Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED, Studii

Cadrul legal în Codul Penal actual pentru combaterea delincvenței juvenile. Unele considerații

17 august 2023 | Mihail TOFAN
Mihail Tofan

Mihail Tofan

Introducere

Reglementarea celor mai potrivite sancțiuni aplicabile minorului delincvent a constituit dintotdeauna o responsabilitate dificil de gestionat pentru legiuitorul român. Este motivul pentru care actualele acte normative în domeniu se caracterizează prin acordarea unei atenții sporite măsurilor care privesc delincvenții juvenili.

În procedura judiciară referitoare la minori se impune a fi avut în vedere, în permanență, conceptul consacrat la nivel internațional în Convenția internațională privind drepturile copilului și anume „Interesul superior al copilului” prin raportare la principiul nediscriminării, la principiul dreptului la viață și dezvoltare dar și la dreptul la opinie al copilului.[1]

Odată cu intrarea în vigoare a actualelor reglementări în materie penală „s-a încercat realizarea unor reforme corespunzătoare realităților sociale existente în România, care să alinieze totodată sistemul nostru de drept penal la cerințele europene”.[2]

Actualul Cod penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009[3] a eliminat pedepsele dintre sancțiunile care puteau fi aplicate minorilor, astfel că, sistemul sancționator al minorilor este unul unitar, format doar „din măsuri educative care pot să fie măsuri neprivative de libertate sau măsuri privative de libertate”.

1. Viziunea Codului penal actual în raport cu vechiul Cod

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Dintr-o perspectivă comparativă, vechiul Cod Penal din 1968 prevedea un sistem sancționator mixt pentru minori întrucât se putea aplica fie o pedeapsă, fie o măsură educativă în timp ce în actualul Cod penal, sistemul este unul unitar, compus exclusiv din măsuri educative.

Pedepsele ce se puteau aplica în regimul Codului Penal din 1968 erau cele prevăzute în sistemul sancționator al majorilor și anume închisoarea sau amenda. Prin eliminarea pedepselor, s-ar părea că reglementarea din prezent este una mai favorabilă decât cea din trecut, însă la o cercetare mai amănunțită și prin compararea tratamentului aplicabil minorului delincvent se poate observa că, în unele situații, vechiul regim juridic aplicabil era aparent mai favorabil.

La ora actuală, minorului nu i se mai poate aplica pedeapsa cu închisoarea evitându-se astfel, mediul criminogen și influența negativă pe care adulții infractori o pot avea în penitenciare față de minori. Actualul sistem legislativ „corespunde specificului pe care trebuie să îl dobândească combaterea criminalității juvenile, care determină recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică decât cele destinate infractorilor adulți”.[4]

Diferența dintre sistemul sancționator aplicabil adulților și cel aplicabil minorilor are la bază rațiuni ce țin de cercetarea criminologică asupra delincvenței juvenile, care scot în evidență gradul de dezvoltare psihologică a minorului infractor, acesta „aflându-se într-un proces de formare și dezvoltare biopsihică”. Sunt caracteristici care reies și din modalitatea de săvârșire a faptei penale, dar și din atitudinea minorului infractor atât în timpul săvârșirii infracțiunii cât și după comiterea acesteia.

2. Caracterizarea măsurilor educative

În prezent, sistemul sancționator al minorilor se compune din măsuri educative și din măsuri de siguranță. Pe parcursul „urmăririi penale sau al judecății”, în condițiile stabilite de Codul de procedură penală se pot aplica minorilor și „măsuri preventive” precum „reținerea”, „controlul judiciar”, „controlul judiciar pe cauțiune”, „arestul la domiciliu” și „arestul preventiv”.

În plus, instituția „renunțării la aplicarea pedepsei” prevăzută la art. 318 Cod Procedură Penală poate fi aplicată și în cazul minorilor, nu doar în cazul persoanelor adulte. Prin aceasta, procurorul care renunță la urmărirea penală față de un minor întrucât „pedeapsa stabilită de lege este închisoarea de cel mult 7 ani sau amenda” și „nu există interes public în urmărirea faptei” poate impune minorului o serie de obligații dar să-i aplice și dispoziții cu privire la măsurile asigurătorii și de siguranță. Obligațiile pe care le poate impune procurorul minorului sunt cele prevăzute în cuprinsul art. 318 la alin. (6).[5]

„Măsurile educative” sunt fie „privative de libertate”, fie „neprivative de libertate” și cunosc o reglementare asemănătoare celei din vechiul cod penal din 1968.

Astfel, Codul penal actual enumeră cele cinci „măsuri educative neprivative de libertate” în ordinea gravității lor fiind vorba de: „stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică.” Constatăm că, în reglementarea în vigoare s-a renunțat la două din sancțiunile cuprinse în art. 101 din vechiul Cod penal, și anume, mustrare și libertatea supravegheată.

În ceea ce privește „măsurile educative privative de libertate”, legiuitorul a păstrat măsura „internării într-un centru de reeducare” doar că, în prezent, sintagma „centru de reeducare” a fost înlocuită cu sintagma „centru educativ”.

A doua măsură educativă privativă de libertate care constă în „internarea într-un centru de detenție” este cea mai gravă sancțiune aplicabilă minorului potrivit actualului Cod penal. Conform art 114 C. pen., aceasta se aplică atunci când pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață. De asemenea, ea mai poate fi aplicată în situația în care minorul nu respectă obligațiile impuse de instanță sau dacă săvârșește noi infracțiuni în situațiile speciale prevăzute de cod. De aici rezultă și caracterul reversibil al măsurilor educative aplicabile minorilor.[6]

Prin natura, numărul și diversitatea lor, noile măsuri educative exprimă o „inovație în politica de prevenire a faptelor antisociale săvârșite de minori, în care accentul este pus pe educația personalizată și atentă a minorului delincvent.”[7]

3. Circumstanțierea și condițiile de aplicare a sancțiunilor 

Dispozițiile prevăzute de art. 113 Cod penal referitor la „Limitele răspunderii penale a minorilor” sunt aceleași cu dispozițiile art. 99 din vechiul Cod penal, de unde concluzia că legiuitorul noului cod penal a apreciat ca fiind fundamentate științific și justificate din perspectiva politicii penale, limitele de vârstă în cazul răspunderii penale a minorilor ce fuseseră stabilite în Codul penal din 1968. Reglementările în această materie fiind similare în cele două coduri penale, în situaţii tranzitorii nu se mai pune problema legii penale mai favorabile.[8]

Astfel din art. 113 rezultă că trebuie făcută distincție în cazul minorilor infractori, „în funcție de vârsta pe care aceștia o aveau la data săvârșirii infracțiunii care reprezintă momentul relevant în stabilirea răspunderii penale”.

O primă categorie este formată din minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, aceștia sunt considerați ca lipsiți total de discernământ și prin urmare, ei nu pot răspunde penal în nici o situație. Totuși chiar și față de aceștia se pot aplica „măsurile speciale de protecție” prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată[9]. Ne referim la plasament și respectiv, la supravegherea specializată.

A doua categorie de minori la care se referă Codul penal în vigoare o reprezintă categoria formată din minorii care răspund penal. Astfel, actuala reglementare menține vârsta de 14 ani ca fiind momentul de la care minorul are capacitatea de a răspunde penal, cu condiția ca minorul să fi săvârșit fapta cu discernământ.

Alegerea măsurii educative reprezintă rezultatul unui proces de adaptare a sancțiunii astfel încât factorii criminogeni să nu mai poată să aibă o influență determinantă asupra comportamentului minorului, iar acesta să fie capabil să dobândească abilitățile necesare pentru a-și putea dezvolta personalitatea într-un sens benefic viitorului său și respectării legii.[10]

Art. 114 Cod penal consacră prima modalitate de circumstanțiere în alegerea măsurii educative aplicate minorului. Astfel, „măsurile educative privative de libertate” se iau doar în cele două cazuri prevăzute expres de Codul penal și anume, atunci când minorul este recidivist respectiv, „când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață”.

În continuare, pentru individualizarea sancțiunii care urmează sa fie aplicată minorului, instanța face aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal, în funcție de care poate fi atenuată sau poate fi agravată, răspunderea acestuia.[11]

Art. 128 Cod penal se referă la „cauzele de atenuare și agravare” care „sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă”, în parte.

Legat de stabilirea limitelor măsurilor educative, în timp ce, art. 76 Cod penal privitor la efectele circumstanțelor atenuante obligă pe judecător să reducă „limitele speciale ale pedepsei cu o treime”, art. 78 Cod penal privitor la efectele circumstanțelor agravante permite judecătorului să se îndrepte spre pedeapsa maximă. Dacă aceasta nu este suficientă, judecătorul poate să adauge „un spor de până la 2 ani”, care să nu depășească o treime din maximul pedepsei sau dacă se îndreaptă spre pedeapsa amenzii poate să aplice „un spor de cel mult o treime din maximul special”. Putem observa că aceste prevederi legale fac referire strictă la pedepsele aplicate de regulă, adulților, închisoarea și amenda, fără a se referi la măsurile educative aplicabile minorilor.

Considerăm că în cazul măsurilor educative, instanța nu poate aplica dispozițiile prevăzute de art. 76 și art. 78 Cod Penal pentru a reduce sau pentru a majora perioada pentru care urmează să aplice măsura educativă minorului. De asemenea, considerăm că judecătorul ar putea cel mult să aibă în vedere cauzele de atenuare sau agravare pentru a se îndrepta spre o măsură educativă mai ușoară sau mai severă.

Ca propunere de lege ferenda, credem că, legiuitorul ar trebui să intervină fie la art. 128 și să înlăture ultimul pasaj care lasă să se înțeleagă că „limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsura educativă” pot fi modificate în baza cauzelor de „atenuare” sau „agravare”, fie să intervină la art. 78 și 76 Cod penal referindu-se pe lângă „pedepse” și la „măsurile educative privative sau neprivative de libertate”.

Mai mult decât atât, aceeași problemă o identificăm și în cazul altor cauze de atenuare a pedepsei, spre exemplu la tentativă sau la infracțiunea continuată dacă ne referim la cauzele de agravare a pedepsei. Atât timp, cât legiuitorul folosește cuvântul „ pedeapsă ”, el face referire la regimul răspunderii penale specific adulților deoarece, minorii au un regim special de răspundere, în care măsura educativă este aleasă de instanță prin aplicarea dispozițiilor „prevăzute în partea generală a Codului penal”, la art. 114. Astfel, judecătorul nu aplică limitele de pedeapsă prevăzute de către textul incriminator din „partea specială a Codului penal”.

Ca o ultimă precizare cu privire la această eroare legislativă, pentru a ne susține opinia, art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală prevede: „(…) Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime”.

Astfel, atunci când inculpatul solicită ca judecata „să aibă loc prin procedura de recunoaștere a învinuirii” și instanța aplică în final pedeapsa prevăzută de lege cu limitele reduse ca efect al recunoașterii, legiuitorul a urmărit să prevadă expres și situația minorilor stabilind posibilitatea ca judecătorul să se îndrepte spre „o măsura educativă neprivativă de libertate” mai ușoară sau în cazul în care aplică „o măsură privativă de libertate” să reducă limitele acesteia cu o treime.


[1] https://www.universuljuridic.ro/interesul-superior-al-copilului-noi-sensuri-ale-unei-formule-magice/ autor A. Ciucă, consultat în data de 10 august 2023.
[2] L. Zidaru, Situaţia juridică a minorului infractor: mai dificilă în noile reglementări penale?, Universul Juridic Premium, nr. 10/2017, consultat la data de 10 august 2023.
[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.
[4] Al. Boroi, Drept penal. Partea generală, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 529.
[5] „a) să înlăture consecințele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.”
[6] Măsurile educative se pot aplica doar dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, că fapta constituie infracțiune și că fapta a fost săvârșită de inculpat, așa cum prevede Codul de procedură penală pentru dispunerea unei condamnări. A se vedea Ș. Sorohan, în L.V. Lefterache, G.C. Ioan, Ș. Sorohan, M-G. Sima, Justiția penală în cazul minorilor, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 173.
[7] Vechiul cod penal prevedea o posibilitate de individualizare a pedepsei în cazul minorilor și anume Suspendarea executării pedepsei. În prezent deoarece sistemul pedepselor a fost exclus cu privire la minori, instanța nu poate aplica o soluție de renunțare, de amânare a aplicării pedepsei sau de suspendare a executării sub supraveghere. A se vedea C. Duvac, N. Neagu, N. Gameț, V. Băiculescu, Drept penal. Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 718.
[8] A. P. Sava-Găină, Regimul răspunderii penale a minorului, Universul Juridic Premium nr. 11/2019 consultat la data de 10 august 2023.
[9] Republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 159 din 5 martie 2014.
[10] Ș. Sorohan, în L.V. Lefterache, G.C. Ioan, Ș. Sorohan, M-G. Sima, op.cit., 2021, p. 174.
[11] Un element esențial în vederea evaluării criteriilor prevăzute în art.74 îl reprezintă referatul de evaluare al minorului, referat pe care instanța îl solicită serviciului de probațiune și care cuprinde „propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță” după cum prevede art.116 alin. (1) Cod penal. Serviciile de probațiune funcționează în baza Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 512 din 14 august 2013).


Mihail Tofan, Junior Lawyer STOICA & Asociații

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories