Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Ce este Legea? Răspunsul lui Hart. The Concept of Law de H.L.A. Hart
27.10.2020 | Doriana TRETA

JURIDICE - In Law We Trust
Doriana Treta

Doriana Treta

De la publicarea sa în 1961, The Concept of Law[1] de H.L.A. Hart a devenit o lucrarea de referință și este recunoscută ca cea mai influentă lucrare de teorie a dreptului. The Concept of Law este în continuare dezbătută și criticată de cei care studiază și activează în domeniul dreptului, cât și în cel al studiilor politice și al filosofiei.

Într-o primă parte a recenziei acestei lucrări, am descris poziția pe care o adoptă Hart în capitolele ce ar putea fi grupate sub titlul Lege și Moralitate. În această parte, voi prezenta încercarea lui Hart de a răspunde la întrebarea esențială, “Ce este Legea?” (putem să o formulăm și ca „Ce este dreptul?”). Această întrebare este, de fapt, punctul de pornire al cărții.

Printr-o simpla comparație cu întrebarea “ce este medicina?”, răspunsurile la “ce este legea?“ câștigă detașat ca număr, complexitate si ambiguitate. Pentru a face acest demers mai ușor, Hart pornește de la o definitie a legii dată de precursori ai săi precum Hobbes, Bentham și Austin, pe care apoi o demontează. Oriunde există un sistem juridic, trebuie să existe o autoritate care emite ordine, care sunt în general respectate, și trebuie să existe o amenințare cu repercusiuni pentru cei care nu le respectă. Amenințările sunt îndeplinite în cazul nesupunerii, iar autoritatea care le implementează are caracter suprem si independent. Prin urmare, legile unei țări sunt ordinele date (cu caracter general, întărite de amenințări) de un suveran sau de către subordonați ai acestuia care acționează sub autoritatea sa.

Acestei definiții îi sunt aduse obiecții, cu scopul de a explora și extinde înțelesul noțiunii de lege, care se pot grupa în trei categorii – obiecții referitoare la conținutul legii, obiecții privind domeniul de aplicare al acesteia și obiecții referitoare la însăși sursa legii. În primul rând, Hart demontează definiția prezentată la început, argumentând că nu toate legile au scopul de a ordona oamenilor să facă sau să nu facă ceva. Exemple edificatoare sunt cele ale legilor care permit nașterea relațiilor contractuale și legile care conferă putere indivizilor de a acționa în exercițiul autorității publice. În al doilea rând, este criticată ideea potrivit căreia legile sunt în totalitate expresia voinței unei puteri suverane, Hart aducând ca argument, printre altele, legile care au ca sursă cutuma și faptul că dispariția celui ce a edictat legea nu conduce la anularea acesteia. Iar, în al treilea rând, este atacată ideea conform căreia legile sunt ordine date spre respectare doar altora. Hart consideră că această confuzie persistă atât timp cât legea este exclusiv privită ca izvorând de la un om sau oameni aflați deasupra ei, dar dispare atunci când această viziune verticală este confruntată cu realitatea unei democrații unde cetățenii participă la crearea legilor.

Hart nu aderă la ideea că legea este un ordin venit de la un suveran și impus prin puterea forței. Viziunea lui asupra posibilului răspuns la întrebarea Ce este legea? este centrată pe noțiunea de reguli (rules). Demersul său este de a arăta că nu toate legile au natura unui ordin și că sistemul legal nu este intrinsec legat de o figură suverană. Legea este prezentată ca fiind produsul unor reguli de natură socială, iar aceste reguli sunt ele însele o construcție socială născută din practică. Dar Hart nu pretinde că teoria sa este răspunsul complet la întrebarea de la care a plecat. Suntem avertizați că noțiunea de reguli nu poate să explice întreg fenomenul legal, deși poate să fie plasată în centrul său[2].

TOP 3 CITATE:

The question how many people must obey how many such general orders, and how for long, if there is to be law, no more admits of definitive answers than the question how few hairs a man must have to be bald. (p. 24)[3]

What is the relevance of the fact that a person ordered would certainly have done the very same thing without any order? ( p. 51)[4]

If we attempt to treat the electorate in such cases as the sovereign and apply to it the simple definitions of the original theory, we shall find ourselves saying that the bulk of the society habitually obey themselves. Thus the original clear image of a society divided into two segments: the sovereign free from legal limitations who gives orders, and the subjects who habitually obey, has given space to the blurred image of a society in which the majority obey orders given by the majority or by all. (p. 75)[5]

CE MI-A PLĂCUT?

Mi-a plăcut structura argumentării lui Hart. Definiția legii prezentată la început, pe care o contrastează cu teoria sa, cred că corespunde cu imaginea pe care cuvântul lege o evocă instinctiv în mintea majorității, inclusiv în mintea mea. Este o experiență satisfăcătoare să urmărești firul dezvoltării noțiunii de lege de la cuvântul ordin la ceva ce poate să fie revendicat de cititor, un produs al creației sale într-o mică măsură.

CE NU MI-A PLĂCUT?

Nu mi-a plăcut faptul că îi ia prea mult lui Hart să îi “taie capul Regelui”. Abia în capitolul IV este criticată ideea de suveranitate ca sursă a legii. Premisa că există un om sau oameni deasupra legii, de unde legea pleacă, pare depășită pentru un cititor contemporan. Cantitatea de efort investită în destrămarea acestei imagini mi s-a părut repetitivă și într-o oarecare măsură inutilă deoarece suveranul nu mai este atât de puternic în conștiința colectivă contemporană.


[1] H.L.A Hart, The Concept of Law, Oxford University Press, 2012.
[2] HLA Hart, op.cit., p. 99
[3] Întrebarea câți oameni trebuie să se supună unor reguli generale, și pentru cât timp, pentru ca acestea să devină legi, are același răspuns definitiv ca întrebarea cât de puține fire de păr trebuie să aibă un bărbat pentru a fi chel. (p .24)
[4] Care este relevanța faptului că o persoană căreia i s-a ordonat ceva ar fi făcut același lucru fără nici un ordin ? (p. 51)
[5] Dacă aplicăm electoratului același tratament ca și suveranului și îi aplicăm definiția teoriei originale, ne găsim în situația în care putem spune că majoritatea societății își este supusă ei înseși. Astfel, imaginea inițială clară a societății divizate în două segmente, suveranul liber de limitări legale și supușii care supuși ca regulă, lasă loc imaginii încețoșate a unei societăți unde majoritatea respectă ordinele date de majoritate sau de către toți. (p. 75)


Doriana Treta



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.