Leviatanul este mort
23 august 2023 | Iulia VUCMANOVICI
Iulia Vucmanovici
Patru situații:
1. Situația statului inert, prin autorități care nu acționează (mama naște pe trotuar, mama moare la spital, criminalul ucide și arde victima în locuința în care autoritatea ezită să pătrundă la timp etc.). În această situație, răspund -sau nu- angajații statului care nu au ieșit din inerție, conform fișei postului. Statul e bolnav, dar încă existent.
2. Situația statului în care nu există justiție, doar aparat judiciar (cazurile colective, precum dosarul Revoluției, Mineriadei, Colectiv sau cazurile cu impact colectiv, precum Piedone, Ursu). Fără justiție, statul e inexistent, mai ales când aparatul judiciar atestă o altă istorie factuală, demonstrând împotriva faptelor notorii care, în mod obișnuit, nu sunt și nici nu pot fi obiect al probațiunii.
3. Situația statului care contribuie la crimă, prin autorități care pun arma crimei în mâna infractorului (cazul Vama Veche). Aici, statul s-a barbarizat, autoritatea manifestându-se tot atât de indiferent, la potențialul delict, pe cât se manifestă societatea (dezumanizată, robotizată) și filtrele sociale (familiale, de grup, ale familiilor care furnizează bani, mașini de lux, libertate, chiar și descendenților cu antecedente toxicomane, ca și ale familiilor care nu interzic nimic, nu confiscă nimic, nici măcar cheile de la o mașină).
4. Statul mafiot, de tip sicilian, din scrierile lui Leonardo Sciascia și filmele lui Elio Petri și Francesco Rosi.
În cazurile 3 și 4, nu se mai știe dacă statul mai există sau nu. Leviatanul statal ar trebui să existe doar pentru ca barbaria să fie învinsă, nu pentru ca statul să devină el însuși barbar sau mafiot. Ce se întâmplă cu Leviatanul statal, în decursul timpului? Hobbes nu ne spune.
Fie continuă să existe, în formă barbarizată, similară societății pe care statul o deservește, fie statul dispare de tot, pe ruinele lui rămânând societatea revenită la stadiul ei de barbarie, anterior celui statal. Leviatanul trăiește o nouă viață? Leviatanul e mort?
Hobbes spunea că, fără autoritatea statală menită să protejeze, „(…) viața ar fi singuratică, josnică, sălbatică și scurtă”. Parafrazând, ar fi exact ca viața câinilor și pisicilor de pripas- scurtă, imediat curmată de șoferi necontrolați (nu doar fără autocontrol). Știu lucrul acesta, pentru că așa, prin selecție nenaturală, am pierdut o grămadă de asemenea animăluțe. Pe măsura evoluției și a dezvoltării tehnologiei, fenomenul s-a extins, iată, și la specia umană. Tinerii de 20 de ani sunt uciși pe drumul public, cu sprijinul indirect al autorităților, ajutați de Leviatan.
Pasiunea vieții lui Hobbes a fost frica. Hobbes o mărturisește, în epoca războiului civil din Anglia secolului XVII. Patru secole mai târziu, este și frica celor care ies pe stradă. Nu e doar frica de accidente rutiere, ci frica de statul care omoară.
Avocat Iulia Vucmanovici, Baroul Constanța
