Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Memoria între drept penal și libertate de exprimare. Memory and Punishment: Historical Denialism, Free Speech and the Limits of Criminal Law de Emanuela Fronza
03.11.2020 | Alexandra-Denisa MOTICA

Secţiuni: Articole, Content, Drept penal, Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra-Denisa Motica

Alexandra-Denisa Motica

Faptul că evenimentele din trecut rămân în memoria fiecăruia dintre noi în moduri diferite este un fenomen normal datorat diferențelor dintre indivizi și modurile în care aceștia percep lumea înconjurătoare. Cu toate acestea, lucrurile stau diferit atunci când este vorba despre memoria colectivă, spre deosebire de memoria individuală. În acest sens, un anumit trend apărut în Europa postbelică a adus în prim plan dreptul penal, în calitate de gardian al memoriei colective. Emanuela Fronza este profesoară la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Bologna și în această carte[1], explorează relația dintre dreptul penal și libertatea de exprimare în contextul negaționismului istoric.

Deși originea acestei tendințe se află la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, importanța sa politică este un fenomen relativ recent. Inițial, termenul se referea la negarea sau minimalizarea Holocaustului și efectelor acestuia, însă, în timp, noțiunea s-a extins la genocid, crime împotriva umanități și crime de război. Așadar, dacă la început, nu era vizată decât exterminarea a aproximativ șase milioane de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în prezent sunt vizate și atrocități precum genocidul armean, Holodomorul sau genocidele din Rwanda și Cambodgia.

Importanța acestor evenimente istorice a fost recunoscută în repetate rânduri atât de istorici, cât și de curțile și tribunalele internaționale și, în timp, a apărut nevoia ca modul în care acestea rămân în memoria și identitatea colectivă să fie protejat. În acest demers, dreptul penal a fost identificat ca fiind cel mai potrivit instrument pentru păstrarea adevărului istoric, însă, nu la scurtă vreme după ce statele au început să adopte legislații în acest sens, conflictul dintre normele de drept penal și libertatea de exprimare a devenit evident.

Cartea este structurată în două părți: prima cuprinde noțiuni teoretice comparative despre originea și evoluția infracțiunii de negare a evenimentelor respective, iar a doua cuprinde o colecție de cazuri practice, printre care, autoarea încearcă să dezvăluie unde se află limita dintre dreptul penal și libertatea de exprimare.

TOP 3 CITATE:

The 19th-century idea that the historian’s task is only to tell ‘what actually happened’ has long been superseded. History is always constituted by a set of questions that the present asks of the past in an attempt to uncover the roots of its own problems and to better understand itself.[2]

(…) respect for human rights is the cornerstone of European democracies and identity, and, as a consequence, so is the collective memory of all their most serious violations, which must be preserved and protected, including through criminal law.[3]

Law has been increasingly identified by states and international organisations as the means for responding to the fear that the memory of historical significant facts may gradually weaken, become muddled and eventually lose meaning. To prevent this from happening, law is employed as a bridge between past, present and future.[4]

CE MI-A PLĂCUT:

Diferența dintre negaționism și revizionism

Încă din primele pagini, autoarea clarifică diferitele concepte folosite ca instrumente de lucru în carte. Îmi place în mod special că a subliniat diferența dintre negaționism și revizionism istoric, mai ales în era fake news, în care opinii individuale ajung să fie privite ca adevăruri generale. Mă refer la faptul că, în ultimul timp, conceptul de revizionism istoric a îmbrăcat o haină peiorativă, fiind echivalat și considerat interșanjabil cu termenul negaționism.

Fronza insistă ca cititorii acestei cărți să fie conștienți că, în timp ce negaționismul este în sine negativ și o formă degenerată a revizionismului, acesta din urmă reprezintă procesul istoriografic de exprimare a opiniilor asupra evenimentelor trecute prin prisma cunoștințelor prezente, fără a înlătura sau întrebuința în mod eronat fapte și resurse. Consider că este o diferență importantă, care contribuie la o mai bună înțelegere de către cititori atât a cărții, cât și a literaturii de istorie în general.

Cercetarea amănunțită a dreptului penal comparat european

Nivelul detaliat al cunoștințelor dovedite de autoare în legătură cu legislația în vigoare într-un număr ridicat de state este impresionant. Pot doar să îmi imaginez volumul de cercetare aflat în spatele datelor, care nu au fost doar expuse, ci și interpretate împreună cu celelalte norme de drept din fiecare stat în parte și cu dreptul pozitiv european. În repetate rânduri, Fronza aduce în discuție România ca exemplu pozitiv, fiind unul dintre primele state care au adoptat o legislație[5] care incriminează fenomenul discutat, chiar înainte de adoptarea de către instituțiile Uniunii Europene a unor reglementări în domeniu.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Cercetarea (prea) amănunțită a dreptului penal comparat european

Pe principiul „atât o binecuvântare, cât și un blestem”, aceeași caracteristică pe care am considerat-o impresionantă supra, poate deveni ușor obositoare. Cartea prezintă paragrafe întregi de titluri de texte de lege și extrase din acestea, care, după părerea mea, își aveau locul mai degrabă în notele de subsol sau de final deoarece, fiind prezente în capitole, îngreunează și fragmentează lecturarea lor, fără a aduce un plus de calitate.

Știind că, de obicei, impresia cu care rămânem în urma unui articol este cea creată de ultimele cuvinte, vreau să adaug o concluzie, care să îmblânzească secțiunea anterioară: recomand cu multă căldură această carte, mai ales celor pasionați de istorie și de formarea memoriei colective, subiecte despre care pot spune din proprie experiență că sunt îndeajuns de captivante, cât să facă un „dreptaci” să își scrie lucrarea de disertație în domeniu.


[1] E. Fronza, Memory and Punishment: Historical Denialism, Free Speech and the Limits of Criminal Law, în „International Criminal Justice Series”, vol. 19, editura TMC Asser Press, Haga, 2018. Disponibilă aici și aici.
[2] Ideea caracteristică secolului al XIX-lea că menirea istoricilor este aceea de a reda doar ceea ce s-a întâmplat cu adevărat [n. tr. – istoria obiectivă]  a fost de mult înlocuită. Istoria este mereu constituită dintr-un set de întrebări pe care prezentul le adresează trecutului în încercarea de a dezvălui sursa propriilor probleme și de a se înțelege mai bine pe sine însuși.
[3] (…) respectarea drepturilor omului este piatra de temelie a democrațiilor și a identității europene și, drept urmare, la fel este și amintirea colectivă a celor mai grave încălcări ale acestora, [memorie] care trebuie conservată și protejată, inclusiv prin mijloace de drept penal.
[4] Din ce în ce mai multe state și organizații internaționale consideră că dreptul contracarează teama că amintirea faptelor istorice importante va păli, se va încețoșa și își va pierde sensul. Pentru a împiedica acestea, dreptul este utilizat ca un pod între trecut, prezent și viitor.
[5] Potrivit art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002,  negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia și a genocidului, a crimelor împotriva umanității, a crimelor de război și a efectelor acestora, astfel cum acestea au fost definite de către tribunalele și curțile penale internaționale, constituie infracțiune.


Alexandra-Denisa Motica

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti