Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Arbitraj
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Official partner: Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional CCIR
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Arbitraj, Corporate, RNSJ, SELECTED, Studii

Practica Tribunalului de Arbitraj Judiciar Iași 2017-2022

24 august 2023 | Roxana PRISACARIU, Oana BURLACU
Roxana Prisacariu

Roxana Prisacariu

Oana Burlacu

Oana Burlacu

SUMAR:
Introducere. Considerații generale privind Tribunalul de Arbitraj Judiciar
Secțiunea I – Sesizarea, competența și arbitrul
I.1. Sesizarea tribunalului arbitral
I.2. Sursa competenței TAJ
I.3. Modalitatea de numire a arbitrilor
Secțiunea a II-a – Cererea
II.1. Valoarea obiectului cererilor
II.2. Obiectul cererilor/Tipurile de cauze soluționate de TAJ
Secțiunea a III-a – Cercetarea procesului arbitral
III.1. Reprezentarea sau asistarea părților (prin consilier juridic sau avocat)
III.2. Probatoriul
III.3. Durata soluționării litigiilor arbitrale
Secțiunea a IV-a – Hotărârea, calea de atac și executarea
IV.1. Soluțiile pronunțate de TAJ
IV.2. Atacarea hotărârilor arbitrale
IV.3. Executarea hotărârilor arbitrale
Concluzii

Summary: Despite the crowding of courts, arbitration, especially the institutionalized one, is still not used to its potential, we believe. Maybe because it is no known enough or maybe because of the lack of legal guarantees regarding the professional training of arbitrators which raises doubts about the objectivity of the act of arbitral justice.

In the 2017-2022 reference period, the Iași Judicial Arbitration Tribunal (TAJ) was seized by litigants, through the application for arbitration. The main source of itsț competence was the arbitration clause. The most common way of appointing arbitrators was the appointment by the president of the arbitral tribunal. As a rule, the arbitration requests concerned objects with a value below 250,000 lei. These claims were civil and litigation with professionals. They mainly had as their object claims, cancellation of payment incident, decision that takes the place of an authentic act. In the vast majority of cases, at least one of the parties was represented or assisted by a lawyer, evidence was provided with documents, and the cases were completed within maximum 6 months from the appointment of the arbitral tribunal. Most of the requests were admitted, at least in part, and the action to annul the arbitral decision were rejected, so that the arbitral awards remained final and enforceable. The bailiffs enforced the the arbitral decision.

The results of the research highlighted a good level of performance in the arbitral activity, which creates the prerequisites for the provision of a justice service at a standard as close as possible to the needs and expectations of the litigants in the private form of institutionalized arbitration.

Rezumat: În pofida aglomerării instanțelor, arbitrajul, mai ales cel instituționalizat, nu este încă utilizat la nivelul potențialului său, credem noi. Poate fiindcă este prea puțin cunoscut sau poate deoarece lipsa unor garanții legale în privința pregătirii profesionale a arbitrilor naște dubii în privința obiectivității actului de justiție arbitrală.

JURIDICE by Night

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

În perioada de referință 2017-2022, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași a fost sesizat de către justițiabili, prin cererea de arbitrare. Principala sursă a competenței de soluționare a litigiilor a reprezentat-o clauza compromisorie. Cea mai frecventă modalitate de numire a arbitrilor a fost numirea de către președintele instanței arbitrale. Cererile de arbitrare au vizat obiecte cu valoarea, de regulă, sub 250.000 lei. Aceste cereri au fost de natură civilă și litigii cu profesioniști. Ele au avut ca obiect mai ales pretenții, anulare incident de plată, hotărâre care să țină loc de act autentic. În marea majoritate a dosarelor, cel puțin una dintre părți a fost reprezentată sau asistată de către avocat, proba s-a făcut cu înscrisuri, iar cauzele s-au finalizat în cel mult 6 luni de la numirea instanței arbitrale. Majoritatea cererilor au fost admise, măcar în parte, iar acțiunea în anularea hotărârilor arbitrale au fost respinse, astfel că hotărârile arbitrale au rămas definitive și executorii. Executorii judecătorești au pus în executare silită hotărârea arbitrală.

Rezultatele cercetării au evidențiat un nivel bun al performanței în activitatea arbitrală, care creează premisele furnizării către justițiabili a serviciului de justiție sub forma privată a arbitrajului instituționalizat la un standard cât mai apropiat de nevoile și așteptările acestora.

Cuvinte cheie: arbitraj, ADR (alternative dispute resolution), drept civil, litigii cu profesioniștii, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași

Introducere

Arbitrajul, ca jurisdicție cu caracter privat, confidențială, alternativă celei cu caracter public realizată prin instanțele de judecată, este încă puțin cunoscută și încă și mai puțin promovată în România, deși beneficiază de reglementare prin Cartea a IV-a Despre arbitraj a actului normativ principal din domeniul procedurii de drept civil din România – Codului de procedură civilă.

În pofida aglomerării instanțelor[1], arbitrajul, mai ales cel instituționalizat, nu este încă utilizat la nivelul potențialului său, credem noi. Poate fiindcă este prea puțin cunoscut sau poate deoarece lipsa unor garanții legale[2] în privința pregătirii profesionale a arbitrilor naște dubii în privința obiectivității actului de justiție arbitrală.

Chiar și așa fiind, gradul actual de dezvoltare a arbitrajului din România se datorează eforturilor unor entități private precum organizațiile nonguvernamentale, profesionale sau camerelor de comerț[3] care au început să activeze potențialul dispoziției art. 616 și următoarele din Codul de procedură civilă și au instituit curți sau tribunale arbitrale prin care se realizează arbitrajul instituționalizat. Aceste organizații, în condițiile legii și pe baza unor regulamente proprii, au restrâns, printre altele, categoria persoanelor care pot realiza serviciul de justiție sub forma privată a arbitrajului instituționalizat permițând profesionalizarea unui corp de arbitri cu diverse specializări, din categoria juriștilor cu experiență.

Dată fiind cunoașterea limitată, chiar și printre juriștii și viitorii juriști, cu privire la arbitrajul instituționalizat, ne propunem să deschidem, pentru toți cei interesați, porțile Tribunalului de Arbitraj Judiciar Iași (în continuare ”TAJ”) înființat în anul 2009 pe lângă Fundația Camera de Arbitraj și Mediere, pentru a permite înțelegerea modului și limitelor în care, juriștii și justițiabilii deopotrivă, pot beneficia de această metodă alternativă de soluționare a litigiilor de drept civil, cu caracter definitiv și executoriu.

Această analiză a experienței TAJ în domeniul arbitrajului cuprinde cazuistica TAJ din ultimii șase ani, fără pretenții exhaustive sau generalizatoare. Alte instituții arbitrale, pe baza altor reguli, ar putea avea experiențe diferite de împărtășit.

Considerații generale privind Tribunalul de Arbitraj Judiciar

Sub aspectul structurii organizatorice și manageriale, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj și Mediere este o instituție arbitrală permanentă[4] care funcționează în mod permanent pe lângă Fundația Camera de Arbitraj și Mediere, în condițiile legii, pe baza unui regulament propriu de organizare și funcționare, a regulilor de procedură arbitrală și a normelor privind taxele și cheltuielile arbitrale. Tribunalul își are sediul în municipiul Iași, Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 2, bl. B2 colț, tr. 1, jud. Iași.

Conducerea Tribunalului de Arbitraj Judiciar Iași este constituită din președinte, doi vicepreședinți și patru membri, care alcătuiesc Colegiul de conducere, cu atribuții exercitate în virtutea și limitele prevederilor regulamentului[5]. TAJ are, de asemenea, un secretar general și un asistent arbitral încadrat în funcţia de consilier juridic.

TAJ urmărește constant creșterea încrederii justițiabililor în serviciul de justiție sub forma privată a arbitrajului instituționalizat, dezvoltarea și sporirea accesibilității acestuia, maximizarea performanței în arbitraj, creșterea eficienței, profesionalizarea resursei umane, promovarea competenței și responsabilizarea în arbitraj.

Tribunalul de Arbitraj Judiciar este pe deplin autonom în organizarea și administrarea arbitrajului, respectiv în soluționarea litigiului. Soluționarea fiecărui dosar revine exclusiv completului arbitral.

În cele ce urmează vom încerca, raportat la cazuistica TAJ din perioada analizată, să răspundem la întrebări precum modul în care este sesizat TAJ, care este sursa competenței sale, cum sunt numiți arbitrii (secțiunea I), de ce valoare patrimonială și ce tipuri de cazuri a instrumentat TAJ în perioada analizată (secțiunea a II-a), cât de frecventă este reprezentarea părților prin avocat sau consilier juridic, ce probatoriu se administrează cel mai frecvent și cât durează, în medie, soluționarea unui dosar de arbitraj (secțiunea a III-a), ce soluții sunt pronunțate, cât de des se apelează la procedura acțiunii în anulare (sau la alte proceduri judiciare la instanța statală), ce procent din hotărârile TAJ rămân definitive, constituind titluri executorii și cum se pun în executare hotărârile arbitrale (secțiunea a IV-a), răspunsuri care vor fi urmate de concluzii.

Secțiunea I – Sesizarea, competența și arbitrul

I.1. Sesizarea tribunalului arbitral

Procedura civilă permite trei căi de sesizare a tribunalului arbitral: prin cererea de arbitrare, din oficiu sau prin declinarea de competență.

Din analiza datelor statistice rezultă că, exceptând un singur caz de sesizare din oficiu pentru îndreptarea unei hotărâri arbitrale anterioare, în toate cauzele tribunalul arbitral a fost sesizat prin cererea de arbitrare a reclamantului.

Legea permite și declinarea de competență, dacă una din părțile unui litigiu la o altă instanță, de regulă una statală, o cere motivat. În perioada de referință (2017-2022) Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași nu a fost sesizat printr-o cerere trimisă de o instanță statală sau un alt tribunal arbitral, deși anterior TAJ a fost sesizat și prin declinarea competenței instanțelor judecătorești statale. De asemenea, anterior perioadei analizate, au existat și situații în care TAJ și-a declinat competența de soluționare a unor cauze în favoarea instanțelor statale, unele dintre acestea declarându-se la rândul lor necompetente și ivindu-se astfel conflictul negativ de competență, iar altele nu.

De lege lata, instanța statală sesizată cu judecata unei cauze arbitrabile nu are, conform art. 554 C.pr.civ., obligația verificării existenței unei convenții arbitrale între părți din oficiu, ci numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta. Instanța judecătorească în fața căreia s-a invocat existența convenției arbitrale este chemată, cf. art. 554 C.pr.civ., să se declare necompetentă atunci când constată că nu există niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru a reține spre soluționare procesul. Motive de păstrare a competenței instanței statale pot fi: dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală, nulitatea sau inoperabilitatea convenției arbitrale, imposibilitatea de constituire a tribunalului arbitral din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

I.2. Sursa competenței TAJ

Codul de procedură civilă distinge două tipuri de convenţii arbitrale[6], în funcţie de momentul încheierii acestora şi de relaţia cu contractul principal dintre părţi. Potrivit art. 549 C.pr.civ., convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrise în contractul principal ori stabilite într-o convenţie separată, la care contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului. Existența convenției arbitrale poate rezulta și din înțelegerea scrisă a părților făcută în fața tribunalului arbitral.

Principala diferenţă dintre cele două forme ale convenţiei arbitrale se referă la actualitatea litigiului dintre părţi. Astfel, clauza compromisorie, denumită şi clauză de arbitraj, este un acord anterior oricărui contencios dintre părţi, prin care părțile convin ca eventualele litigii izvorâte din sau în legătură cu contractul în care este stipulată să fie soluționate prin arbitraj. Spre deosebire de clauza compromisorie, compromisul are ca obiect litigii deja existente. Compromisul este o convenţie „de sine stătătoare” prin care părțile deduc soluționării prin arbitraj litigiul intervenit între ele. Un compromis se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părţi este deja pe rolul unei alte instanţe.

În perioada de referință, în peste 60% din cauze TAJ a avut ca sursă a competenței o clauză compromisorie, iar în 37% din cauze tribunalul arbitral a avut ca sursă a competenței un compromis încheiat între părți. Într-un dosar nu a existat convenție arbitrală, motiv pentru care tribunalul arbitral a respins acțiunea ca inadmisibilă.

I.3. Modalitatea de numire a arbitrilor

Dat fiind că poate fi arbitru orice persoană fizică dacă are capacitate deplină de exercițiu (art. 555 C.pr.civ.), unul dintre motivele pentru care arbitrajul nu este încă dezvoltat ar putea fi lipsa garanțiilor în privința pregătirii profesionale a arbitrilor și a obiectivității actului de justiție arbitrală.

Prin Regulamentul de organizare și funcționare și Regulile de procedură arbitrală[7], TAJ a restrâns categoria celor care pot realiza serviciul de justiție sub forma privată a arbitrajului instituționalizat sub auspiciile TAJ doar la persoanele fizice care, pe lângă capacitatea deplină de exercițiu, au studii universitare de licență în domeniul Drept, se bucură de o bună reputație, nu au mențiuni înscrise în cazierul judiciar, și au urmat un curs de formare inițială în domeniul arbitrajului. Cadrele didactice universitare, absolvenții de studii doctorale în domeniul juridic, magistrații și cei care întrunesc o vechime de minimum 10 ani în exercitarea unei profesii juridice sunt exceptați de la obligația de a fi urmat un curs de formare inițială în domeniul arbitrajului.

Regulamentul de organizare și funcționare, regulile de procedură arbitrală și normele privind taxele și cheltuielile arbitrale, elaborate în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, asigură transparența, profesionalismul și predictibilitatea în realizarea actului de justiție. Aceste documente sunt publicate pe site-ul instituției permanente de arbitraj și se comunică părților după înregistrarea dosarului pe rol.

Arbitrajul instituționalizat permite și profesionalizarea unui corp de arbitri cu diverse specializări. Arbitrii înscriși pe lista instituției permanente de arbitraj îmbunătățesc calitatea actului de justiție prin expertiza pe care o au în diverse ramuri sau subramuri de drept.

Arbitrii au obligația de a-și îndeplini misiunea cu profesionalism și diligență, fiind răspunzători de daunele cauzate părţilor, în condițiile regulilor de procedură arbitrală, coroborate cu disp. art. 565 C.pr.civ.

Arbitrii sunt numiți conform convenției arbitrale. În situația convenției arbitrale încheiate între părți sub forma compromisului, când litigiul este deja intervenit între părți, de cele mai multe ori acestea cad de comun acord cu privire la arbitrul care urmează să soluționeze situația litigioasă și îl nominalizează în compromis. Când părțile nu au numit arbitrul în cuprinsul convenției arbitrale – ipoteză întâlnită de regulă în situația convenției arbitrale sub forma clauzei compromisorii inserate în contract înainte de intervenirea unui litigiu – în caz de neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere tribunalului statal în circumscripția căruia are loc arbitrajul să procedeze la numirea arbitrului. În arbitrajul instituționalizat, în caz de neînțelegere între părți, numirea arbitrului se realizează conform regulilor de procedură arbitrală.

În ceea ce privește modalitatea de numire a arbitrilor, din analiza datelor statistice TAJ rezultă că în peste 65% din cauze arbitrii au fost numiți, conform regulilor de procedură arbitrală ale TAJ, de președintele instituției permanente de arbitraj, iar în aproape 35% din cauze arbitrii au fost desemnați de părți, prin acord.

Aceste procente sunt strâns legate de cele care vizează sursa competenței de soluționare a litigiilor, întrucât în peste 60% din cauze sursa competenței a fost clauza compromisorie, care prevede faptul că arbitrul este numit prin acordul părților, iar în lipsa acestui acord, numirea se realizează conform Regulilor de procedură arbitrală ale Tribunalului de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj și Mediere. Potrivit acestor reguli, când există neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului, autoritatea de numire este președintele/vicepreședintele tribunalului arbitral, desemnarea arbitrului făcându-se potrivit criteriului următorul de pe listă după cel care a soluționat litigiul anterior, un criteriu transparent și obiectiv. În circa 37% din cauzele înregistrate, sursa competenței de soluționare a litigiilor a fost compromisul încheiat între părți, acestea nominalizând, în cuprinsul convenției, arbitrul care urma să soluționeze litigiul.

Secțiunea II – Cererea

II.1. Valoarea obiectului cererilor

Peste 90% din cererile de arbitrare vizează obiecte cu valoarea sub 250.000 lei.

Normele privind taxele și cheltuielile arbitrale ale TAJ cuprind delimitări ale valorii obiectului cererii, în funcție de care se calculează taxele arbitrale, conform următoarelor praguri: până la 5.000 lei, între 5.001-25.000 lei, între 25.001-50.000 lei, între 50.001-250.000 lei, peste 250.001 lei.

Din analiza datelor statistice rezultă că în perioada 2017-2022 un procent de cca 19% din totalul cererilor au valoarea obiectului de până la 5.000 lei, cca 30% din cereri au valoarea obiectului cuprinsă între 5.001-25.000 lei, 15% din cereri între 25.001-50.000 lei, cca 30% din cereri între 50.001-250.000 lei, iar 6% din cereri au valoarea obiectului peste 250.001 lei.

II.2.Obiectul cererilor/Tipurile de cauze soluționate de TAJ

În perioada analizată, 2017-2022, TAJ a soluționat dosare – de natură civilă (cca 30 %) și litigii cu profesioniști (cca 70%) – care au avut ca obiect pretenții (cca 40%), anulare incident de plată (cca 29%), hotărâre care să țină loc de act autentic (cca 16%), constatare nulitate act juridic (cca 7%), rezoluțiune contract (cca 5%), acțiune în constatare (cca 3%), îndreptare eroare materială (un caz)[8].

Cauzele de natură civilă (cca 30%) au avut ca obiect pretenții (cca 10%), constatare nulitate act juridic (cca 7%), hotărâre care să țină loc de act autentic (cca 6%), rezoluțiune contract (cca 5%), acțiune în constatare (cca 2%).

Litigiile cu profesioniști (cca 70%) au avut ca obiect pretenții (cca 30%), anulare incident de plată (cca 29%), hotărâre care să țină loc de act autentic (cca 10%), acțiune în constatare (cca 1%), îndreptare eroare materială (un caz).

Având în vedere specificitatea lor, apreciem că ar putea să prezinte interes analizarea mai detaliată a cererilor având ca obiect anularea incidentelor de plată și a celor care se referă la imobile, mai precis la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil.

Incidentele de plată apar atunci când o persoană fizică sau juridică, client al unei bănci, nu-și îndeplinește întocmai și la timp obligația asumată de a onora un instrument de plată (cec, cambie, bilet la ordin etc.) introdus în circuitul bancar. Când sesizează un incident de plată, instituția bancară (persoana declarantă) are obligația de a informa Centrala Incidentelor de Plăți (în continuare ”CIP”) din cadrul Băncii Naționale a României[9] care va institui interdicție bancară cu privire la persoana vinovată[10] și o va notifica întregului sistem bancar. Anularea incidentelor de plată poate fi efectuată numai de persoana declarantă, care le-a transmis anterior la CIP, din proprie inițiativă sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești executorii.

Hotărârea arbitrală definitivă este echivalată de CIP unei hotărâri judecătorești executorii astfel că incidentele anulate prin hotărârile TAJ duc la suspendarea interdicției bancare instituite.

TAJ este sesizat, în asemenea cazuri, de regulă, de persoana vinovată interesată (emitentul instrumentului de plată sancționat cu interdicție bancară), după îndeplinirea obligației asumate prin instrumentul de plată și pe baza unei convenții arbitrale încheiate cu beneficiarul instrumentului care a determinat incidentul. În asemenea cazuri, durata de soluționare a acestor cereri a variat între 1 zi și 2 luni jumătate, în aproape 70% dintre dosare termenul de soluționare fiind de până la 22 zile. Din analiza datelor statistice rezultă că în perioada 2017-2022 un procent de cca 29% din totalul cererilor au avut ca obiect anulare incident de plată. Dintre acestea, cca 77% au fost soluționate în maximum 1 lună, cca 18% din cereri între 1 lună – 2 luni, iar cca 5% din cereri între 2 luni – 3 luni. TAJ a emis hotărâri prin care, de cele mai multe ori, s-a admis cererea. Mai exact, în aproape peste 77% din cazuri cererea a fost admisă în totalitate, în cca 18% din cazuri s-a admis în parte cererea, iar în sub 5% din cazuri cererea a fost respinsă. Hotărârea arbitrală a rămas definitivă, de regulă, prin neatacare cu cerere în anulare.

Semnalăm că băncile au o interpretare diferită a dispozițiilor normative aplicabile, respectiv a dispoziției din art. 13 al.1 din Regulamentul nr. 1/2012 al BNR care prevede: ,,Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora.” (s.n.) Unele asimilează hotărârea arbitrală unei hotărâri judecătorești executorii, având în vedere că aceasta este definitivă și obligatorie cf. art. 606 C.pr.civ., constituie titlu executoriu și se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească, cf. art. 615 C.pr.civ., altele nu.

Dacă băncile care au sesizat incidentul au formulat la CIP cerere de anulare a acestuia, organul competent al Băncii Naționale a dispus, în baza hotărârii TAJ, anularea incidentului, deci a confirmat, cel puțin până acum, interpretarea extensivă a art. 13 al.1 din Regulamentul nr. 1/2012 al BNR care asimilează hotărârea arbitrală unei hotărâri judecătorești executorii. La finalul acestei prezentări puteți găsi anexat un model de cerere de anulare a incidentului de plată.

Cererile de arbitrare înregistrate la TAJ și având ca obiect material imobile, mai exact litigiile legate de transferul dreptului de proprietate și/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, în formularea art. 603 al. 3 C.pr.civ., s-au subscris, în perioada analizată, unor cereri având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, acțiune în constatare, constatare nulitate act juridic sau rezoluțiune contract.

Specificitatea acestor cauze reiese din disp. art. 603 al.3 C.pr.civ., menționat anterior, care prevede că, pentru înscrierea în cartea funciară, hotărârea arbitrală se va prezenta instanței judecătorești ori notarului public pentru a obține, după verificarea respectării condițiilor impuse de lege, o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial (art. 603 al.3 C.pr.civ.).

Așa cum a clarificat Înalta Curte prin Decizia nr. 1 din 31 ianuarie 2022 în soluționarea recursului în interesul legii, texul art. 603 al.3 C.pr.civ., referitor la competența instanței (și a notarului public) de a verifica respectarea condițiilor impuse de lege, trebuie interpretat restrictiv. ,,Nu poate fi vorba, în contextul dat de dispozițiile art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, despre un control judiciar sau despre o nouă judecată asupra unei hotărâri arbitrale care, nefiind atacată de părți cu acțiune în anulare și nefiind desființată (în condițiile art. 613 din Codul de procedură civilă), înseamnă că este definitivă și obligatorie, potrivit art. 606 din același cod”[11].

Verificarea realizată de instanță sau de notarul public vizează doar condițiile de formă și, dintre acestea, doar pe cele care nu fac obiectul verificării prin acțiunea în anulare prevăzută la art. 608 C.pr.civ. Verificarea în cauză vine să confere hotărârii arbitrale, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, caracterul de înscris autentic[12] necesar. Justificarea verificării de către instanța statală stă în caracterul de înscris sub semnătură privată al hotărârii arbitrale, în condițiile în care transferul drepturilor reale asupra imobilelor se poate realiza doar prin acte autentice. Așa cum arată Înalta Curte în decizia menționată, verificarea menționată nu va fi una a condițiilor de legalitate – deoarece aceasta face obiectul acțiunii în anulare –, și, cu atât mai puțin una de fond, ci a condițiilor exterioare de regularitate, specifice procedurii necontencioase de încuviințare a executării silite.

Având în vedere clarificările de ordin general privind instituția arbitrajului și atributele hotărârii arbitrale pe care această decizie le aduce, ar putea să prezinte interes unele considerente ale acestei decizii pe care le puteți găsi anexate la sfârșitul acestei prezentări.

Practica TAJ arată că instanțele de judecată par încă ezitante. Chiar dacă, după publicarea deciziei de mai sus, au admis unele din aceste cereri, hotărârile nu sunt încă definitive, fiind motivate cu întârziere sau încă nemotivate.

Într-o hotărâre având ca obiect ”cereri în materia arbitrajului verificare îndeplinire condiții arbitraj” pronunțată la data de 15.09.2022, Tribunalul Iași a reținut în recenta motivare a hotărârii pct. 92-95 din considerentele deciziei Înaltei Curți și a analizat doar aspectele formale ale hotărârii arbitrale, concluzionând că ,,părțile au fost citate legal la judecarea cauzei, au fost respectate dispozițiile codului de procedură civilă privind contradictorialitatea dezbaterilor și dreptul părților la apărare. Instanța arbitrală a reținut că reclamanta a depus la dosar dovada plății impozitelor și au fost analizate probele din dosar, în raport de care a fost pronunțată hotărârea. Hotărârea prezintă situația de fapt și de drept reținută și respectă dispozițiile art. 425 c.proc.civilă. În drept instanța a reținut aplicabilitatea disp. art. 1270 al. 1,3; 1669 al. 1,2; 1471; 1650 și 1527 c.civil. Reclamanta a depus la dosar hotărârea menționată anterior cu mențiunea rămânerii definitive. În raport de considerentele menționate anterior, instanța reține că acțiunea este întemeiată și va fi admisă în sensul constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 603 al. 3 c.proc.civilă cu privire la hotărârea arbitrală menționată anterior.

Un alt aspect pe care apreciem util să-l aducem în atenția celor interesați de domeniu, este cel al taxării judiciare a cererilor de verificare a respectării condițiilor formale ale unei hotărâri arbitrale. Întrucât nu există o reglementare expresă privind taxa judiciară de timbru aferentă, în practica instanțelor de judecată există două orientări. Unele instanțe de judecată stabilesc taxa la valoarea impozabilă a imobilului potrivit certificatului de atestare fiscală, altele, cf. art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform căruia ,,orice alte acţiuni sau cereri neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 lei”. Corectă s-a dovedit a fi, în experiența TAJ, cea de a doua orientare.

Aplicarea raționamentului taxării la valoare a unor astfel de cereri duce la o suprataxare (dublă taxare, atât la Tribunalul de Arbitraj Judiciar, cât și la instanța statală) și la încălcarea, printre altele, a principiului predictibilității. Lipsa dispozițiilor legale exprese referitoare la taxele de timbru pentru astfel de cereri nu se interpretează în sensul taxării la valoare a acestora. Taxa stabilită la valoarea imobilului este achitată în dosarul de fond înregistrat pe rolul instituției permanente de arbitraj, dosar care se finalizează prin pronunțarea hotărârii arbitrale ce urmează a fi supusă verificării prevăzute de art. 603 alin. 3 C.pr.civ. În cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită la valoarea impozabilă a imobilului într-o cerere având ca obiect verificarea respectării condițiilor formale ale hotărârii arbitrale, s-a solicitat instanței judecătorești să constate că taxa de timbru este de 20 lei. Prin încheierea finală (dezinvestire) pronunțată în iulie 2022, tribunalul statal în circumscripția căruia a avut loc arbitrajul a admis cererea de reexaminare a modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererea formulată și a constatat că petentul datora o taxă de timbru de 20 lei, clarificând astfel, în acest caz, interpretarea corectă a dispozițiilor aplicabile din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Secțiuna a III-a – Cercetarea procesului arbitral

III.1. Reprezentarea sau asistarea părților (în procesul arbitral de către consilier juridic sau avocat)

Reprezentarea sau asistarea părţilor în procesul arbitral printr-un profesionist al dreptului prezintă avantaje atât pentru persoanele implicate într-o procedură arbitrală, cât şi pentru calitatea actului de justiţie. Complexitatea litigiului, determinarea elementelor de fapt și de drept relevante pentru soluţionarea cauzei, aplicarea și interpretarea corectă a normelor legale incidente în cauza supusă judecății, promovarea cu mai multă eficienţă a drepturilor procesuale, diminuarea factorului de stres, distanța față de sediul instituției permanente de arbitraj, diferența între un proces câștigat și unul pierdut, pot constitui motive pentru care o parte să încredinţeze reprezentarea sa în procesul arbitral unui avocat sau consilier juridic.

În litigiile arbitrale, părţile formulează cererile şi îşi exercită drepturile procesuale personal ori prin reprezentant, conform art. 546 C.pr.civ.

În ceea ce privește reprezentarea sau asistarea în procesul arbitral a cel puțin uneia dintre părți prin avocat, din analiza datelor statistice rezultă că în peste 70% din cauze cel puțin una dintre părți a fost reprezentată sau asistată de către avocat.

Dintre dosarele de natură civilă analizate în cadrul prezentei statistici, în 92% din cauze cel puțin una dintre părți a fost reprezentată sau asistată de către avocat, iar în 8% din cauze părțile nu au fost reprezentate sau asistate, în timp ce în litigiile cu profesioniști, în 61% dintre dosare cel puțin una dintre părți a fost reprezentată sau asistată de către avocat, în 9% de către consilier juridic, iar în 30% nu a fost reprezentată sau asistată.

III.2. Probatoriul administrat

Dovada în justiție a unui act sau a unui fapt juridic se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege. Tribunalul arbitral are competenţa exclusivă de a decide asupra utilităţii, pertinenţei şi concludenţei probelor propuse de părţile litigiului arbitral.

Printre probele administrate în cauzele deduse soluționării prin arbitraj la TAJ regăsim proba cu înscrisuri, martori, interogatorii, expertize criminalistice – grafoscopice, expertize financiar-contabile, expertize tehnice judiciare.

Datele statistice relevă că în intervalul de referință, cca 65% din totalul cauzelor au avut ca probatoriu doar înscrisuri, iar pentru cel puțin una dintre părți, în cca 15% din dosare s-au administrat înscrisuri și interogatorii, în cca 6% înscrisuri și martori, în cca 8% înscrisuri, interogatorii și martori, în cca 6% înscrisuri și expertize tehnice judiciare, contabile și grafoscopice.

O particularitate întâlnită în procedura arbitrală este dată de faptul că audierea martorilor şi a experţilor are loc fără prestare de jurământ, potrivit art. 589 alin. (1). Fiind o procedură privată, aceste persoane nu pot participa decât în mod voluntar. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate solicita sprijinul instanței statale în circumscripția căruia are loc arbitrajul pentru a recurge la mijloace de constrângere sau pentru a aplica sancțiuni martorilor sau experților, dacă arbitrul apreciază că se impune.

Spre exemplu, în perioada de referință, TAJ a sesizat tribunalul statal în temeiul art. 547 C.pr.civ. pentru înlăturarea piedicilor ce s-au ivit în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi pentru îndeplinirea altor atribuţii ce revin instanţei judecătoreşti în arbitraj. Într-una din cauzele soluționate la TAJ în anul 2022, instituția arbitrală a formulat cerere de înlăturare a incidentelor în organizarea și desfășurarea arbitrajului la tribunalul statal, solicitând să dispună pe cale de ordonanță președințială emiterea unui mandat de aducere pentru un martor la termenul de judecată stabilit de către instanța arbitrală. Tribunalul statal a constatat că audierea martorului era esențială în soluționarea litigiului aflat pe rolul instituții arbitrale, motiv pentru care a admis cererea formulată și a dispus pe cale de ordonanță președințială emiterea unui mandat de aducere pentru martor la termenul de judecată stabilit de către tribunalul arbitral. Tribunalul statal a trimis mandatul de aducere către inspectoratul județean de jandarmi în vederea aducerii martorului la termenul fixat pentru a fi audiat. Instituția din domeniul ordinii și siguranței publice a pus în executare mandatul.

Într-o altă speță soluționată în anul 2022, cercetarea criminalistică a scrisului de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București a oferit posibilitatea identificării persoanei care a executat grafismul în litigiu (semnătură) prin compararea semnăturii contestate cu grafiile de proveniență certă, concluziile raportului relevând faptul că semnăturile analizate au fost executate de aceeași persoană. Semnătura a fost pusă în evidență prin iluminarea construcției grafice expertizate, fiind realizate fotografii în diferite domenii ale spectrului electromagnetic al luminii, iar pentru vizualizare, ilustrare și analiză s-au utilizat culori diferite pentru reconstrucția fiecărei grame (litere) utilizate de scriptor în structura semnăturilor. În concluzie, semnăturile comparate au fost plasate în aceleași coordonate de execuție, specifice unui autor comun.

Într-un dosar soluționat în anul 2017, întrucât subzista riscul sustragerii sau înstrăinării bunurilor mobile care făceau obiectul acțiunii principale până la momentul pronunțării hotărârii în respectiva cauză, partea a solicitat încuviințarea sechestrului asigurător de către instituția permanentă de arbitraj. Tribunalul arbitral a fixat cuantumul cauțiunii, sumă care a fost depusă de parte la o instituție de credit, pe numele său, la dispoziția instituției permanente de arbitraj, atașând recipisa de consemnare aferentă la dosarul cauzei. Tribunalul arbitral a admis cererea și a încuviințat sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile în valoare de 20.000 euro.

În dosarele înregistrate pe rolul instituției permanente de arbitraj, tribunalul arbitral a emis adrese și a solicitat relații, în vederea soluționării cauzelor, către societăți profesionale notariale, oficii de cadastru și publicitate imobiliară, comisii locale sau județene de fond funciar, primării, prefecturi, direcții de evidență a persoanelor, direcții economice și finanțe publice, Salubris S.A., parchete, judecătorii, tribunale etc.

III.3. Durata soluționării litigiilor

Celeritatea în soluționarea cauzelor și reducerea duratei litigiilor aduce plus valoare calității actului de justiție. Un obiectiv prioritar al activității arbitrale l-a constituit soluționarea cauzelor cu celeritate, într-un termen optim și de o manieră eficientă, datele statistice înregistrare fiind de natură a evidenția rezultatul demersurilor efectuate în acest sens.

Peste 90% din cauzele arbitrate de TAJ s-au finalizat în cel mult 6 luni de la numirea inst arbitrale, iar durata medie de soluționare a unei cauze este de 2 luni și jumătate, ponderea cea mai mare a dosarelor regăsindu-se în categoria duratei de soluționare de maximum 1 lună, spre deosebire de instanțele de judecată unde durata mare de soluționare a cauzelor este notorie[13].

Operativitatea este poate cel mai important avantaj al arbitrajului, dat fiind faptul că termenul în care trebuie pronunțată hotărârea arbitrală este de cel mult 6 luni de la data constituirii completului arbitral, sub sancţiunea caducităţii arbitrajului.

Prorogarea termenului arbitrajului se poate face prin consimţământul scris al părţilor (în acest caz durata prorogării nefiind limitată), prin facultatea tribunalului arbitral de a dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, și de drept, în cazul decesului uneia dintre părți (în ultimele două situații prorogarea fiind limitată la cel mult 3 luni).

Termenul arbitrajului poate fi întrerupt sau suspendat.

Din analiza datelor statistice rezultă că în intervalul de referință, în date aproximative, cca 30% din totalul cauzelor au avut o durată de soluționare de maximum 1 lună de zile, alte cca 30% din cauze au avut o durată de soluționare cuprinsă între 1-2 luni, cca 10% din cauze între 2-3 luni, cca 20% din cauze între 3-6 luni, iar alte cca 10% din cauze au avut o durată de soluționare de peste 6 luni.

Rezultă că soluționarea cauzelor s-a realizat cu celeritate, într-un termen optim, ponderea cea mai mare a dosarelor regăsindu-se în categoria duratei de soluționare de maximum 1 lună, urmată pe locul doi de cea cuprinsă între 1-2 luni și de cea cuprinsă între 3-6 luni, pe locul al treilea.

Secțiunea a IV-a – Hotărârea, calea de atac și executarea

IV.1. Soluțiile pronunțate de TAJ

În perioada analizată, cererile de arbitrare au fost soluționate astfel: admise în totalitate – cca 63%, admise în parte, peste 17%, respinse aproape 15%. În rare cazuri, cel puțin o parte a renunțat la drept (1,23%), la judecata arbitrală (2,47%), sau dosarul a fost închis ca urmare a acordului părților (tribunalul arbitral a luat act de tranzacția părților) (1,23%).

IV.2. Atacarea hotărârilor arbitrale

Indici de atacabilitate a hotărârilor arbitrale

În perioada de referință, datele statistice relevă că în mai puțin de 20% din cauzele soluționate s-a exercitat calea de atac a acțiunii în anulare.

Temeiul juridic invocat cel mai frecvent este art. 608 alin. (1), lit. h) C.pr.civ. – hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, urmat de lit. b) – tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante, apoi de lit. f) – tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, urmat de lit. c) – tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală și lit. g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri, iar, în cele din urmă, de lit. a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului și lit. d) – partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

De cele mai multe ori, curtea de apel a respins acțiunile în anulare ca neîntemeiate deoarece motivele invocate excedau cenzurii în calea specială de atac prevăzută de art. 608 C.pr.civ., nu se încadrau în niciuna din ipotezele art. 608 C.pr.civ. sau nu era invocată incidența vreunui motiv de la art. 608 alin. 1) lit. a)-i) C.pr.civ., pentru că exista convenție arbitrală sau pentru că motivele nu au fost invocate în cursul procedurii arbitrale. În cazuri foarte rare, a respins acțiunile ca tardive, iar într-o situație a anulat acțiunea în anulare ca netimbrată. Nici o acțiune în anularea hotărârilor arbitrale nu a fost admisă, până în prezent, de către Curtea de Apel Iași (și nici de vreo altă instanță statală sau Curte de Apel).

Indici de desființare a hotărârilor arbitrale

În privința ponderii schimbării hotărârilor în calea de atac a acțiunii în anulare, se constată că, urmare a soluționării căii de atac promovate, nu a fost admisă nicio acțiune, așa cum am menționat anterior.

Analiza numărului redus de acțiuni în anulare formulate față de numărul de hotărâri arbitrale pronunțate evidențiază gradul de satisfacție a justițiabililor în raport cu calitatea hotărârilor arbitrale pronunțate. Cât privește faptul că nici una din acțiunile în anularea hotărârilor arbitrale nu a fost admisă, aceste date dovedesc, alături de performanța arbitrală, atenția arbitrilor pentru legalitatea hotărârilor pe care le pronunță, aspect inerent calității actului de justiție.

Raportat la totalul hotărârilor arbitrale pronunțate de TAJ în perioada de referință 2017-2022, indicele de desființare este de 0%.

IV.3. Executarea hotărârilor arbitrale

Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie (art.606 C.pr.civ.) și se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în cuprinsul acesteia (art. 614 C.pr.civ.).

Potrivit art. 615 C.pr.civ., hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească[14]. Dispoziţiile art. 603 alin. (3) rămân aplicabile.

În cazul în care debitorul nu execută voluntar obligaţia stabilită prin hotărârea arbitrală, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare (art. 622 alin. 3 C.pr.civ.).

Conform art. 635 C.pr.civ., hotărârile arbitrale pot fi puse în executare, chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare, sub rezerva suspendării executării (art. 612 C.pr.civ.).

Din analiza datelor aflate la dispoziția noastră, rezultă că în cca 5% din cauzele soluționate de TAJ debitorii nu au executat voluntar obligaţiile stabilite prin hotărârea arbitrală și a fost încuviințată executarea silită. De regulă, creditorii satisfăcuți nu sunt interesați să informeze tribunalul arbitral cu privire la realizarea creanței lor, astfel că informațiile TAJ privind hotărârile arbitrale aduse la îndeplinire de bunăvoie sau executate silit sunt limitate.

Concluzii

Din analiza dosarelor soluționate de TAJ în ultimii 6 ani observăm că în perioada de referință 2017-2022, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași a fost sesizat de către justițiabili, prin cererea de arbitrare. Principala sursă a competenței de soluționare a litigiilor a reprezentat-o clauza compromisorie. În majoritatea cazurilor, părțile nu s-au înțeles cu privire la persoana arbitrului, motiv pentru care cea mai frecventă modalitate de numire a arbitrilor a fost numirea de către președintele instanței arbitrale.

Peste 90% din cererile de arbitrare vizează obiecte cu valoarea sub 250.000 lei. Cele mai multe cauze înregistrate au avut o valoare a obiectului cererii cuprinsă între 5.001-25.000 lei, respectiv între 50.001-250.000 lei, în procente egale. Aceste cereri au fost de natură civilă (cca 30%) și litigii cu profesioniști (cca 70%). Ele au avut ca obiect, de regulă, pretenții (cca 40%), anulare incident de plată (cca 29%), hotărâre care să țină loc de act autentic (cca 16%), constatare nulitate act juridic (cca 7%), rezoluțiune contract (cca 5%), acțiune în constatare (cca 3%).

În marea majoritate a dosarelor, cel puțin una dintre părți a fost reprezentată sau asistată de către avocat, iar proba s-a făcut cu înscrisuri. Peste 90% din cauzele arbitrate de TAJ s-au finalizat în cel mult 6 luni de la numirea instanței arbitrale. Durata de soluționare a litigiilor a fost în principal de maximum 1 lună, urmată de cea cuprinsă între 2-3 luni.

Circa 80% din cereri au fost admise, măcar în parte. În unele cazuri hotărârile arbitrale au fost atacate cu acțiunea în anulare, însă aceste acțiuni au fost respinse atât în fond, cât și în recurs, astfel că hotărârile arbitrale au rămas definitive și executorii. La solicitarea părții interesate, executorii judecătorești au pus în executare silită titlul executoriu reprezentat de hotărârea arbitrală.

Această analiză evidențiază un nivel bun al performanței în activitatea arbitrală, care creează premisele furnizării către justițiabili a serviciului de justiție sub forma privată a arbitrajului instituționalizat la un standard cât mai apropiat de nevoile și așteptările acestora. Din perspectiva indicatorilor menționați, TAJ este o instanță arbitrală eficientă, caracterizată prin transparență, calitate și predictibilitate.

În lumina informațiilor analizate, apreciem că arbitrajul este o metodă viabilă și eficientă de soluționare a litigiilor, o modalitate de degrevare a instanțelor judecătorești de soluționarea unor categorii de cauze. Profesionalizarea unui corp de arbitri cu diverse specializări generează rezultate bune, creșterea calității actului de justiție, reflectată prin proceduri scurte, eficiente și finalizate prin hotărâri arbitrale care au demonstrat organizare, seriozitate, responsabilitate și temeinicie.

Arbitrajul instituționalizat pare să reprezinte o soluție viabilă de accesibilizare și de eficientizare a justiției care merită cunoscută și promovată mai mult.

Anexa nr.1 – Model de cerere de anulare a unui incident de plată

Anexa nr. 2 – Extras din considerentele Deciziei nr.1/2022 din 31 ianuarie 2022 din Dosar nr. 2905/1/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 24/03/2022

,,pe planul efectelor hotărârii arbitrale, a accepta posibilitatea efectuării altor verificări de către instanță decât cele de ordin formal, în procedura reglementată de art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ar constitui o gravă atingere adusă autorității de lucru judecat, care se atașează hotărârii arbitrale ce tranșează un litigiu.

75. Aceasta întrucât, hotărârea rămânând definitivă în absența atacării ei cu acțiune în anulare, înseamnă că ea este obligatorie şi înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ce nu mai poate fi pusă în discuție. Or, s-ar ajunge la situația contrară dacă s-ar accepta ca, într-o procedură distinctă de căile de atac, să se facă verificări de fond care să poată invalida hotărârea arbitrală.

76. Ipoteza supunerii hotărârii arbitrale unui control de fond (respectiv asupra modalității de tranșare a raportului litigios), după ce aceasta a rămas definitivă, prin posibilitatea înlăturării ei din ordinea juridică, sub motiv că nu ar fi analizat corect condițiile prevăzute de lege, ar deschide de fapt, împotriva acesteia, o cale de atac extraordinară, neprevăzută de lege. Mai mult, consecinţa ar fi excluderea din domeniul arbitrabilităţii a materiei drepturilor reale imobiliare (de vreme ce hotărârea instanţei de judecată ar înlătura şi înlocui, prin invalidare, hotărârea arbitrală), în contra dispoziţiilor art. 542 din Codul de procedură civilă, care stabilesc în mod expres domeniile care sunt excluse de la arbitrabilitate, respectiv: starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.

77. S-ar crea astfel o ipoteză absurdă, fără susţinere într-o corectă interpretare legală a textului câtă vreme, dacă judecătorul nu ar confirma, pe aspecte de fond, hotărârea arbitrală (care însă nu a fost desfiinţată, în lipsa exercitării acţiunii în anulare), transferul proprietăţii între părţi nu ar mai avea loc în absenţa intabulării şi, evident, nici opozabilitatea faţă de terţi, ceea ce ar însemna lipsirea de efecte a hotărârii arbitrale, fără exercitarea căilor legale de atac.

78. Consecinţa ar fi, aşa cum s-a subliniat în doctrină, aceea a punerii sub semnul întrebării a înseşi instituţiei arbitrajului, de vreme ce hotărâri arbitrale definitive, care tranşează litigii într-o procedură, de cele mai multe ori instituţionalizată, ar rămâne fără efecte într-un control exercitat a posteriori de către instanţă sau, mai mult, de către un notar fără atribuţii jurisdicţionale. (…)

81. Aprecierea potrivit căreia mecanismul validării hotărârii arbitrale ar fi unul similar pronunţării hotărârii care să ţină loc de act autentic, cu trimitere la dispoziţiile art. 1.279 din Codul civil şi, respectiv, ale art. 1.669 din acelaşi cod, este una care ignoră în mod flagrant natura hotărârii arbitrale, care este aceea de act jurisdicţional, niciodată asimilabilă sau identificabilă cu cea a unui act convenţional.

82. Actul jurisdicţional, natură pe care hotărârea arbitrală o are potrivit dispoziţiilor art. 542 din Codul de procedură civilă – ca act care tranşează litigii între părţi, pe baza dezbaterilor contradictorii ale acestora, de către arbitri care se bucură de garanţii de independenţă şi imparţialitate, întocmai ca judecătorii (art. 562 din Codul de procedură civilă) – are trăsături şi efecte specifice, care îl diferenţiază de cel convenţional, respectiv executorialitatea, autoritatea de lucru judecat (separat de obligativitate şi opozabilitate) şi, de aceea, verificarea sau controlul unui act jurisdicţional nu se poate realiza niciodată în aceleaşi condiţii sau pentru aceleaşi motive pentru care un act convenţional este supus analizei de valabilitate.

83. Astfel fiind, este în afara regulilor fundamentale ale dreptului să se considere că o hotărâre arbitrală ar putea fi analizată, la fel ca actul convenţional, sub aspectul condiţiilor de validitate prevăzute de art. 1.279 alin. (3) sau art. 1.669 din Codul civil.

84. Cele două instituţii (promisiunea de a contracta şi, respectiv, promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare) reglementează raporturi juridice de natură convenţională şi modalitatea în care pot fi ele sancţionate atunci când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile asumate, prin posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract.

85. Asupra hotărârii arbitrale, care a pus capăt definitiv unui litigiu şi care deci a verificat, inclusiv în această materie a drepturilor reale, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, nu se poate interveni ca şi cum aceasta ar reprezenta o convenţie, pentru ca instanţa de judecată să poată verifica încă o dată respectarea cerinţelor de validitate stipulate de lege.

86. Hotărârea judecătorească dată în procedura de validare prevăzută de art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu poate avea rolul hotărârii care să ţină loc de contract autentic de vânzare şi nu poate reprezenta o „adaptare, pentru procedura arbitrală, a mecanismului iniţial stabilit de art. 1.279 şi art. 1.669 din Codul civil în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti” tocmai pentru că în această ipoteză hotărârea nu vine să analizeze un act convenţional, pentru a putea verifica aspectele de fond ale întocmirii lui.

87. Aprecierea în sensul existenţei unui mecanism de control a posteriori care ar da drept de verificare asupra modalităţii în care a fost tranşat fondul raportului juridic scoate hotărârea arbitrală din sfera actelor jurisdicţionale, în contra dispoziţiilor legale exprese şi în contra raţiunii instituirii arbitrajului, ca formă de justiţie alternativă, consacrată şi de art. 146 lit. d) din Constituţie, la care părţile sunt libere să apeleze.

88. Punându-se în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive arbitrale, se aduce atingere, de manieră nepermisă, securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, întrucât aşteptările legitime ale părţilor sunt în sensul definitivării disputei lor judiciare, câtă vreme s-a pronunţat un act jurisdicţional definitiv, nesusceptibil de anulare sau de desfiinţare decât în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege. Aceasta, întrucât autoritatea de lucru judecat, ca efect specific al actului jurisdicţional, răspunde nevoii de securitate juridică, interzicând părţilor readucerea aceluiaşi litigiu în faţa instanţei (indiferent că este vorba despre instanţa statală sau cea arbitrală), ele fiind datoare să se supună efectelor obligatorii ale hotărârii, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a tranşat deja pe calea judecăţii.”


[2] Pentru mai multe detalii privind caracterul de ”instanță” al Tribunalului Arbitral, a se vedea ȘANDRU Daniel-Mihail, Este un tribunal arbitral o instanță în sensul art. 267 TFUE, pentru a participa la procedura trimiterii preliminare?, Revista Română de Arbitraj, Anul 13, nr. 4/2019, ed. Wolters Kluwer, p. 78.
[2]
Acest aspect rezultă din lectura Cărții a IV-a a Codului de procedură civilă dedicată arbitrajului.
[3]
Pentru mai multe detalii privind arbitrajul comercial, a se vedea PRESCURE Titus, CRIȘAN Radu, Arbitrajul comercial, modalitate alternativă de soluționare a litigiilor patrimoniale, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 17.
[4] Pentru mai multe detalii despre instituțiile permanente de arbitraj a se vedea DĂNĂILĂ Giorgiana, Procedura arbitrală în litigiile comerciale interne, Ed. Universul Juridic, București, 2006, p. 172.
[5] Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul TAJ, https://arbitrajsimediere.ro/tribunal-de-arbitraj/.
[6] Pentru mai multe detalii despre convenția arbitrală, a se vedea MIHAI Gabriel, Procedura arbitrală, ed. a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 97.
[7]
Disponibile la https://arbitrajsimediere.ro/legislatie/.
[8]
TAJ stabilește obiectul cererilor prin raportare la nomenclatorul de obiecte ”N TipObiectDosar” care conține obiectele înregistrate în aplicația ECRIS utilizată la nivelul instanțelor de judecată.
[9]
A se vedea Regulament nr. 1 din 9.ian.2012 emis de Banca Națională a României privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi, publicat în Monitorul Oficial, Partea I 49 din 20.ian.2012, în vigoare de la 6.feb.2012.
[10]
Interdicţia bancară este regimul impus de către o instituţie de credit unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de un an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar. A se vedea https://www.bnr.ro/Centrala-Incidentelor-de-Plati-(CIP)-718-Mobile.aspx vizitat la 12 mai 2023.
[11]
>A se vedea paragraful 68 al Deciziei menționate.
[12]
Cu privire la caracterul de înscris sub semnătură privată a hotărârii arbitrale, a se vedea și BOROI Gabriel, colectiv, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, Vol.II, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 71.
[13]
Conform datelor oficiale, durata medie de soluționare a unei cauze la instanțele de judecată statale este de 5 luni în materiile nonpenale și de 3,2 luni în materie penală (pag. 56 Raportul privind starea justiției pe anul 2020 al Consiliului Superior al Magistraturii) sau de 3,5 luni (pag. 9 Raportul de bilanț pe anul 2022 al Curții de Apel Iași). A se vedea Raportul privind starea justiției pe anul 2020 al Consiliului Superior al Magistraturii, [Online] la adresa https://www.csm1909.ro/ViewFile.ashx?guid=a16b26f8-b678-41f9-a7ab-8aed0f11ce5f-InfoCSM, accesat la data de 23 iunie 2023, p. 56 și Raportul de bilanț pe anul 2022 al Curții de Apel Iași, [Online] la adresa https://portal.just.ro/45/Documents/ Bilanturi/Bilant_Curte _2022.pdf, accesat la data de 23 iunie 2023, p. 9. Conform Raportului de activitate pe anul 2015 al Judecătoriei Iași, în stadiul procesual fond, în materie nonpenală a fost de 5,59 luni, iar în materie penală, această durată a fost de 3,43 luni. Particularizând în funcţie de specializarea completurilor de judecată, trebuie precizat faptul că în cazul completurilor având specializarea „minori şi familiei” , durata medie de soluţionare a cauzelor a fost de 8,77 luni, în timp ce în cazul completurilor având specializarea „fond funciar” durata medie de soluţionare a cauzelor a fost de 13,97 luni. A se vedea Raportul de activitate pe anul 2015 al Judecătoriei Iași, [Online] la adresa https://portal.just.ro/245/Documents /2016/Raport%20de%20activitate%20-%20anul%202015%20.pdf, accesat la data de 23 iunie 2023, p. 73.
[14]
Pentru mai multe detalii privind executarea hotărârii arbitrale, a se vedea IONESCU Bogdan, Arbitrajul. Repere esențiale. Practică arbitrală comentată, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 62.


Roxana Prisacariu
Oana Burlacu

*** Mulțumim dlui Ștefan Coste, Președintele Camerei de Arbitraj și Mediere, și dlui Mitică Costin, Președintele Tribunalului de Arbitraj Judiciar, pentru sprijinul acordat la realizarea acestui material.

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories