Executarea provizorie a hotărârilor judecătorești în jurisdicția muncii
31 august 2023 | Cristian DIMA
Cristian Dima
Rezumat
Prezentul studiu își propune să aducă în discuție executarea provizorie a hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță de către jurisdicția muncii, hotărâri cu privire la care legea stabilește că sunt definitive și executorii de drept.
De asemenea, prezentul studiu pune în discuție și timbrarea cererilor cu privire la executarea silită a hotărârilor judecătorești pronunțate în cazul conflictelor de muncă și anume dacă aceste cereri, contestațiile la executare și căile de atac sunt supuse sau nu taxelor de timbru prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.
Concluziile la care am ajuns în urma analizei dispozițiilor legale incidente sunt următoarele:
1. Hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță de către jurisdicția muncii potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 448 din Codul de procedură civilă sunt executorii provizorii, de drept, fără nici o altă formalitate.
2. Cât privește aceste hotărâri judecătorești nu este nevoie de intervenția instanței de executare pentru a se încuviinţa executarea acestora, fiind suficientă sesizarea organului de executare – executorul judecătoresc – pentru punerea în executare a acestor hotărâri.
Organul de executare are obligația de a înștiința debitorul cu privire la începerea executării silite și de a soma debitorul, potrivit art. 667 și art. 668 din Codul de procedură civilă.
3. În raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l), din Ordonanța Guvernului nr. 80/2013, coroborat cu dispozițiile art. 270 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, opinez că și în faza de executare silită, cererile, contestațiile la executare și căile de atac exercitate în legătură cu acestea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii sunt scutite de plata taxei de timbru.
I. Considerații generale
Jurisdicția muncii cuprinde normele juridice care reglementează modul de soluționare a conflictelor individuale de muncă. Reglementarea jurisdicției muncii se află, de lege lata, în Titlul XII – Jurisdicția Muncii din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 266 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, jurisdicția muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii.
Dispozițiile art. 270-275 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, reglementează reguli speciale cu privire la soluționarea litigiilor de competența jurisdicției muncii, respectiv scutirea de plata taxei judiciare de timbru termenele de judecată, calea de atac și exercitarea acesteia, reguli cu privire la citarea părților, sarcina probei și administrarea cu respectarea regimului de urgență a probelor și regimul hotărârilor pronunțate în fond de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă[1].
Dispozițiile art. 275 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că dispozițiile speciale care reglementează jurisdicția muncii se completează cu Codul de procedură civilă.
În cele ce urmează, supunem atenției și dezbaterii comunității juridice executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de către jurisdicția muncii în primă instanță care, potrivit art. 274 și art. 275 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sunt definitive și executorii de drept.[2]
De asemenea, punem în discuție inclusiv practica de a timbra cererile care au ca obiect executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de către jurisdicția muncii, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 270 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare[3].
II. Hotărârile judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii. Titlul executoriu.
Instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă în primă instanță, pot pronunța următoarele hotărâri judecătorești:
a) Sentințe;
b) Ordonanțe președințiale[4].
Aceste hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare sunt definitive și executorii. Cu toate acestea, dispozițiile legale care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale sunt speciale și derogă de la procedura specială reglementată de titlul XII – Jurisdicția muncii din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv în privința executării acesteia[5].
Potrivit art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.
Potrivit art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă titlurile executorii sunt următoarele:
a) hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din Codul de procedură civilă;
b) hotărârile cu executare provizorie;
c) hotărârile definitive;
d) orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă pronunțate în primă instanță, fiind hotărâri cu executare provizorie, potrivit art. 274 și art. 275 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 448 alin. (1) lit. l) și alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt titluri executorii.
III. Executarea hotărârilor judecătorești, pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă
Faza de executare a hotărârilor judecătorești este o fază a procesului civil care este guvernată de principiile egalității, disponibilității și al bunei-credințe principii consacrate de dispozițiile art. 8, art. 9 și art. 12 din Codul de procedură civilă.
Executarea hotărârilor pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă, poate fi făcută de bunăvoie sau, după caz, prin executare silită.
A. Executarea de bunăvoie
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligațiile stabilite prin hotărârile judecătorești, pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă se aduc la cunoștință de bunăvoie.
Obligațiile stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă sunt obligații de a face (obligația de reintegrare în funcția și postul deținute anterior concedierii, obligația de a relua activitatea în funcția deținută anterior ca urmare a anulării unei sancțiuni disciplinare care a constat în retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile, radierea sancțiunii disciplinare, obligația de a încheia un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, obligația de rectificare a declarațiilor fiscale și de plată a contribuțiilor de asigurări sociale și a contribuțiilor de asigurări de sănătate, obligația de a încheia acte adiționale pentru modificarea contractului individual de muncă etc.) sau, după caz, obligații de a da (obligația de plată a despăgubirilor ca urmare a anulării sancțiunilor disciplinare potrivit art. 80 din Codul muncii, obligația de despăgubire a angajatorului sau a salariatului, obligația de plată a drepturilor salariale neacordate etc).
Potrivit art. 622 alin. (4) din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, executarea unor obligații de a face se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Executarea de bunăvoie a hotărârilor judecătorești, pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă poate începe prin cererea adresată de către salariat – creditorul obligației de a face și de a da – angajatorului – debitorul obligației de a face și a obligației de a da.
Executarea de bunăvoie hotărârilor judecătorești, pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă nu exclude inițierea demersurilor de executare a dispozitivului hotărârii din proprie inițiativă de către angajator, având în vedere dispozițiile art. 8 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare[6].
În perioada în care se desfășoară procedura de executare de bunăvoie a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu declanșată fie ca urmare a cererii creditorului, fie din inițiativa debitorului, creditorul și debitorul obligațiilor pot conveni cu privire la executarea acestor obligații, inclusiv executarea parțială a acestora, potrivit principiului disponibilității, în condițiile legii.
Deși codul de procedură civilă nu stabilește o durată până la care debitorul obligațiilor stabilite prin hotărârile pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă, poate aduce la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa, cu toate acestea, având în vedere natura juridică a obligațiilor care izvorăsc dintr- o astfel de hotărâre, acesta nu poate depăși un termen rezonabil, termen stabilit de către părți, până la care debitorul se obligă să aducă la îndeplinire dispozitivul unei astfel de hotărâri.
Cu toate acestea, debitorul obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești, pronunțate în primă instanță, de instanțele competente să soluționeze conflictele de muncă poate aduce de bunăvoie obligațiile cuprinse în titlu executoriu, până la primirea somației de executare, ca urmare a sesizării organului de executare de către salariat – creditorul obligațiilor de a da și de a face.
B. Executarea silită
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor Cărții a V-a, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Așadar, dacă angajatorul, debitor al obligațiilor de a face și de a da, stabilite printr-un titlu executoriu emis de jurisdicția muncii, nu execute de bună voie, atunci executarea silită a acestor obligații are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare, potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (3) din Codul de procedură civilă
Potrivit dispozițiilor art. 664 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Potrivit alin. (4) al art. 664 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, la cererea de executare silită se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege. Hotărârile judecătorești pronunțate, în temeiul art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările și completările ulterioare, sunt titluri executorii, obținute ca urmare a sesizării instanțelor competente să soluționeze conflictele de muncă. Acestea sunt definitive și executorii de drept.
În acest context se pune întrebarea dacă aceste hotărâri sunt supuse procedurii de încuviințare a executării silite, potrivit art. 666 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare și dacă cererea de încuviințare a executării silite se timbrează, având în vedere că se solicită încuviințarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de jurisdicția muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 275 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile privind jurisdicția muncii se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
Dispozițiile art. 665-668 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, sunt dispoziții de drept comun în materia executării hotărârilor judecătorești și ele completează dispozițiile privind jurisdicția muncii în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă pronunțate de jurisdicția muncii.
Procedura de încuviințare a executării reglementată de dispozițiile art. 666 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere acele hotărâri judecătorești cărora legea nu le recunoaște caracterul executoriu. Aceasta reclamă din partea instanței de executare verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii de executare silită, față de debitor. Legea stabilește, potrivit art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, caracterul executoriu de drept a hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță de către instanțele competente să soluționeze conflicte de muncă.
În aceste condiții instanța de executare poate dispune încuviințarea executării unei astfel de hotărâri judecătorești, executorie de drept?
Opinez că în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii nu este necesară încuviințarea executării silite, declararea de lege a caracterului executoriu fiind un impediment prevăzut de lege pentru încuviințarea executării silite[7].
Arăt că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 374 alin. (1) și 3741 din Codul de procedură civilă din 1865, cu modificările și completările ulterioare este în continuare de actualitate și, deși nu este prevăzută expres în titlul Cărții a V-a din Codul de procedură civilă, ea rezultă din interpretarea sistemică a dispozițiilor art. 448 și 450 din Codul de procedură civilă [8].
Codul de procedură civilă reglementează instituția juridică a suspendării executorii provizorii stabilind și condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri și posibilitatea încuviințării suspendării executării prin ordonanță președințială, ceea ce întărește și confirmă faptul că în cazul hotărârilor executorii provizorii, în general și în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii, în particular nu este necesară încuviințarea executării silite[9], potrivit dispozițiilor art. 666 din Codul de procedură civilă.
În cazul acestor hotărâri judecătorești, după înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare executorul judecătoresc, va soma și va informa debitorul cu privire la deschiderea procedurii de executare silită și va comunica o copie certificată a titlului executoriu.
Desigur, debitorul obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță de către instanțele competente să soluționeze conflicte de muncă, poate formula contestație la executare[10], potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) teza I . din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.
Opinia dominantă, întemeiată pe dispozițiile art. 665 și art. 666 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, este aceea că și hotărârile judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii sunt supuse procedurii de încuviințare a executării silite.
Deși dispozițiile art. 665 și art. 666 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, constituie dreptul comun în materia executării silite, iar acestea nu fac distincție cu privire la titlurile executorii supuse procedurii de încuviințare a executării silite, apreciez că derogatoriu de la aceste dispoziții sunt exceptate de la această procedură hotărârile judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii.
Efectul principal al procedurii încuviințării executării silite este acela de a permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare, potrivit art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, alte efecte care decurg din dispozițiile legale mai sus menționate ale procedurii de încuviințare a executării silite sunt acelea că:
– încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării;
– încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
Cu toate acestea, aceleași efecte se nasc și din lege atunci când aceasta stabilește că hotărârile judecătorești sunt executorii de drept/executorii, iar încheierile executorului judecătoresc și actele încheiate de executorul judecătoresc sunt titluri executorii, având în vedere că legea civilă și procesual civilă produce efecte pe întreg teritoriul țării și executorul judecătoresc sesizat de către creditor prin cererea adresată acestuia în temeiul art. 664 a dispus înregistrarea și deschiderea dosarului de executare, potrivit dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere faptul că și cererile privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță de către instanțele competente să soluționeze conflicte de muncă ar trebui să se bucure de același regim ca și judecarea cererilor care au ca obiect conflicte de muncă.
Opinez că și în cazul executării silite a hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță de către instanțele competente să soluționeze conflicte de muncă se impune ca dispozițiile privind executarea silită care completează jurisdicția muncii să fie aplicate, în măsura în care acestea sunt compatibile cu executarea unor astfel de hotărâri judecătorești, iar judecarea contestațiilor la executare și a căilor de atac să se facă în regim de urgență.
C. Timbrarea cererilor privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii în primă instanță
Potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare cererile privind soluționarea conflictelor de muncă sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind plata taxelor de timbru reglementează că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.
Din interpretarea sistemică a dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind plata taxelor de timbru, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, rezultă că și cererile cu privire la executarea silită a hotărârilor pronunțate de jurisdicția muncii, contestațiile la executare și căile de atac sunt scutite de plata taxei de timbru[11].
Soluția a avut o reglementare expresă în dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare[12]
Opinia majoritară exprimată cu privire la timbrarea contestațiilor la executare formulate împotriva executării silite începute în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă – art. 266 Codul muncii[13], este aceea a timbrării acestora.
IV. CONCLUZII
1. Hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță de către jurisdicția muncii potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 448 din Codul de procedură civilă sunt executorii provizorii, de drept, fără nici o altă formalitate.
2. Cât privește aceste hotărâri judecătorești nu este nevoie de intervenția instanței de executare pentru a se încuviinţa executarea acestora, fiind suficientă sesizarea organului de executare – executorul judecătoresc – pentru punerea în executare a acestor hotărâri.
Organul de executare are obligația de a înștiința debitorul cu privire la începerea executării silite și de a soma debitorul, potrivit art. 667 și art. 668 din Codul de procedură civilă.
3. În raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l), din Ordonanța Guvernului nr. 80/2013, coroborat cu dispozițiile art. 270 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, opinez că și în faza de executare silită, cererile, contestațiile la executare și căile de atac exercitate în legătură cu acestea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de jurisdicția muncii sunt scutite de plata taxei de timbru.
[1] Art. 270. – Cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.
Art. 271. – (1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(21) Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
(22) Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.
Art. 272. – Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
Art. 273. – Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.
Art. 274. – Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept
[2] Dispozițiile art. 274 coroborate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 10 și ale alin. (2) prevăd că executarea hotărârilor executorii. are caracter provizoriu.
[3] Art. 29. – (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (…) l) orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.
[4] Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 361/2002 privind protecţia avertizorilor în interes public.
[5] Art. 997 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, la cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
[6] Art. 8. – (1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei – credinţe.
(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.
[7] Art. 666 alin. (5) pct. 7 din Codul de procedură civilă prevede că instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: (…) 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
[8] Art. 374. – (1) Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
Art. 3741. – Înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie
[9] Art. 450. – (1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.
(2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.
(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).
(5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4).
[10] Art. 712. – (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
[11] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxa judiciară de timbru a abrogat Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbru judiciar aprobată cu modificări prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[12] Art. 15. – Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:
a) încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, precum şi executarea hotărârilor pronunţate în aceste litigii;
[13] MINUTA întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale curților de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție, pp. 14-15. A se vedea și Repertoriu Drept Procesual Civil – Institutul național al Magistraturii, p. 139.
Consilier juridic Cristian Dima
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
