Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Aspecte procedurale legate de infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice
06.11.2020 | Cosmin-Răzvan MIHĂILĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Cosmin-Răzvan Mihăilă

Cosmin-Răzvan Mihăilă

În cuprinsul Codului penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, sunt reglementate șase infracțiuni care sunt îndreptate împotriva siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, acestea fiind grupate unitar în Capitolul VI, Titlul VII al Codului penal (art. 360-365):

Art. 360 – Accesul ilegal la un sistem informatic

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 362 – Alterarea integrităţii datelor informatice

Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 363 – Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 364 – Transferul neautorizat de date informatice

Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 365 – Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă:

a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364;

b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 366 C.pen., tentativa în cazul acestor infracțiuni (art. 360-365 C.pen.) se pedepsește.

Aceste infracțiuni pot intra în concurs cu alte infracțiuni, care urmăresc ocrotirea altor categorii de valori sociale, cum ar putea fi, de exemplu: divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304 C.pen.), divulgarea informațiilor secrete de stat (art. 303 C.pen.), constituirea unui grup infracţional organizat (art. 367 C.pen.), infracțiuni de corupție sau asimilate din Codul penal și legi speciale ș.a.

În ce privește termenele de prescripție a răspunderii penale, acestea sunt reglementate de art. 154 alin. 1 C.pen. (de exemplu, 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani). În cazul termenului de prescripție specială prevăzut de art. 155 alin. 1 C.pen., prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” este neconstituţională. În ipoteza în care se va reglementa în viitor un număr mai redus de acte de urmărire penală care să fie apte să întrerupă curgerea termenului de prescripție, se vor aplica acele dispoziții (de ex. acte mai importante – începerea urmăririi penale in rem/in personam, punerea în mișcare a acțiunii penale, trimiterea în judecată etc.).

În privința competenței de urmărire penală a acestor infracțiuni, aceasta revine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, aprobată prin Legea nr. 120/2018, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, indiferent de calitatea persoanei, următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal: (…) art. 361 – 365, art. 366 cu referire la art. 361 – 365, (…).

De remarcat faptul că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. 1 pct. 2 OUG nr. 78/2016, nu este necesară îndeplinirea condiției ca săvârşirea lor să fi intrat în scopul unui grup infracţional organizat în sensul prevăzut la art. 367 alin. 6 din Codul penal[1], cum este cazul infracțiunilor enumerate de art. 11 alin. 1 pct. 1 din același act normativ.

În privința posibilității ca procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești să efectueze urmărirea penală în cazul acestor infracțiuni, art. 13 din OUG nr. 78/2016 prevede că, dacă în cursul efectuării urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti constată că infracţiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aceştia au obligaţia de a sesiza de îndată procurorii acestui parchet.

Totodată, se observă și dispoziția procedurală prevăzută de art. 11 alin. 3 din OUG nr. 78/2016, conform căreia, în cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate continua efectuarea urmăririi penale şi în cauza disjunsă[2].

Dispozițiile art. 11 alin. 1 referitoare la competență nu disting după calitatea persoanei care săvârșește respectivele infracțiuni.

Poate exista ipotetic situația în care aceste infracțiuni sunt în concurs cu infracțiuni de corupție sau infracțiuni asimilate. În cazul acestor din urmă infracțiuni, competența de a efectua urmărirea penală revine Direcției Naționale Anticorupție (DNA), conform art. 13 din OUG nr. 43/2002 privind înființarea Direcției Naționale Anticorupție. În această materie are relevanță calitatea persoanei care a săvârșit infracțiunea, normele distingând după cum infracțiunea a fost săvârșită de membru CSM, judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale, alt judecător şi procuror, deputat, senator, membru al Guvernului, conducător ai unor autorități, persoane cu atribuții de control (directori, manageri) sens în care competența poate aparține organului de urmărire penală prevăzut de art. 88 ind. 1 Legea nr. 304/2004 sau DNA. În cazul persoanelor fără calitate specială (personal auxiliar de specialitate, funcționari publici și personal contractual – consilier, expert, psiholog, muncitor, îngrijitor ș.a.) competența revine parchetelor de pe lângă tribunale.

În privința competenței materiale de judecată a acestor infracțiuni, aceasta este împărțită între tribunale, curți de apel și ÎCCJ, fiind reglementată de art. 36-40 C.pr.pen.


[1] Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
[2] Potrivit art. 46 alin. 1 C.pr.pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni.Însă, potrivit art. 63 alin. 2 raportat la art. 44 alin. 2 C.pr.pen., competenţa urmăririi penale a cauzelor reunite nu rămâne dobândită dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unui anumit organ de urmărire penală s-a dispus disjungerea sau clasarea.


Jud. dr. Cosmin-Răzvan Mihăilă, Președinte Curtea de Apel Galați



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.