Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Plata creanțelor curente, reprezentând taxe și impozite, născute în timpul procedurii falimentului
05.11.2020 | Mariana MONCEA

JURIDICE - In Law We Trust
Mariana Moncea

Mariana Moncea

Analiza modului de plată a creanței curente, născute în timpul falimentului, presupune înțelegerea corectă a noțiunii de creanță curentă și prioritizarea acesteia în procedura insolvenței.

La prima vedere, creanța curentă este în mod firesc acea creanță născută din activitatea curentă a debitoarei, termenul de „curent” fiind în sens generic acela de „aflat în curs de desfășurare, existent la un moment dat”.

Creanța curentă este astfel, creanța născută din activitatea desfășurată de debitoare la un moment dat, respectiv în perioada de observație sau în procedura reorganizării, în cursul acestor perioade debitoarea păstrându-și dreptul de administrare, putând desfășura activități economice, în vederea achitării pasivului existent.

Ulterior, după intrarea în faliment, dreptul de administrare al debitoarei încetează, persoana juridică nemaiavând drepturi și obligații în afara celor necesare pentru lichidarea activului.

Mai există ca atare, posibilitatea de a se nalte o creanță curentă, din activitatea debitoarei?

Noțiunea de „activitate curentă” a debitoarei este consacrată legislativ, prin art. 5 pct. 2 din Legea 85/2014 (care extinde ințelesul dat inițial, prin art. 3 pct. 15 din Legea 85/2006), precizând ca „activitțăi curente reprezintă acele activități de producție, comerț sau prestări de servicii și operațiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitoare în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi:

a) continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;

c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente”.

Activitățile curente, prezentate exemplificativ, iar nu limitativ, prin dispozițiile art. 5 pct. 2 sunt în general activități care asigură existența debitoarei, prin menținerea acesteia pe piața economică, fiind necesară ca atare plata cu prioritate a creanțelor rezultând din aceste activități, plata făcându-se „pe loc” prin simpla ajungere la scadență a obligației de plată, nefiind necesară înscrierea la masa credală a acestor creanțe, fiind suficientă pentru realizarea plății existența de documente justificative, respectiv contracte, facturi, etc.

În lipsa efectuării unei astfel de plăți, cu o prioritate absolută, raportat la toate celelalte creanțe ale procedurii, există riscul încetării activității debitoarei prin denunțarea contractelor încheiate, urmare a neplății furnizorilor sau prestatorilor de servicii, acesta fiind motivul prioritizării creanțelor curente.

Fiind vorba de plăți implicite, aferente unei activități economice normale, legea insolvenței nu a reglementat o modalitate de plată a creanțelor curente, rezultând din activitatea curentă a debitoarei, singura precizare fiind aceea că se plătesc „conform documentelor din care rezultă”.

Administratorul judiciar, în exercitarea atribuției de supraveghere pe perioada cât debitoarea își pastrează dreptul de administrare, face așadar plata acestor creanțe” din oficiu”, fără a fi sesizat cu vreo cerere din partea creditorului, simpla ajungere la scadență a obligației și existența unui titlu justificativ, fiind suficiente pentru plata creanței.

Prioritatea la plată a creanțelor curente și plata lor conform documentelor din care rezultă, este reglementată  prin definiția dată de Legea 85/2014 noțiunii de creditor cu creanțe curente, dispozițiile art. 5 pct. 21 arătând că „creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor, ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă.

Ce se întâmplă însă în situația în care creanța nu este achitată, fondurile obținute de debitoare din activitatea desfășurată fiind insuficiente pentru plata tuturor creanțelor curente existente și plata în paralel a creanțelor anterioare deschiderii procedurii insolvenței, cuprinse în programul de plăți din planul de reorganizare?

O atare situație, a fost reglementată cu caracter de noutate, prin dispozițiile art. 75 alin. 3 din Legea 85/2014 arătându-se că „Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7)”.

Textul de lege menționat, a introdus așadar posibilitatea recunoașterii creanței curente, pe baza unei cereri de plată, precizând că acțiunile judiciare pentru determinarea unei creanțe născute după data deschiderii procedurii nu se suspendă (așa cum se suspendă potrivit art. 75 alin. 1 toate acțiunile introduse împotriva debitoarei pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii), iar analiza creanțelor se face în procedura insolvenței iar nu pe calea dreptului comun, precizându-se „pentru astfel de acțiuni se va putea formula pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare o cerere de plată, transmisă cu confirmare de primire, ce va fi analizată de administratorul judiciar.”

Pentru situația în care, cererea de plată este admisă fiind întemeiată, dar plata nu se realizează totuși, precum și pentru situația în care cererea de plată nu a fost analizată de administratorul judiciar în termenul precizat, legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile art. 75 alin. 4 și art. 143 alin. 3 posibilitatea creditorului de a solicita intrarea debitoarei în faliment, în cazul în care creanța sa nu este achitată în termen de 60 de zile.

Dispozițiile art. 75 alin. 4 prevăd posibilitatea creditorului curent de a solicita intrarea în faliment a debitoarei, în cazul în care aceasta se află încă în perioada de observație, iar dispozițiile art. 143 alin. 3 prevăd posibilitatea creditorului curent de a solicita intrarea în faliment, în cazul în care debitoarea se află în reorganizare.

Prezumția, ce generează posibilitatea creditorului de a solicita intrarea debitoarei în faliment în cazul neplății creanțelor curente, este aceea a imposibilității derulării unei activități curente viabile, care să asigure atât plata creditorilor cât și plata creanțelor curente.

Prin aceste dispoziții legiuitorul prioritizează, încă o dată, plata creanțelor curente, arătând că dacă plata cu prioritate nu a fost făcută la scadență, conform documentelor justificative, creanța curentă poate fi recunoscută direct în procedura insolvenței, iar nu pe calea dreptului comun și achitată într-un termen de maxim 60 de zile, în cazul neachitării debitoarea intrând în faliment, falimentul ca sanctiune aplicabilă debitoarei, fiind generat, nu de neplata creditorilor înscriși la masa credală, ci de neplata creanțelor curente.

Pentru trecerea la faliment ca urmare a nerespectării planului de reorganizare, legea nu instituie un termen, pe când în cazul neplății creanțelor curente legea instituie un termen de 60 de zile, în cadrul căruia acestea trebuie achitate.

În situația intrării debitoarei în faliment, care este însă modalitatea de plată a creanțelor curente, mai sunt aceste creanțe prioritizate, sau vin în concurs cu creanțele înscrise la masa credală? Care este așadar în interesul creditorului curent, neînscris la masa credală, de a cere trecerea la faliment si scopul legiuitorului de a reglementa, pentru creditorul curent posibilitatea solicitării falimentului?

Este doar o presiune pusă asupra debitoarei, de a achita creanțele curente, instituindu-se o sancțiune, aceea a trecerii la faliment, sancțiune ce nu exista în reglementarea anterioară a Legii 85/2006 și ca atare creanțele curente puteau fi evitate la plată în beneficiul altor creanțe, sau este o prioritizare absolută a creanțelor curente, acestea trebuind achitate înaintea oricăror altor creanțe, atât în procedura reorganizării cât și în procedura falimentului?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să analizăm dispozițiile ce reglementează modul de distribuire a creanțelor în procedura falimentului, ordinea de prioritate a plății sumelor obținute din lichidarea patrimoniului debitoarei fiind reglementată prin dispozițiile art. 159 și art. 161 din Legea 85/2014 (anterior art. 121 și art. 123 din Legea 85/2006).

Se observă că legea, atât în forma actuală, cât și în forma anterioară, instituie două proceduri de plată în cazul falimentului, respectiv procedura de plată a creanțelor garantate, reglementată de dispozițiile art. 159 și procedura de plată a celorlalte creanțe, reglementată de dispozițiile art. 161 din Legea 85/2014.

Din dispozițiile art. 159 rezultă că în procedura falimentului, pentru creanțele garantate se instituie regula prioritizării raportat la orice alte creanțe, înscrise, sau neînscrise la masa credală, sumele obținute din valorificarea bunurilor garantate fiind distribuite exclusiv creditorilor în beneficiul cărora a fost instituită garanția, aceștia putându-se îndestula, atât în ce privește capitalul, cât și dobânzile, penalitățile, sau orice alte accesorii, accesoriile curgând pentru aceste creanțe, prin excepție de la regulile insolvenței, chiar după deschiderea procedurii.

Astfel conform art. 159 din Legea 85/2014 „ Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii, în condiţiile art. 77, remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63, care se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;

2. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz;

3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).”

Creanțele curente nu intră ca atare la distribuiri, în raport cu creditorii garantați, fiind trecute într-un plan secund față de aceștia.

Rămân astfel prevederile art. 161 din Legea 85/2014, ce reglementează modul de distribuire a celorlalte categorii de creanțe, între acestea dispozițiile alin. 1 pct. 4, precizând plata pentru „creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii”.

Reținem că aceste dispoziții, ce reglementează plata creanțelor curente rezultate din „activitatea” debitoarei, permit o astfel de plată doar după plata cheltuielilor de procedură, plata creanțelor provenind din finanțări acordate debitoarei după deschidere a procedurii pentru continuarea activității și plata creanțelor izvorâte din raporturi de muncă.

Astfel, prevederile art. 161 stipulează „Creanțele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activității, precum și pentru plata remunerațiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2)art. 6163și 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);

2. creanțele provenind din finanțări acordate potrivit art. 87 alin. (4);

2. creanțele izvorâte din raporturi de muncă;

4. creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanților potrivit prevederilor art. 123 alin. (4)și cele datorate terților dobânditori de bună-credință sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5. creanțele bugetare.”

Prioritizarea creanțelor curente, nu mai este ca atare aceeași în procedura falimentului, cu cea din procedura reorganizării, în reorganizare plătindu-se la scadentă, conform documentelor din care rezultă, sau, în cel mai rău caz, în termen de 60 de zile de la recunoașterea creanței, pe calea cererii de plată, recunoaștere făcută de administratorul judiciar, sau de judecătorul sindic, pe calea contestației împotriva măsurii administratorului judiciar, pe când în procedura falimentului, plata creanțelor curente este realizată prin înscrierea în ordinea de priorități, reglementată de lege.

Am putea spune astfel că, în procedura falimentului, creditorul curent vine în concurs cu ceilalți creditori inscrisi la masa credală, participând la distribuiri, după regulile procedurii colective, concursulale și egalitare.

Procedura falimentului nu este așadar o procedură avantajoasă pentru plata creanțelor curente, motiv pentru care opinăm că dispozițiile ce prevăd posibilitatea creditorului curent de a formula cerere de intrare a debitoarei în faliment, în cazul neplății creanței în termen de maxim 60 de zile de la admiterea cererii de plată, au fost introduse doar cu titlu de sancțiune a debitorului, iar nu ca modalitate alternativă de plată a creanței creditorului curent, plata creanței curente nemaifăcându-se în aceleași condiții, creanțele curente putând rămâne neachitate în procedura falimentului, în situația în care vin în concurs cu creanțe prioritare.

Ne punem întrebarea în acest context, dacă este utilă trecerea debitoarei la faliment, în cazul neachitării creanței curente în termen de 60 de zile, creanțele curente nemaibeneficiind de același regim juridic, în sensul unei prioritizări absolute, fără a fi necesară înscrierea la masa credală, achitându-se fără formularea vreunei cereri de plată, doar conform documentelor din care rezultă, înaintea oricăror creanțe înscrise deja la masa credală, indiferent că este vorba de creanțe garantate, salariale, bugetare, sau chirografare.

Cu deosebire în contextul economic generat de actuala criză Covid-19, opinăm că trecerea debitoarei la faliment, în cazul neachitării creanțelor curente în termen de 60 de zile, în perioada de observație sau reorganizare, nu aduce niciun beneficiu, nici debitoarei, nici creditorului, acesta din urmă nemaibeneficiind de prioritate în achitarea creanței, iar debitoarea încetându-și activitatea forțat, chiar dacă există indicii cu privire la posibilitatea ca, pe termen mediu, să poată efectua plățile.

Apreciem oportun un amendament legislativ, prin care să fie lăsată judecătorului sindic posibilitatea de a verifica, de la caz, la caz, necesitatea trecerii la faliment, în situația neplății creanței curente, în termen de maxim 60 de zile.

Reglementând ordinea de priorități în care este achitată o creanță curentă în procedura falimentului, dispozițiile art. 161 pct. 4, readuc în discuție noțiunea de creanță curenta, respectiv existența unei creanțe curente și înafara activității debitoarei, achitată în aceleași condiții.

Astfel potrivit art. 161 alin. 4 din Legea 85/2014, pot fi distribuite în procedura falimentului „creanțe rezultând din continuarea activității debitoarei după deschiderea procedurii”.

Are textul de lege în vedere doar creanțele curente născute din activitatea curentă a debitoarei în perioada de observație, sau procedura de reorganizare judiciară, care, nefiind achitate și determinând trecerea debitoarei la faliment, rămân arondate acestei categorii, de „creanțe născute din activitatea debitoarei”, sau este vorba de o necorelare a textului, cu alte dispoziții din procedura insolvenței, iar în fapt creanțele curente mentionate de pct. 4, includ și creanțele născute după intrarea debitoarei în faliment, acestea din urmă putând fi achitate în aceeași ordine de prioritate?

Opinăm în sensul celei de-a doua teze, având în vedere argumentele de text cuprinse în art. 102 alin. 6 și art. 5 pct. 21 din Legea 85/2014, în acest sens art. 102 alin. 6 (în reglementarea anterioară art. 64 alin. 6) ce constituie norma cadru pentru creanțele curente, precizând „Creanțele născute după data deschiderii procedurii în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment”.

De asemenea conform art. 5 pct. 21 din Legea 85/2014, ce definește cu caracter de noutate înțelesul noțiunii de creditor curent se reține că „creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă”.

Coroborând cele două texte de lege menționate, reținem că dispozițiile art. 102 alin. 6 prevăd aplicarea unui regim similar, atât pentru creanțele născute în perioada de observație sau procedura reorganizării judiciare, cât și pentru creanțele născute după intrarea debitoarei în faliment, prin mențiunea „Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment”, stabilind așadar categoria creanțelor curente ca fiind mai largă decât cea a creanțelor născute din activitatea curentă, incluzând în această categorie toate creanțele născute în timpul procedurii, iar dispozițiile art. 5 pct. 21 arată explicit că sunt creanțe curente cele „născute în timpul procedurii de insolvență”, nefăcând niciun fel de distincție între perioada reorganizării judiciare și perioada falimentului.

Ca atare, dispozițiile art. 161 alin. 4 trebuie coroborate cu dispozițiile art. 102 alin. 6 și art. 5 pct. 21, sens în care creanțele curente ce se achită în procedura falimentului, în ordinea de prioritate prevăzută de pct. 4, sunt atât creanțe rezultând din activitatea curentă a debitoarei și rămase neachitate, reportate în faliment, cât și creanțe născute după intrarea debitoarei în faliment.

Deși poate părea neverosimil ca în procedura falimentului, când debitoarea nu mai desfășoară activități, să se nască creanțe curente, legea insolvenței a prevăzut această posibilitate, stipulând expres prin dispozițiile anterior menționate, că există creanțe curente născute după intrarea debitoarei în faliment, in lipsa altor precizări acestea având același regim juridic cu creanțele născute din activitatea curenta, respectiv nefiind înscrie la masa credală și fiind plătite cu prioritate, conform documentelor din care rezultă.

O astfel de categorie de creanțe, o constituie taxele și impozitele, aferente bunurilor imobile aflate în patrimoniul debitoarei, acestea curgând, atât după deschiderea procedurii insolvenței cât și după intrarea debitoarei în faliment, până la momentul înstrăinării bunurilor prin valorificare, ulterior fiind preluate de noul proprietar.

În acest sens, dispozițiile art. 461-463 Cod fiscal reglementează modul de plată, anual, pentru clădiri și terenuri, impozitele și taxele datorate fiind calculate pe câte două semestre. Taxele și impozitele născute după intrarea debitoarei in faliment, sunt așadar creanțe curente, chiar dacă nu sunt rezultate din activitatea curentă a acesteia, plătindu-se conform ordinii de priorități reglementată de art. 161 alin. 4 din Legea 85/2014.

A aprecia că dispozițiile art. 161 alin. 4 nu au în vedere creanțele curente născute după intrarea debitoarei în faliment, ar însemna, pe de o parte, nesocotirea dispozițiilor legale ce reglementează același regim juridic pentru toate creanțele curente, indiferent dacă sunt născute în reorganizare sau faliment, iar pe de altă parte, ar însemna înlăturarea acestor creanțe de la plată, întrucât ordinea reglementată de art. 161 alin. 4 este singura oridine de priorități referitoare la creanțele curente, celelalte puncte ale ar. 161 referindu-se la creanțele înscrise la masa credală, reprezentând creanțe anterioare deschiderii procedurii.

Categoria „creanțelor bugetare” prevăzută la ordinea de priorități reglementată de art. 161 pct. 5 nu cuprinde creanțele curente născute după intrarea debitoarei în faliment, întrucât deși creanțele curente constând în taxe și impozite reprezintă în esență creanțe bugetare, legea insolventei face distincție în economia sa, între creanțele curente, care nu sunt înscrise la masa credală și pentru care nu se formulează declarație de creanță și creanțele bugetare, ce constituie una dintre cele cinci categorii de creanțe reglementate de art. 138 alin. 3 din Legea 85/2014.

Întrucât dispozițiile art. 161 pct. 5 nu fac niciun fel de distincție, precizând doar la această ordine de preferință distribuirea „creanțelor bugetare”, reținem că textul se referă la creanțele bugetare cuprinse în tabelul definitiv, fiind singura mențiune făcută asupra distribuirii creanțelor bugetare, creanța curentă nascută în procedura falimentului constând în taxe și impozite neputând fi inclusă în această categorie.

Taxele și impozitele născute în perioada falimentului, reprezintă așadar creanțe curente împotriva debitoarei, alături de creanțele născute din activitatea curentă a acesteia și se achită împreună cu acestea la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 alin. 4 din Legea 85/2014.

Judecător Mariana Moncea
Tribunalul București – Secția Insolvență



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.