Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Nerespectarea condiţiei de independenţă a expertului analizată din perspectiva de funcționar public poate fi asimilată infracțiunii de abuz în serviciu?
29.10.2020 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Descrie art. 246[i] Cod Penal fenomenul experţilor contabili judiciari „de casă” ai Ministerului Public sau cei ce sunt legaţi ombilical la robinetul de bani al expertizelor, ce curge pe lângă desemnarea „aleatorie,” pe care din ce în ce mai mulţi profesionişti (judecători, procurori, avocaţi, poliţişti) îl văd ca şi corupţie şi nu pot să pună degetul pe el?

Tipuri de abuz:

– Desemnarea de către Ministerul Public numai a unui anumit tip de expert care are o deformaţie profesională înclinată ACUZĂRII, selectiv, repetitiv, preferenţial, fără condiţia aleatorie.

– Desemnarea pe liste scurte, de către Ministerul Justiţiei a unei clasificări pe specialităţi, care la CECCAR reprezintă opţiuni ale expertului, transformate de instanţă în bariere selective.

– Listele pregătite pentru judecători de către Biroul Local de Expertize, ce sunt „dedicate” şi foarte scurte ce afectează în mod evident noţiunea de concurenţă.

CECCAR are un standard pe care experţii sunt obligaţi să-l respecte – Standardul Profesional 35, norma metodologică 3513.4, care obligă experţii cu privire la starea de independență a expertului contabil în raport cu cauza și mandatul primit. Important de arătat că în starea de independenţă este inclusă şi independenţa financiară.

Poate fi numit independent un expert ce efectuează 42 de expertize pentru Ministerul Public (vezi adresa atașată), cantitate procentuală ce depăşeşte cota de 25% din venituri/control stabilită de Standardele Contabile pentru independenţă? Mai există integritate într-o relație de dependență pecuniară? Şi mai ales când discutăm de achiziţii publice de servicii de către o autoritate, ce nu corespund legal cu textul de lege. Este vinovat Ministerul Public că nu ştie LEGEA?[ii]

Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 20/2014, expertul tehnic judiciar a fost declarat funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Prin asimilare şi deducere, expertul contabil judiciar este învestit de către o autoritate publică pentru realizarea unui serviciu public printr-o decizie a autorității, respectiv numirea de către instanță a expertului. Trebuie reţinut că în astfel de numiri, Ministerul Public, mai recent, îşi numeşte expert consilier parte. Acest tip de expertiză este denumită judiciară. În urma acestei decizii Ministerul Justiţiei trebuie să stabilească norme de independenţă, dar de multe ori instanţa numeşte expert, acelaşi expert care a efectuat expertiza în cadrul urmăririi penale. Ori acesta este un abuz ce încalcă drepturile la apărare.

Prin asimilare, expertiza parte judiciară în care expertul este numit de către Ministerul Public a fost extinsă în sensul că expertul contabil judiciar exercită atribuții stabilite în temeiul legii, în scopul sprijinirii realizării prerogativelor puterii judecătorești, care este o instituţie publică. Din punctul meu de vedere, puterea judecătorească înseamnă Ministerul Justiţiei cu toată structura lui, ori procurorul face parte dintr-o altă structură, cea a Ministerului Public, deci nu exercită o putere judecătorească.

Drept pentru care modul în care un expert contabil judiciar îşi obţine onorariile trebuie să fie atât transparent, cât şi subiect al unor investigaţii, asemănătoare celor pentru funcţionarii publici.

Aici ar trebui să mă opresc şi să spun că expertiza este o probă a părţii când este depusă de parte.  Obiectivele părţii pot fi diferite de cele ale instanţei, sau pot fi orientate către elemente ce duc doar la presupunerea de adevăr, de întărire a unor prezumpţii.

Numirea prin încheiere de către procuror prin ordonanţă este o expertiză a părţii ACUZAREA. Şi acest tip de expertiză este denumită tot judiciară. Dacă însă APĂRAREA îşi face propria expertiză, aceasta are denumirea de expertiză extrajudiciară.

Întrebarea ce trebuie pusă este calitatea expertului în astfel de expertize. Este expertul funcţionar public într-o expertiză judiciară sau este expert într-o expertiză „extrajudiciară” a părţii ACUZAREA?

AUTORITĂŢII, oricare ar fi ea atunci când solicită o expertiză, îi sunt incidente prevederile Deciziei ÎCCJ nr. 20/2014, prin care expertul tehnic judiciar a fost declarat funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul penal?

Expertul judiciar contabil formulează concluzii în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor sau în dosarele de cercetare/urmărire penală cu presupusa respectare a dispozițiilor cuprinse în  art. 5 CPP – aflarea adevărului în cauză.  Expertul desemnat exprimă o opinie, ce nu este cenzurată de un for, ci de către un alt expert (ce poate fi expert parte, prin opinie separată sau prin contraexpertiză). Judecătorul o acceptă sau nu. Procurorul poate doar să-l cheme ca martor, sau mai grav, să-l pună sub acuzare.

Infracţiunii de abuz în serviciu înscrise în art. 297 NCP îi corespund incriminările prevăzute în art. 246, art. 247 şi art. 248 CP 1969. În noua reglementare, infracţiunea analizată este prevăzută printre altele într-o variantă tip, corespondentă abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor şi, respectiv, contra intereselor publice.

Subiectul activ al infracţiunii rămâne calificat, fiind circumstanțiat de textul de lege prin calitatea de „funcţionar public” în sensul dat acestei noţiuni de art. 175 NCP. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 308 NCP, subiect activ al infracţiunii poate fi şi persoana asimilată funcţionarului public sau o persoană care exercită o însărcinare în cadrul oricărei persoane juridice. Comiterea faptei din culpă, are o incriminare separată, constituind infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută în art. 298 NCP.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, la fel ca în reglementarea anterioară, infracţiunea analizată se realizează şi printr-o inacţiune – nedeclararea situaţiei de independenţă, atunci când un procent semnificativ, definit de Standardele Contabile la 25%, afectează independenţa.  Deci nerespectarea condiţiei de independenţă a expertului analizată din perspectiva de funcționar public poate fi asimilată infracțiunii de abuz în serviciu.


[i] Art. 246: „Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”;
[ii] Spuneam în articolele precedente că raportat la prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1/2018, din punct de vedere al legislației achizițiilor publice şi potrivit art. 59 din Legea nr. 98/2016, „în sensul prezentei legi, prin „conflict de interese” se înţelege orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextual procedurii de atribuire”.


Expert contabil Daniel Udrescu



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Nerespectarea condiţiei de independenţă a expertului analizată din perspectiva de funcționar public poate fi asimilată infracțiunii de abuz în serviciu?”

  1. Robert ȘTEFAN spune:

    Infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută la art. 297 alin. (1) C. pen., implică neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos de către un funcționar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unui act cauzator de prejudicii (vătămări). Prin decizia nr. 405/15.06.2016 (publicată în M. Of. nr. 517 din 08.07.2016), Curtea Constituțională a stabilit că norma legală de la art. 297 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează ”prin încălcarea legii”, în acord cu principiul legalității incriminării – ”nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege” (par. 55 și 65). Termenul ”lege” desemnează legislația primară – legi adoptate de Parlament și ordonanțe emise de Guvern (ordonanțe de urgență și ordonanțe simple), cu excluderea reglementărilor secundare, care vin să detalieze legislația primară în limitele și potrivit normelor care le ordonă (par. 60-64).

    În această cheie interpretativă constituțională, nerespectarea de către expertul contabil a obligației relativ la completarea declarației de independență, prevăzută de Standardul profesional nr. 35 emis de CECCAR – ediția 2014 (pct. 3511.6., și nu 3513.4. cum greșit se indică în articol) nu intră sub incidența legii penale (chiar dacă expertul tehnic/contabil judiciar a fost asimilat funcționarului public în accepția legii penale). Neconformarea poate atrage însă răspunderea disciplinară a expertului contabil [art. 121 lit. m) din Regulamentul din 1995 privind organizarea și funcționarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, art. 17 din OG nr. 65/1994].

    Experții contabili judiciari înclinați fie către ”acuzare”, fie către ”apărare” (analiza trebuie făcută din ambele perspective), pot fi suspectați de lipsă de imparțialitate și recuzați în urma constatării existenței unor elemente obiective, respectiv în urma dovedirii motivelor/cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 64 C. proc. pen. (art. 174 C. proc. pen.). În acest context, expertul contabil care a efectuat expertiza în faza de urmărire penală poate fi recuzat, existând o suspiciune rezonabilă în privința imparțialității sale [art. 64 alin. (1) lit. f) raportat la art. 174 alin. (1) C. proc. pen.]. Autorul articolului nu indică care ar fi temeiul legal al ”cotei de 25% din venituri/control stabilită de Standardele Contabile pentru independență”.
    În faza urmăririi penale organul de urmărire penală dispune efectuarea expertizei contabile, prin ordonanță motivată, sens în care numește experți independenți autorizați să efectueze lucrarea [art. 172 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., art. 2 din OG nr. 9/2000]. În absența unei prevederi normative exprese, numirea expertului nu este aleatorie în această fază procesuală, ceea ce, într-adevăr, ridică o problemă în planul concurenței profesionale oneste.

    Organul de urmărire penală nu are calitatea de ”parte” în procesul penal, care este alocată inculpatului/suspectului, părții civile/persoanei vătămate și părții responsabile civilmente (subiecți procesuali – art. 32-33 C. proc. pen.). Procurorul are calitatea de participant în procesul penal, desemnat să realizeze activitatea judiciară ca organ specializat al statului [art. 29 și art. 30 lit. b) C. proc. pen.]. În această calitate, este deplasat (juridic vorbind) să se afirme că procurorul ”își numește expert consilier parte” în faza de urmărire penală. Doar în faza de judecată procurorul poate solicita instanței ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei, judecătorul urmând a dispune în privința acestei solicitări [art. 173 alin. (4) teza finală C. proc. pen.]. Părțile (subiecții procesuali principali) pot solita organului de urmărire penală ca la efectuarea expertizei să participe experți independenți autorizați recomandați de acestea [art. 172 alin. (8) și art. 173 alin. (4) prima teză C. proc. pen.), denumiți și experți consilieri ai părții [art. 18 alin. (1) din OG nr. 2/2000]. Faptul că partea a propus expertul, pe care îl plătește în baza unui contract de prestări de servicii profesionale contabile [art. 18 alin. (3) și art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2000] nu înseamnă că acesta își pierde independența profesională (se demontează astfel teza autorului articolului, care sugerează lipsa de independență a expertului numit de organul de urmărire penală). În plan probatoriu (expertiza) procesual se asigură astfel un (oarecare) echilibru pe linia dreptului la apărare. Se pleacă de la premisa că toți experții contabili judiciari, înscriși pe tabloul experților, sunt independenți. Afirmațiile speculative nu țin loc de dovadă.

    Expresii patologice (non-juridice) și incongruente de genul ”expertiza este o probă a părții când este depusă de parte”, ”dacă apărarea își face propria expertiză, aceasta are denumirea de expertiză extrajudiciară”, ”numirea prin încheiere de către procuror prin ordonanță (!?!) este o expertiză a părții acuzarea”, ”este expertul funcționar public… expert într-o expertiză ”extrajudiciară” a părții acuzarea ” ?, comportă câteva minime reacții din partea juriștilor. Procurorul nu este ”parte” în procesul penal și dispune doar efectuarea expertizelor judiciare – art. 177 C. proc. pen. (nu și extrajudiciare, pe care să le folosească în procesul penal). Expertizele extrajudiciare au un alt regim juridic (art. 3 și art. 26-31 din OG nr. 2/2000), aparte de expertizele judiciare (art. 2 , art. 17-25 din OG nr. 2/2000), și nu au valoarea de probă (mijloc de probă) a expertizelor judiciare dispuse de organele judiciare în cadrul procedurilor judiciare [art. 97 alin. (1) lit. e), art. 172 și urm. C. proc. pen.]. Aceasta în virtutea principiului nemijlocirii administrării probelor de către organele judiciare. Părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară [art. 99 alin. (3), art. 100 alin. (3) și art. 172 alin. (2) C. proc. pen.]. Administrarea probei cu expertiza constituie atributul organului de urmărire penală în faza de urmărire penală [art. 100 alin. (1) C. proc. pen.] și nu al părții. În cursul judecății, instanța este cea care administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămare sau a părților [art. 100 alin. (2) C. proc. pen.]. În procedurile judiciare expertizelor extrajudiciare li se acordă uneori valențe de înscrisuri probatorii (mijloc de probă distinct de expertiza judiciară), constituind premisa pentru dispunerea unei expertize judiciare în cadrul procesului pendinte (ceea ce reprezintă cu totul altceva).

    Opinia expertului numit, materializată în constatările/concluziile raportului de expertiză, nu poate fi ”cenzurată” prin opinia separată a expertului ”parte” (mai bine zis consilier al părții). Instanța este cea care apreciază liber proba cu expertiza contabilă judiciară [art. 103 alin. (1) C. proc. pen.]. Atunci când concluziile raportului de expertiză judiciară sunt contestate de parte (eventual prin intermediul expertului consilier), pentru ca acestea sunt neclare sau contradictorii (inclusiv sub aspectul comparației între conținut și concluzii), organul de urmărire penală poate aprecia și dispune efectuarea unei noi expertize [art. 181 alin. (1) C. proc. pen.].

    În continuarea întrebării retorice lansate de autorul articolului aici comentat, propunem atenției alte două întrebări:

    1. Poate face expertul contabil obiect al cercetării disciplinare atunci când încalcă următoarele dispoziții din cuprinsul Standardului profesional nr. 35 Expertizele contabile/Ghid de aplicare, elaborat și revizuit de CECCAR în anul 2014?: expertul contabil trebuie să folosească metode specifice științei contabilității, iar concluziile sale trebuie să fie fundamentate numai pe bază de documente care atestă evenimente și tranzacții ce fac obiectul evaluărilor/prezentărilor contabile, conform legislației/reglementărilor din domeniul financiar-contabil (pct. 3513.1. din Standard); expertului contabil nu i se poate cere și acesta nu se poate pronunța asupra încadrărilor juridice/legale ale faptelor supuse judecății, cu mențiunea actelor normative încălcate [pct. 3521.2.(ii) din Standard; Cap. 3, pct. 3.2.1. din Ghid]; în cauzele penale, opinia expertului contabil se rezumă la expunerea faptelor/împrejurărilor expertizate în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale contabile, aplicând principiile contabilității (pct. 3521.4. din Standard; Cap. 2, pct. 2.3.3.2. din Ghid); expertului îi este interzis să facă aprecieri asupra încadrărilor juridice, deoarece misiunea acestuia este de a analiza evenimente și tranzacții, și nu încadrarea juridică a faptelor constatate (pct. 3531.3. din Standard).

    2. Poate fi expertul contabil subiectiv activ al infracțiunii de exercitarea fără drept a activităților specifice profesiei de avocat, în condițiile art. 25 alin. (2)-(4) raportat la art. 3 din Legea nr. 51/1995, coroborat cu art. 348 din Codul penal?

    3. Este tolerabilă, într-o societate democratică, bazată pe principiile statului de drept, retorica publică a experților contabili în domeniul dreptului (științelor juridice), în scopul atragerii clientelei?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.