Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

10 ani fără Adrian Păunescu. Pe urmele pașilor marelui Poet
05.11.2020 | Ioan IANCU

JURIDICE - In Law We Trust
Ioan Iancu

Ioan Iancu

UN BLESTEM CE ACUM SE NAȘTE

Voi ce vă credeți peste Dumnezeu,
Și faceți deformate legi în noapte…
Veți auzi, în timp, blestemul greu,
Al unui neam ce azi vorbește-n șoapte,
Dar mâine va striga să piară duhul rău.

Voi ați uitat că v-am votat cu inima curată
Ș-acum ne suduiți cu deștele murdare…
Treziți-vă de mai doriți ciolan o dată!
Apoi mințiți nerușinat, votați o lichidare,
Că încă suntem mulți în țară, deocamdată.

Cu mâna grea, cu făr’ de legi dictate,
Ați vrea rusește poporul să cerșească.
Să mai deschideți măcar câte-o carte…
Că ați stricat și limba noastră strămoșească
Când o stâlciți și-o duceți către moarte.

Vă crească vilele-mbuibate pân’ la cer,
Cu streșinile ude din lacrimi de copil,
Ce-și vede tatăl alungat de sărăcia de șomer…
Că ați vândut tot ce-am avut, în mod debil,
Pentru o șpagă ați uitat, că totul este efemer.

De-o-ți fi căpătuți prin alte țări, cu palmieri,
V-ajungă dorul greu de mamă înecată-n legi…
Că ați uitat de toate cele sfinte chiar de ieri,
Când v-ați crezut, infatuat, un fel de regi
Și sunteți proști, perfecți pentru expatrieri.

Ne-am săturat de luptele de suprafață,
Între o stângă și o dreaptă deformată…
Doar noi ne mai urâm și ne strigăm în față,
Pe când vă bucurați ascuns, primind încă o plată
Și credeți iar, inconștient, că nu ne faceți greață.

Îi vrem pe cei ce au plecat să vină înapoi,
Că se golește țara de proastă guvernare.
Ei sunt mai buni români, cum n-ați fost voi…
Ce văd că ne tratați cu veșnică nerușinare,
Și-or reveni ca doctori, ca să ne scape de puroi.

Pe când juliți de pe ciolan o ultimă fărâmitură,
La mine în Ardeal ne vin străini, cu alt drapel…
Vă veți ruga în maghiară, la noua lor scriptură,
Prea ocupați să ne mai vindeți pe nimic, mișel,
Iar Dumnezeu va absenta, sentință pentru ură.

Vreți pușcării de lux acasă să votați grăbit ,
Vă-mbolnăviți pervers în urmăriri penale…
Nu poate suporta pământul că-i scârbit,
De-atâtea legi ce vor să-nchidă tribunale,
Iar voi sperați civil, cu codul ce l-ați pervertit.

Voi ce vă credeți peste Dumnezeu,
Și faceți deformate legi în noapte…
Veți auzi curând blestemul greu,
Ce azi se naște pentru ticăloase fapte
Și vă va condamna pentru tupeu!

Reșița
18 noiembrie 2018

DOAMNE, MAI IUBEȘTE-I PE ROMÂNI

De ce-am uitat ce-a fost pe-acest pământ,
În care mulți au vrut, ascuns, să ne dezbine,
Când ei au vrut bucăți din trupul țării sfânt?
Mulți au luptat să pot trăi aici, eu și cu tine…
Și azi ni-i amintim, că-s dincolo-n mormânt.

Atâția ani ai fost curtată și dorită Românie,
Dar n-a fost dragostea curată de adolescent…
Doar doritori interesați, meschini, istoria îi știe,
Ce te-au furat de haine și podoabe indecent
Și-apoi te-au părăsit, abandonată fără simpatie.

Azi ne luptăm nevolnic, cu alte cinice dorinți,
Mai mult intern, ce uită de iubire datorată…
Pe când urcăm o rugăciune, cu suflet de părinți,
La Dumnezeu, c-o ultimă speranță-ngrijorată,
Să cerem suflete la cârmă și nu icoane de falși sfinți.

Frumoasă Românie, eu te iubesc pe dumneata
Cu disperare-ți cer, rămâi pentru copii-mi casă…
Frumosul meu popor, eu te iubesc cu voia ta
Și-o viață-ntreagă te poftesc să-mi stai la masă,
Să fim apropiați mereu, să pot trăi prin a ta viață!

Iubește-i Doamne pe români și nu-i uita acum,
Că i-ai clădit frumos, cu mare grijă părintească…
Iubește-i Doamne pe români și nu-i lăsa acum!
Când trec prin alte încercări, voința românească
Ne fie scut, când alții ne visează iar în zbucium.

Cluj-Napoca
1 decembrie 2018

TELEFON CĂTRE NICĂIERI

– Sărut mâna mamă, sărut mâna tată!
Vă sun acum, apoi mă mai certați o dată…
Că sunt absent, mereu prea ocupat,
Că uit cam des, de mult nu v-am sunat.

– Să mă iertați, chiar de vă văd mai greu,
Voi știți că vă iubesc, deși n-o zic mereu…
Doar că sunt prins, în fuga vieții prizonier,
Alergător nebun, când știu că totu-i efemer.

– Pentru tine mamă, n-am uitat ce am promis,
Medicamentul pentru viață, cândva prescris…
Și un batic am luat, de frigul greu te-o apăra,
Nu mai aștept Crăciunul, că iar te-oi supăra.

– Tu, tată, spune-mi că astăzi ești mai bine,
Nu am ajuns, deși erai bolnav și mi-e rușine…
Am fost iar prins de timpul ăsta blestemat,
Ce mă condamnă zilnic, s-ajung însingurat.

Se face liniște deplină, nimicul e la telefon,
Nu mai aud părinții, nu am nici măcar ton…
Nu pot să le vorbesc, sunt mut nedumerit,
S-au estompat cuvintele, de parcă au murit.

Îi sun din nou și postul sună desființat,
Doar un mesaj grotesc îmi spune, supărat…
Să apelez un număr nou, trecut pe-o cruce,
Pentru părinți plecați, ce au odraslele uituce.

Cu piatra de mormânt pe post de receptor,
Vă sun din nou, mi-am amintit de voi cu dor…
Aștept că sună ocupat, or fi și alți copii pe fir,
Ce vor să îi audă pe cei mutați în cimitir.

Adio scuze, de-acum vă sun în fiecare zi,
Doar să-mi răspundeți, cu dorul vostru de copii…
Vreau să v-aud, chiar de vă plângeți cu o boală,
Să vă iubesc acuma știu, n-am învățat la școală.

”– Sărut mâna mamă, sărut mâna tată!
Vă sun acum, apoi mă mai certați o dată…”
Vreau să vă spun, din nou, că-mi pare rău,
Dar piatra nu răspunde la telefonul meu.

Reșița
12 decembrie 2018

SCRISOARE CĂTRE ADRIAN PĂUNESCU

Sfârșitu-i început în drumul nostru,
Anevoios, întortocheat, nebănuit…
În goană, sentimente sub sechestru,
Murim încet, trăind prea repezit.

Ai pus un vers, o poezie și un cântec,
În contra fugii personale de trăit…
În contra frigului ce nu-l înduplec
Și la micimea omenească răzvrătit.

Un cardiac amabil, constantul cordial,
C-un pas în pragul de eternitate…
Salut și rugăciune pe patul de spital,
Ca ţării să-i revină o minimă dreptate!

Eram cumva mai buni şi mai umani
Tu însăți mult mai omenos în toate,
De ar fi fost, de viaţă, încă nişte ani,
Mai multe rânduri pentru libertate.

E repetabila povară a dorului de tine,
Etern visător, bolnavul de amor nestins…
Cât de stingher respiră stihul fără tine,
Și necuvintele ce greu sunt de învins.

Târziu am înțeles, o viață de-ncercări,
Că și din dragoste, adeseori se moare…
Chiar fac proces-verbal, pentru dureri,
Din fericire mai păstrez, o doză de culoare.

De undeva din stele, din ultimul răvaș,
Bătrâne lacrimi, negre de cerneală…
Se-aștern în rânduri grele, devălmaș,
Certând dezordinea, aproape mondială.

Ce dur și aspru vezi că, încă mai pierim,
Cu manifest la a pământului tumoare…
Aproape am ajuns să ne mândrim,
Că mai rapid, în acest veac se moare.

Te-aș fi sunat de multe ori Maestre,
Ca străinez, la telefonul peste moarte…
Actori în molimi inventate și terestre,
În tragic rol, de veac bolnav plin de rapoarte.

Dar aparatul tace-absent și-i mort,
Mai mort decât e însăși moartea…
Într-o scrisoare, ca ultimul resort,
Îți scriu c-a fost vândută sănătatea.

Acum, în noua modă, cu masca accesoriu,
Cu ziua blestemată, de bandaje, paranteze…
Revăd ”Bolnavii unanim” premonitoriu,
Pământ de canceroşi stupizi, în antiteze.

Dar, peste molimi și interesele meschine,
Când ai părinţi, încă nu totul e pierdut…
Ce-i sfânt, nu-i sub valorile străine,
De n-au plecat grăbiți, mai ai și un trecut.

Ai mei părinţi trăiesc acum în gând,
Pământ de cruci, ce greu acolo să îi știi,
Aud şi-n somn iar ochii lor plângând,
Nu e potop, doar simplu, dorul de copii.

Cât de tardiv, întârziat, pricepem uneori,
Cum am crescut la umbră de părinți…
Feriți de secete, de teamă și de nori,
În lumea prea nebună, bolnavă fără sfinți.

Nu te salut doar singur eu, Maestre,
Te mai salut cu generația în blugi…
Prea ai deschis atât de mult ferestre,
Chiar și la rock, la imnuri și la rugi.

Reșița
14 septembrie 2020

* Primele trei poezii de inspirație păunesciană cuprinse în acest grupaj „in memoriam” au mai fost publicate de mine și în volumul „Blocat în priza vieții” (Editura „Pro Marketing”, 2019).
Am ilustrat materialul de față cu un portret al lui Adrian Păunescu, lucrare grafică realizată de Paula Iancu, și cu următoarele clipuri YouTube rememorând creația poetică mereu actuală a regretatului scriitor și publicist pe care îl comemorăm astăzi: „Manifest pentru sănătatea pământului” (recitată de Poet în spectacolul de la Sala Radio al „Cenaclului Flacăra” din 1982), „Telefon peste moarte” (versiune pe portativ – muzica și interpretarea: Walter Ghicolescu), „De la un cardiac, cordial” (Poetul recitând ultima sa impresionantă poezie, scrisă pe patul de spital la 31 octombrie 2010, vocea fiindu-i imprimată pe un reportofon de fiul său, Andrei Păunescu) și „Repetabila povară” (recitată de marea actriță Olga Tudorache – emisiunea „Din Arhiva TVR”, realizată de Irninis Miricioiu și difuzată în 16 ianuarie 2010).

Avocat Ioan Iancu

Secţiuni: Content, Life, Opinii, VIDEO | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO