu violation de l’article 9 de la Convention.

3.2. Süveges împotriva Ungariei, nr. 50255/12, §§ 152-157, 5 ianuarie 2016

152. La Cour observe qu’en lui refusant le droit de quitter le lieu où il était assigné à résidence pour se rendre à la messe, les autorités ont porté atteinte aux droits du requérant découlant de l’article 9. Elle constate que cette mesure était prévue par la loi, plus précisément par le décret commun no 6/2003 relatif à l’assignation à résidence (paragraphe 54 ci-dessus). Elle considère par ailleurs que ladite mesure visait à garantir la présence du requérant tout au long de la procédure pénale et poursuivait un but légitime, à savoir la protection de l’ordre public. Il reste à déterminer si elle était nécessaire dans une société démocratique et proportionnée au but visé.

153. La Cour estime que la restriction apportée à la liberté du requérant d’assister à des cérémonies religieuses, en l’occurrence à la messe, est une conséquence directe de son assignation à résidence. S’il était resté en détention provisoire, il aurait selon toute probabilité pu profiter des offices religieux organisés sur son lieu de détention. Le fait qu’une mesure moins coercitive lui fut appliquée à un certain stade de la procédure a emporté comme conséquence inévitable l’impossibilité pour lui de profiter des offices religieux organisés comme il aurait pu le faire autrement.

154. La Cour relève également que la demande du requérant visant à l’obtention de l’autorisation de quitter le domicile où il était assigné à résidence était formulée en des termes généraux et portait sur de longues périodes de chaque dimanche, sans préciser ni le lieu ni l’église où il comptait se rendre. Il apparaît que cette considération a été déterminante dans la conclusion des juridictions internes selon laquelle cette demande était contraire aux buts de l’assignation à domicile (paragraphe 39 ci‑dessus).

155. La Cour estime établi que l’ingérence litigieuse dans l’exercice par le requérant de son droit à la liberté de culte n’a pas porté atteinte à la substance même des droits de l’intéressé protégés par l’article 9.

156. Eu égard à la marge d’appréciation laissée à l’État défendeur dans ce domaine, la Cour juge que la restriction apportée à la liberté du requérant de manifester sa religion était proportionnée au but légitime que visait son assignation à résidence.

157. En conséquence, il n’y a pas eu violation de l’article 9 de la Convention.

3.3. Moroz împotriva Ucrainei, nr. 5187/07, §§105-109, 2 martie 2017

105. The Court has already found that the situations when a prisoner was not able to participate in religious services amounted to an interference with his or her “freedom to manifest his [or her] religion or belief” (see, for example, Kuznetsov v. Ukraine, no. 39042/97, § 147, 29 April 2003). It finds that that conclusion is equally pertinent to the circumstances of the present case. The Court is accordingly called upon to examine whether the interference was justified, that is, whether it was “prescribed by law”, whether it pursued one or more legitimate aims enumerated in paragraph 2 of Article 9 and whether the interference was “necessary in a democratic society”.

106. The Court observes that, as noted by the Government, according to Article 9 of the Pre-Trial Detention Act, individuals detained on remand should enjoy the right to perform religious rituals individually and to use religious literature and objects. Thus, the interference with the mentioned right would have been contrary to domestic law unless it had been justified by the need to secure observance of the prison rules or respect for the rights of other individuals (see paragraphs 37 and 38 above), which was not claimed to be the situation in the present case.

107. It follows that the interference with the applicant’s freedom to manifest his religion was not “in accordance with the law”.
108. Having regard to that finding, the Court does not consider it necessary to ascertain whether the other requirements of paragraph 2 of Article 9 were complied with.

109. Consequently, the Court finds that there has been a violation of Article 9 of the Convention in respect of this part of the application.

3.4. Vartic c. România (nr.2), nr.14150/08, §51, 17 decembrie 2013

51. In this regard, the Court reiterates that in the Cha’are Shalom Ve Tsedek case (cited above, §§ 81-82) it gave special attention to the alternatives available to the members of the applicant association: the Court noted that glatt meat which met religious requirements could be procured from several butchers’ shops in France and Belgium. It also noted that the applicant had been able to enter into negotiations with another religious association for ritual slaughter to be carried out according to its own religious prescriptions. This large sample of alternative solutions led the Court to the conclusion that there had not been an interference with the applicant’s freedom of religion (see Cha’are Shalom Ve Tsedek, cited above, § 83)

dr. Mihaela Mazilu-Babel



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.