Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED, Studii

Despre carențele reglementării infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor

16 august 2023 | Ingrid MICLĂUȘ
Ingrid Miclăuș

Ingrid Miclăuș

Deși pare a avea un caracter complet, practica recentă a instanțelor naționale a demonstrat că incriminarea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în varianta prevăzută la art. 342 alin. (2) din C.pen., este lacunară. Carențele reglementării vizează, în principal, imposibilitatea de a stabili, în mod corect și independent, regimul de autorizare la care este supus obiectul material al activității ilicite desfășurate de făptuitor.

În cele ce urmează, ne propunem să evidenţiem, unele dintre neajunsurile legislative în materie precum și complexitatea tehnică a cauzelor pe care trebuie să le soluționeze organele judiciare, argumentând că lipsa unor criterii obiective, accesibile și previzibile de stabilire a regimului de autorizare în cazul armelor neletale generează consecințe juridice importante.

1) Caracterul de normă penală incompletă

Potrivit art. 342 alin. (2) din C.pen., constituie infracțiune și se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă fapta de deţinere sau portul, fără drept, de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Observăm că nici articolul 342 şi nici prevederile Titlului X („Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală”) din Codul penal nu atribuie definiții, de sine stătătoare, noţiunilor tehnice amintite în conținutul normei de incriminare, respectiv pentru „arme neletale” și „arme neletale supuse autorizării”.

O situație similară întâlnim și în cazul textului de lege care definește noțiunea de „armă”, care, potrivit art. 179 din C.pen., reprezintă „instrumentul, dispozitivul sau piesa declarată astfel prin dispoziţii legale„.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Așadar, dispozițiile art. 342 alin. (2) din C.pen. prezintă o reglementare generală, al cărei precept este formulat, cu titlu generic, în vederea complinirii sale cu dispoziţiile unui alt act normativ. Aceste tipuri de norme sunt definite în doctrină[1] norme penale incomplete (norme cadru).

În absenţa unei consacrări autonome în Codul penal, semnificaţia sintagmelor amintite se stabileşte în acord cu înţelesul „atribuit prin actul normativ care o instituie„, conform exigenţelor de unitate terminologică impuse de prevederile art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În cazul de faţă, cele trei noțiuni precum și regimurile de autorizare sunt reglementate în cuprinsul Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor, componentelor esențiale și al munițiilor (denumită în continuare „Legea nr. 295/2004”). Menționăm totuși că trimiterea nu este expresă sau limitativă către această lege, noţiunile pot fi extinse şi prin alte acte normative care ar adăuga înţelesuri noi.

În orice caz, norma penală cadru, complinită cu elementele preluate din actele extrapenale (spre ex. din Legea nr. 295/2004), trebuie să răspundă exigenței de claritate, accesibilitate și de precizie impusă de principiul legalității. Această condiție se leagă, în mod necesar, de determinarea esențialului conduitei interzise prin însăși norma în alb.

2) Complexitatea tehnică a incriminării îngreunează înfăptuirea actului de justiție

Dată fiind complexitatea și vastitatea domeniului regimului armelor și munițiilor, suntem de acord că textul de incriminare de la art. 342 alin. (2) din C.pen. nu ar fi putut vreodată să reglementeze explicit toate aspectele de ordin tehnic și conduitele susceptibile a aduce atingere valorilor protejate.

De aceea, în scopul înțelegerii mai facile a subiectului prezentei lucrări, înțelegem să lămurim înțelesul termenilor utilizați în norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 2 pct. I.1. din Legea nr. 295/2004, „arma” reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute în anexă.

La rândul lor, armele sunt clasificate, din punct de vedere juridic, în arme interzise de lege, arme letale și arme neletale. Însă, pentru că obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) din C.pen. îl constituie doar „armele neletale” ne vom limita la acestea. Așadar, potrivit art. 2 pct. II.3. din Legea nr. 295/2004, arme neletale sunt toate armele destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor.

Întrucât unele arme neletale prezintă un pericol social mai ridicat, în funcție de condiția obținerii prealabile (sau nu) a unei autorizații din partea organelor de poliție, acestea se împart în următoarele subcategorii:

a) arme neletale supuse autorizării care, potrivit Anexei la Legea nr. 295/2004, sunt cuprinse în categoria C. Din această categorie fac parte următoarele:

– armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, fiind destinate autoapărării, aspectelor utilitare sau colecționării;

– armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care, pentru aruncarea proiectilului metalic, folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-un recipient și care dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s, fiind destinate tirului sportiv sau colecționării;

– armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a produce zgomot sau pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, fiind destinate autoapărării, aspectelor utilitare sau colecționării;

– armele de alarmă și armele de semnalizare, fiind destinate autoapărării, aspectelor de agrement, utilitare, militare, și/ sau colecționării;

– orice armă din această categorie care a fost transformată în armă cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care a fost transformată în armă de spectacol sau armă acustică, fiind destinată autoapărării, aspectelor utilitare sau colecționării;

Aceste arme neletale pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, numai după îndeplinirea procedurilor de înregistrare ori de autorizare, în condițiile prevăzute de lege (art. 4 alin. 3 din Legea nr. 295/2004).

Din punct de vedere constructiv, aceste arme pot dezvolta o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s. În plus, acestea sunt susceptibile a avea potențial letal, în sensul că, prin utilizarea lor, se poate cauza moartea sau rănirea gravă a persoanelor. Se prezumă că arma are potenţial letal atunci când este folosită asupra unei persoane de la o distanţă mai mică de 5 metri sau când se execută foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei, în special spre zona capului (art. 2 pct. II.4. din Legea nr. 295/2004).

Din această categorie fac parte și armele neletale de autoapărare, care de regulă sunt arme scurte (pistol sau revolver) confecționate în mod special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau neutralizare; pentru a arunca proiectile din cauciuc; pentru a produce zgomot, având drept scop apărarea persoanelor.

b) arme neletale supuse notificării – care, potrivit Anexei la Legea nr. 295/2004, sunt cuprinse în categoria D. În această categorie sunt incluse următoarele:

– armele cu tranchilizante;

– arbaletele;

– armele vechi;

– orice armă din această categorie care a fost transformată în armă de spectacol sau armă acustică;

– armele clasificate în categoriile A, B, C sau D care au fost dezactivate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele și tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncționale.

Aceste arme neletale pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, numai după îndeplinirea procedurilor de înregistrare ori de autorizare a acestora, în condiţiile prevăzute de lege (art. 4 alin. 3 din Legea nr. 295/2004).

c) alte categorii de arme neletale nesupuse autorizării sau notificării – care, potrivit Anexei la Legea nr. 295/2004, sunt cuprinse în categoria E. În această categorie sunt incluse următoarele:

– armele cu destinație industrială;

– armele de asomare;

– harpoane destinate pescuitului;

– arcurile destinate tirului sportiv;

– replicile de arme tip airsoft;

– dispozitive paintball, încadrate ca fiind arme de colecție, utilitare sau de agrement.

Conform art. 4 alin. (4) și art. 57. alin. (10) din Legea nr. 295/2004, armele neletale din categoria E pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de către persoanele juridice și/ sau fizice majore, fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare.

O altă subcategorie a armelor neletale se realizează în funcție de destinația lor, respectiv în arme utilitare[2] și/ sau de agrement[3]. Pentru că aceste criterii nu prezintă o relevanță deosebită în analiza noastră, nu vom extinde acest subiect.

3) Consecințe ale reglementării deficitare

În cadrul unui proces penal, regimul de autorizare aplicabil obiectului material al faptelor cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) din C.pen. se determină numai de către organele judiciare, ca urmare a evaluării tuturor probelor administrate.

Fiind un domeniu strict specializat, pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice și/sau alte asemenea cunoştinţe (art. 172 alin. 7 din C.proc.pen.). De aceea, organele judiciare pot solicita opinia unor specialişti în vederea efectuării unui raport de constatare criminalistică (așa zisa „expertiză balistică”). Rolul acestor rapoarte este de a identifica particularitățile tehnice pe care le prezintă respectiva arma (de ex. lungimea, greutatea, calibrul, numărul ghinturilor, direcția, lățimea, modul de construcție a țevii, mecanismul de dare a focului etc.). Este adevărat că, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, constatările criminalistice nu au o valoare preferențială, fiind egale, ca forță probantă, cu celelalte mijloace de probă administrate. Sunt însă anumite elemente care conduc la o mai mare credibilitate a acestor mijloace de probă, respectiv: sunt efectuate de specialiști în domeniu, în condiții de obiectivitate științifică, și sunt apte a genera informații riguroase, tehnice, care să poată determina într-o mai mare măsură formarea unor convingeri despre modul de comitere a faptei.

În baza acestor concluzii tehnice, dar și a celorlalte probe, organele judiciare ar trebui să poată califica juridic arma folosită de făptuitor (într-una din cele 3 categorii: arme interzise, letale sau neletale), iar apoi să determine regimul aplicabil (de autorizare, de notificare etc.).

Așadar, „procesul de soluționare” a cauzei va cuprinde întotdeauna două etape: (i) determinarea particularităților tehnice ale armelor; (ii) transpunerea particularităților tehnice ale respectivelor arme – constatate în urma evaluării tuturor probelor – peste normele juridice corect identificate, în vederea determinării calificării juridice a armei, a regimului de autorizare. Parcurgerea acestor etape prezintă o importanță deosebită atât în stabilirea corectă a eventualului caracter penal al faptelor cât și în soluționarea completă a cauzei[4].

Însă, dacă aspectele de ordin tehnic pot fi facil determinabile cu ajutorul specialiștilor, nu la fel se întâmplă și cu identificarea corectă a normelor legislative incidente. Dispozițiile Legii nr. 295/2004 nu sunt accesibile (în sensul de a fi ușor de înțeles) persoanelor care nu au studii/ cunoștințe vaste în domeniul armelor și munițiilor. Tocmai de aceea, în procedura de calificare juridică a armelor și a regimului la care acestea sunt supuse, se impun exigențe de claritate, accesibilitate și precizie asupra reglementărilor existente în Legea nr. 295/2004, astfel încât să se dea posibilitatea justițiabililor și organelor judiciare să concluzioneze în mod independent.

Dacă ne vom raporta la forma actuală a Legii nr. 295/2004, vom observa că există într-adevăr o serie limitată de criterii în funcție de care oricine ar trebui să poată determina dacă o armă este neletală sau nu: destinația (scopul utilizării), viteza[5] și posibilitatea cauzării decesului unei persoane în urma utilizării armei. Totuși, aceste criterii sunt insuficient explicate (în cuvinte profane) pentru a fi înțelese și aplicate corect de către persoane care nu au cunoștințe de specialitate în domeniu. Această concluzie a fost confirmată chiar de soluțiile pronunțate în practica judiciară.

În concret, pentru că legislația este inaccesibilă și mult prea tehnică, în soluționarea unor cauze având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) din C.pen., organele judiciare nu s-au limitat la criteriile amintite mai sus (destinație, viteză, potențial letal), ci au reținut unele care exced prevederilor Legii nr. 295/2004 (forța, numărul de jouli, calibru etc. – respectiv pe cele pe care specialiștii le-au avut în vedere cu ocazia efectuării rapoartelor de constatare criminalistică):

– „efectuarea unei expertize criminalistice balistice asupra armei de foc poate concluziona tipul de armă de foc utilizată de către făptuitor la săvârșirea infracțiunii, mai exact, dacă este vorba despre o armă letală sau una neletală, precum și calibrul acesteia, inferior nivelului de la care o armă este considerată neletală, iar nu armă airsoft[6];

– „în raportul de expertiză criminalistică întocmit de experți s-a stabilit că arma supusă examinării, cu seria de identificare (…) calibru 5,5 mm, care determină că face parte din categoria armelor cu aer comprimat, supusă autorizării, care pentru aruncarea proiectilului folosesc forța de expansiune a aerului comprimat, aceasta aflându-se în stare de funcționare. Analizând starea de fapt reținută, precum și probele administrate în cauza penală, instanța de judecată a stabilit, că fapta inculpatului de a deține o armă neletală cu aer comprimat, fără a fi păstrată în condiții de siguranță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 342 alin. (2) din C.pen.[7];

– „în variantele ce depășesc 11 jouli sunt concepute special pentru a expulza proiectile de cauciuc, fiind în concordanță cu definiția armelor incluse în categoria C1 din Anexa Legii 295/2004: arme scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc[8].

Or, dacă s-ar avea în vedere caracteristici care exced Legii nr. 295/2004, justițiabilul nu ar mai cunoaște ce regim de autorizare îi este aplicabil și dacă se află sau nu în sfera ilicitului penal.

Preluarea unor astfel de criterii nu pare a fi corectă întrucât, în exercitarea atribuțiilor lor, specialiștii criminaliști au ca obiectiv calificarea armelor din punct de vedere tehnic, iar nu juridic. De altfel, specialiștii nu au și nu își pot aroga atribuțiile organelor judiciare de a stabili normele juridice incidente pentru a soluționa cauza. Rolul lor se limitează la a răspunde obiectivelor impuse, în sensul de a concluziona, prin obiectivitate științifică, aspectele de ordin tehnic constatate asupra armelor.

Astfel, chiar dacă au fost stabilite corect particularitățile tehnice ale armelor, acestea par a fi în realitate inutile în procesul decizional final atâta timp cât norma penală cadru, complinită cu elementele preluate din actele extrapenale, este caracterizată de o complexitate tehnică deosebită, care nu poate fi înțeleasă de organul judiciar sau de justițiabil.

*

Pentru a fi mai ușor de înțeles argumentele evocate, vom exemplifica situația pistoalelor Umarex T4E HDP 50 („Training for Engagement”) și a revolverelor Umarex HDR 50 („Home Defence”) – acestea fiind cel mai adesea analizate în practica judiciară.

Astfel, opiniile conturate în jurisprudență sunt situate la poli opuși: dacă unele instanțe le-au calificate ca fiind arme neletale nesupuse autorizării, alte instanțe au apreciat ca sunt arme neletale supuse autorizării:

– decizia nr. 27/15.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași: „prin adresa nr. _/11.11.2019, Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase I.P.J. Iași a comunicat că revolverul (replică) marca Umarex, modelul T4E HDR50, calibru 50, cu ___, conform anexei la Legea 295/2004 este clasificat ca <Alte categorii de arme și dispozitive neletale>, fiind încadrat în categoria E, pct. 36. Potrivit prevederilor art. 4 pct. 4 din Legea nr. 295/2004, armele și dispozitive neletale din categoria E din anexă pot fi deținute și după caz, purtate și folosite de persoanele fizice fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare”;

– decizia nr. 234/22.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați: „acesta a oferit spre vânzare un pistol neletal, marca Umarex HDR50, ___, calibru 50, care avea un încărcător cu 6 bile metalice folosite drept muniție. Pistolul menționat reprezintă o armă, în scopul dispozițiilor 4 alin. 4 din Legea nr. 295/2004 (privind regimul armelor și munițiilor), fiind încadrat în categoria E din anexa la lege (vizând clasificarea armelor)”;

– sentința definitivă nr. 51/21.04.2022 pronunțată de Judecătoria Hârșova: „Prin ordonanţa din data de 29.10.2019 s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice balistice de către specialişti din cadrul Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. C__ asupra bunurilor menţionate mai sus. În urma efectuării acestei activităţi s-a stabilit faptul că revolverul marca UMBREX, calibrul 50, cu __ este o replică scară 1:1 a revolverului model Home Defense (T4E HDR cal. 50) fabricat în Germania, destinată pentru airsoft şi paintball. Acesta era în stare de funcţionare. (…) Din studierea legislaţiei în cauză, respectiv Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, şi din constatările specialiştilor criminalistici, rezultă faptul că arma sus-menţionată întră în categoria E din clasificarea armelor, respectiv replici de arme tip airsoft. Conform acestei clasificări, arma în cauză este următoarele destinaţii: colecţie, destinaţie utilitară sau agrement. Faţă de aceste împrejurări, urmează a se dispune clasarea cauzei faţă de inculpatul A___ B____ pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. 2 Cod penal, în cauză fiind incident cazul care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală”.

– sentinta definitivă nr. 1038/06.07.2021 pronunțată de Judecătoria Ploiești: ”Pentru stabilirea categoriei şi caracteristicilor armei ridicate de la inculpatul B.A.A., prin ordonanţa organelor de cercetare din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova – Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice. Prin raportul de constatare criminalistică nr. _/22.10.2020, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, s-a concluzionat că pistolul marca UMAREX model HDR50, cal. 50 _ face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării şi nu constituie o replică de armă tip airsoft.„;

– încheiere definitivă nr. 932/27.08.2019 pronunțată de Tribunalul Timis, confiscare specială – „Din raportul de constatare criminalistică nr. xxxxxx/23.06.2017 al Institutului Național de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.. a rezultat faptul că toate armele ridicate de la suspectul _____ sunt clasificate ca arme neletale, supuse autorizării, cu toate caracteristicile prezentate în Raportul de Constatare Criminalistică nr.xxxxxx din 23.06.2017: cu prilejul efectuării tragerii experimentale s-a constatat faptul că modelele HDR50 și HDP 50, în variantele ce depășesc 7,5 jouli, pot cauza apariția unui efect vătămător în cazul impactului direct cu ochiul, existând potențial de penetrare a corneei. modelele HDP50 și HDR 50,produse de Umarex, în varianta de 11 jouli sunt concepute special pentru a expulza proiectile de cauciuc, fiind în concordanță cu definiția armelor incluse în categoria C1 din Anexa Legii 295/2004: arme scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc”.

Motivele pentru care apreciem că astfel de arme nu sunt supuse autorizării sunt următoarele:

În primul rând, definiția oferită „armelor neletale supuse autorizării” de Legea nr. 295/2004 este foarte cuprinzătoare, având capacitatea de a include chiar și armele neletale nesupuse unui astfel de regim. Concret, în actul normativ se menționează că din categoria „armelor neletale supuse autorizării fac parte armele scurte (pistol sau revolver) confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, precum și muniția corespunzătoare”, iar din categoria celor nesupuse autorizării fac parte, spre exemplu, dispozitivele paintball (definite ca „arme scurte, cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea”). Cu alte cuvinte, vorbim despre o relație gen – specie.

În al doilea rând, potrivit datelor furnizate de producătorul Umarex pe www.umarex.de, aceste arme sunt dispozitive paintball[9]. Considerăm că sunt eronate concluziile jurisprudențiale care susțin că armele menționate sunt asimilabile celor cu potențial letal și sunt supuse autorizării, motivat de faptul că, ”în contextul tragerii unor proiectile sferice din cauciuc de la o distanță mai mică de 1m, din impactul direct cu ochiul există potențial vătămător (penetrarea corneei și a globului ocular) și s-ar prejudicia organismul[10]. Orice obiect (inclusiv de uz casnic) ar putea fi folosit pentru autoapărare (sau pentru atac injust). În astfel de împrejurări absurde, orice armă neletală are aptitudinea de a deveni armă cu potențial letal.

Pentru a fi supuse autorizării, armele neletale trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 2 pct. II. 4 din Legea nr. 295/2004, respectiv:

”a) prin utilizarea lor să se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor;

b) atunci când este folosită asupra unei persoane de la o distanță mai mică de 5 metri; sau

c) când se execută foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei, în special spre zona capului”.

Legislația în materie nu a reglementat criterii obiective de apreciere a rănirii grave a persoanei. Din această perspectivă, nu se poate face o delimitare certă între categoria ”arme neletale” și ”arme cu potențial letal”. Oricum, de esența armelor neletale este faptul că acestea nu pot cauza moartea unei persoane (art. 2 pct. II.3 din Legea nr. 295/2004 – așa cum am arătat la secțiunea 2 din prezenta analiză). Prin urmare vom fi sub incidența unei relații specie-gen, în sensul că: folosite în anumite împrejurări improprii, toate armele neletale au aptitudinea de a avea potențial letal[11], și prin urmare ar fi necesară obținerea unei autorizații în orice situație. A considera că orice prejudiciu corporal încadrează arma neletală într-una cu potențial letal doar pentru faptul că ea este aptă a crea o stare de pericol în anumite condiții extreme ar echivala cu o excluziune automată a faptului că există arme care pot aparține categoriei E din Anexa Legii nr. 295/2004 (arme neletale nesupuse autorizării).

De asemenea, dacă ne raportăm la criteriul ”execuției unui foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei” (folosit adesea în rapoartele de constatare criminalistică) sau la cel al ”folosirii armei de la o distanță mai mică de 5 metri asupra unei persoane” este mai mult decât evident că, orice armă utilizată în astfel de împrejurări ar avea potențial letal. Prin urmare, apare inutilă efectuarea unei constatări balistice „în condiții de pretins atac” asupra organelor vitale ale unei persoane, căci întotdeauna rezultatul va fi prejudiciabil pentru victimă.

În plus, din lecturarea Legii nr. 295/2004 observăm că dispozitivele paintball sunt destinate exclusiv pentru activități de agrement, pentru colecționare ori pentru alte aspecte utilitare, iar nu pentru autoapărare[12]. Însă, dacă ne vom uita la definiția armelor de autoapărare, vom observa că una dintre caracteristicile acestora este aceea că au fost confecționate special pentru a produce zgomot, ori pentru a arunca proiectile de cauciuc. Or, toate dispozitivele de paintball produc zgomot și aruncă proiectile de cauciuc în scop de divertisment. Deci în continuare vorbim despre o relație gen-specie.

În asemenea situații, literatura de specialitate[13] a subliniat că oricare dintre categoriile de arme prezentate în Anexa Legii nr. 295/2004 pot constitui obiectul material al infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) C.pen., astfel încât nu ar mai exista niciun raționament logico-juridic pentru a mai fi instituită categoria E – a armelor neletale nesupuse autorizării.

În al treilea rând, conform fișelor tehnice[14], revolverele amintite sunt dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea, și care pot dezvolta o viteză maximă mai mică de 135 m/s, iar „pentru a fi folosite ca dispozitive paintball, vă recomandăm să folosiți Markingballs (MAB) sau Chalkballs (CKB); atunci când se utilizează bile clasice pe bază de gelatină, în funcție de construcție, există o probabilitate mai mare de a trage la țintă[15]. Raportând aceste specificații tehnice la definițiile[16] oferite de art. 2 pct. III.9. din Legea nr. 295/2004, vom observa că acestea se circumscriu perfect noțiunii de dispozitive de paintball, fiind arme neletale nesupuse autorizării.

Așadar, forma actuală a Legii nr. 295/2004 decelează carențe în reglementare, generând în practică situații în care un anumit tip de armă poate fi calificat ca fiind o armă neletală supusă autorizării (respectiv ca făcând parte din categoria C), iar în alt context judiciar ca fiind o armă neletală nefiind supusă autorizării (respectiv ca făcând parte din categoria E). Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei.

4) Concluzii

Sub rezerva respectării exigenței de claritate, accesibilitate și precizie impusă de principiul legalității, utilizarea unei norme penale în alb, precum cea de la art. 342 alin. (2) din C.pen., se poate dovedi a fi un instrument eficient de integrare a dreptului penal în sectorul de activitate al armelor și munițiilor, pentru protejarea valorilor specifice.

La momentul actual, înfăptuirea corectă a actului de justiție este îngreunată întrucât atât art. 342 (2) din C.pen. cât și legea completatoare (Legea nr. 295/2004) prezintă o serie de carențe în reglementare. Or, legea penală trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente (și la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate), care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în temeiul acestora. În același sens a reţinut și Curtea de la Strasbourg[17], statuând că noţiunea de „drept” folosită la art. 7 corespunde celei de „lege” care apare în alte articole din Convenţie și înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii. Or, așa cum am indicat supra, în cazul de față, nici practica instanțelor nu este unitară, aspect care nu facilitează situația justițiabililor și/ sau sarcinile organelor judiciare.

Considerăm că înlăturarea dubiilor asupra procesului de încadrare juridică a armelor neletale (fie în categoria C , fie în E din Anexa Legii nr. 295/2004), cu ocazia soluționării cauzelor care au ca obiect cercetarea faptelor de natură penală circumscrise art. 342 alin. (2) C.pen., s-ar putea realiza mai ușor prin reglementarea unor valori prag ale energiei cinetice exprimate în jouli, valori ale proiectilului propulsat, valori prag ale densității de energie specifică, valori prag ale distribuției energiei cinetice pe suprafața lovită de proiectilul tras cu o armă cu gaze sub presiune sau cu aer comprimat sau criterii obiective în aprecierea rănirii grave a persoanei.

Perpetuarea acestei situații generează consecințe importante inclusiv în prezent, între acestea numărându-se: pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti inechitabile care fac abstracţie de spiritul legii; stări de eroare asupra regimului autorizării în cazul achiziționării unor astfel de bunuri (stare care poate influența atragerea răspunderii penale); comercializarea ilegală a unor arme care în realitate sunt supuse autorizării; supraaglomerarea inutilă a Serviciilor teritoriale de poliție din cadrul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase cu întrebări ce privesc calificarea armelor procurate.


[1] A se vedea F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală. Vol. I, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 92.
[2] A se vedea: art. 2 pct. III. 6 din Legea nr. 295/2004 – arme neletale utilitare – „arme destinate să asigure desfășurarea corespunzătoare a unor activități din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecției mediului și protecției împotriva dăunătorilor, precum și desfășurarea de către societățile specializate de pază și protecție a activităților de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și a transporturilor de bunuri și valori, respectiv a activităților de protecție a persoanelor”;
[3] A se vedea: art. 2 pct. III. 6 din Legea nr. 295/2004 – arme neletale de agrement – „arme neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile”.
[4] A se vedea: V. Bercheșan, M. Ruiu, Tratat de tehnică criminalistică, ed. Little Star, București, 2004 pag. 131
[5] a se vedea: decizia penală nr. 385/RC/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, disponibilă online pe www.scj.ro – în cauză, inculpatul a invocat faptul că, referitor la portul de armă, nu se poate reține sintagma „fără drept”, deoarece sub acest aspect trebuie să se faca dovada naturii de armă neletală, iar în cauza dată, raportul de expertiză balistică nu a indicat viteza de propulsie a proiectilului
[6] a se vedea D. Magherescu, Teoria generală a expertizelor criminalistice, ed. Hamangiu, București, 2021, pag. 115 –  decizia penală nr. 385/RC/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, disponibilă online pe www.scj.ro
[7] a se vedea D. Magherescu, Teoria generală a expertizelor criminalistice, ed. Hamangiu, București, 2021, pag. 117
[8] a se vedea Adresa nr. 322.567/16.11.2022 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj – Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase
[9] pe website, revolverul T4E HDR 50 poate fi identificat după codul de produs nr. 2.4758, iar revolverul T4E HDP 50 după codul de produs 2.4766. Ambele arme sunt expuse la raionul produselor destinate jocurilor de paintball.
[10] spre exemplu, concluziile specialiștilor emise în Raportul de constatare criminalistică balistică nr. 2415133/12.08.2022, însă care sunt perpetuate în mod recurent în astfel de cauze.
[11] conform art. 2, pct. II.4. din Legea 295/2004, armele și munițiile cu potențial legal sunt ”armele și munițiile prevăzute în categoria C din anexă, prin a căror utilizare  se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor; sunt asimilate acestei categorii și armele vechi. Se prezumă că arma poate avea potențial letal atunci când este folosită asupra unei persoane de la o distanță mai mică de 5 metri sau când se execută foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei, în special spre zona capului”;
[12] A se vedea: articolul publicat pe https://www.terranpaintball.ro/articole/Articles-Detail/114-Clasificare-arme–Politia-Romana/0
[13] A se vedea: N. Grofu, Infracțiunile la regimul armelor și al munițiilor, Editura didactică și pedagogică S.A., București, 2019, pag. 59
[14] A se vedea datele tehnice menționate în cazul revolverelor Umarex modelele HDR 50 și HDP 50, disponibile aici
[15] A se vedea datele tehnice menționate în cazul revolverelor Umarex modelele HDR 50 și HDP 50, disponibile aici  – ”For the use as a paintball marker, we recommend to use our Markingballs (MAB) or Chalkballs (CKB). When using classical gelatine-based paintballs, according to the construction, there is a higher likeliness of bursting rounds when feeding, or in the barrel.
[16] în sensul că sunt dispozitive cu mecanism pe bază de gaz, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea, care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s
[17] a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza CoĂ½me şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91


Avocat Ingrid Miclăuș

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories