« Flux noutăţi
Proiecte speciale: Asigurări pentru avocaţiCariere juridiceCărţi juridiceConferinţe juridiceDezbateri juridiceEvenimente juridiceGrile juridiceLawyers WeekProfesioniştiBarouriCovid-19 Legal ReactInternaţionalJurisprudenţă inedită CITRLegal DaysLifeNotariatExecutoriReviste juridiceSistemul judiciarUniversitariaCitate juridiceJURIDICE MOLDOVALaw Flaws ProjectLegal Soft SkillsNoul Cod comercial român
Executori judecătoreşti
Official partner: Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România
Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti
JURIDICE
 1 comentariu

Baroul Cluj. Precizări ref. menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a se asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată. Precizări Baroul Timiș. Precizări UNBR. Precizări Baroul Bistrița-Năsăud. Precizări Baroul Mureș. Precizări Baroul Ilfov. Precizări APADOR-CH. Precizări Baroul Bucureşti. Precizări CSM. Precizări membrii aleși ai CSM, reprezentanți ai societății civile. UPDATE: Opinia juridică redactată de prof. univ. dr. Valerian Cioclei și conf. univ. dr. Andrei Zarafiu
27.11.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP

Vineri, 27 noiembrie 2020, Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a publicat opinia juridică redactată de prof. univ. dr. Valerian Cioclei și conf. univ. dr. Andrei Zarafiu, cadre didactice la Departamentul de Drept penal al Facultății de Drept a Universității din București:

„În legătură cu următoarea problemă de drept: Dacă dispozițiile art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală („Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”) reprezintă o normă imperativă, de strictă aplicare sau, în situații excepționale constatate de completul de judecată, se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu, pentru a se asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal?

Având „rădăcini” în jurisprudența penală, problema analizată a fost pusă în evidență și prin recentele luări de poziție exprimate, pe această temă, de către Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv Uniunea Națională a Barourilor din România.

Astfel, prin minuta din data de 3.11.2020, Comisia nr. 2 Judecători a CSM s-a exprimat în privința art. 91 alin. (4) C.proc.pen. precizând, în esență, următoarele: „Comisia, cu majoritate, nu a constatat existența unei practici neunitare, ci a unei practici consolidate, instanțele arătând în mod unitar că se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a se asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal, în situații excepționale constatate de completul de judecată”[1].

De cealaltă parte, s-a precizat că: „UNBR a luat act cu îngrijorare de Minuta Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 noiembrie 2020, care validează o interpretare vizibil eronată a dispozițiilor art. 91, alin. (4) Cod Procedură Penală (…) Considerăm că art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală îndeplinește toate criteriile unei norme juridice clare și complete și nu lasă loc nici unei interpretări. O altfel de abordare a acestor dispoziții este susceptibilă să valideze o practică neconformă cu legea și mai ales să încalce dreptul fundamental la apărare și la libera alegere a avocatului. Alegerea avocatului este dreptul exclusiv al clientului și nu există niciun temei legal pentru a impune un alt avocat clientului sau pentru a considera că instanța poate face acest lucru în virtutea rolului său activ”[2].

Controversa prezentată mai sus în mod sintetic poate fi deslușită, în opinia noastră, printr-o analiză a textului în discuție ce trebuie să cuprindă atât o abordare principială (I) cât și una structurală (II).

I. Abordarea principială

Elementul esențial al problemei puse în discuție este chiar principiul legalității procesului penal. Conform art. 2 C.proc.pen.: „Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege”. În chestiunea analizată, dispozițiile prevăzute de lege sunt cele de la art. 91 alin. (4) C.proc.pen., conform cărora: „Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”. Textul normativ este suficient de precis și clar, astfel încât să satisfacă exigența de previzibilitate, astfel cum aceasta a fost de nenumărate ori invocată printre „calitățile legii”, de către jurisprudența constituțională și convențională. De altfel, vechiul Cod de procedură penală, în art. 171, prevedea o dispoziție similară, care s-a aplicat ca atare timp de aproape cincizeci de ani, fără să dea naștere vreunei neclarități de ordin jurisprudențial. În plus, este de observat că dispozițiile art. 91 alin. (4) C.proc.pen. au configurația unei norme imperative a cărei aplicare „nu se negociază”. Textul reglementează un caz de încetare de drept a calității procesuale de apărător pentru avocatul din oficiu, care operează în mod automat și necondiționat. Iată de ce apreciem că ignorarea dispozițiilor în cauză, mai exact dispunerea unei măsuri contrare acestor dispoziții, cum este menținerea delegației apărătorului din oficiu, reprezintă o încălcare a principiului legalității procesului penal. A insista din punct de vedere argumentativ asupra acestei realități juridice ar echivala cu „încercarea de a demonstra că soarele luminează”.

Un al doilea principiu ce interesează problema pusă în discuție este cel prevăzut de art. 8 C.proc.pen.: „Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal”. Este de notorietate faptul că, în practică, ignorarea dispozițiilor art. 91 alin. (4) C.proc.pen. exprimă preocuparea magistraților pentru prevenirea tergiversării cauzelor penale. Din această perspectivă trebuie însă a observa că, pentru procedurile judiciare penale, regula termenului rezonabil prevăzută în teza finală a art. 8 C.proc.pen. este supusă principiului caracterului echitabil prevăzut (nu întâmplător) în același articol, regula nefiind altceva decât corolarul temporal al principiului. Echitatea procedurii implică, la nivel național, obligația: „Organelor judiciare de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali (…)”. Or, printre drepturile suspectului și inculpatului există și acela de a avea, în primul rând, un avocat ales, și doar „în subsidiar” un avocat din oficiu. Această „subsidiaritate” este exprimată foarte clar prin dispozițiile art. 83 lit. c, C.proc.pen. unde se prevede că inculpatul are: „dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu” (aceeași regulă se aplică suspectului, conform art. 78 C.proc.pen.). Pentru a evita orice eventuală „rivalitate”, legiuitorul a stabilit foarte clar „statutul” avocatului din oficiu în art. 91 C.proc.pen. Astfel, în alin (2) și (3) sunt stabilite condițiile și măsurile ce trebuie luate pentru desemnarea unui avocat din oficiu, respectiv obligațiile acestuia. Alin. (4) din același articol consfințește prevalența dreptului la un avocat ales asupra dreptului la un avocat din oficiu, stipulând foarte clar că rolul celui din urmă (delegația) încetează la momentul la care se prezintă cel dintâi. Așadar, dreptul la un avocat ales nu poate fi nesocotit din rațiuni legate de termenul rezonabil. Altfel spus, celeritatea nu poate să înfrângă echitatea.

În sfârșit, problema analizată trebuie privită și din perspectiva principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art. 4 din Constituția României. A accepta posibilitatea menținerii delegației avocatului din oficiu și după prezentarea avocatului ales, ca urmare a deciziei instanței de judecată, înseamnă a accepta posibilitatea înlăturării, pe cale judiciară, a unei interdicții legale absolute, ceea ce contravine modului de funcționare a oricărui stat de drept. O astfel de decizie i-ar permite instanței de judecată să se substituie unei alte puteri constituite în stat întrucât implică modificarea sau reconfigurarea unei norme aflate în fondul legislativ pozitiv.

Prin urmare, practica menținerii delegației din oficiu la prezentarea avocatului ales reprezintă atât o încălcare a principiului legalității procesului penal, cât și o încălcare a principiului caracterului echitabil al acestuia. O astfel de practică este, în același timp, contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat.

II. Abordarea structurală

După cum a rezultat parțial și din cele de mai sus, alin. (4) al art. 91 C.proc.pen. se înscrie într-o structură normativă mai amplă care îi legitimează caracterul imperativ. Conform art. 24 din Constituția României: „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”. Ordinea de preferință a textului constituțional, care pune pe primul loc avocatul ales, stă la baza unei logici legislative care este perpetuată de toate normele privind dreptul la apărare, fie că sunt prevăzute în Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, fie că sunt prevăzute în Codul de procedură penală.

În sensul celor de mai sus, este de remarcat că desemnarea avocatului nu se poate realiza printr-o decizie judiciară întrucât s-ar încălca principiul funcționării autonome a profesiei de avocat, libere și independente. Decizia judiciară poate cel mult să provoace desemnarea avocatului din oficiu, întrucât desemnarea propriu-zisă, și implicit atribuirea calității procesuale de apărător, se dispune doar de către decanul baroului sau avocatul desemnat de acesta, în condițiile art. 71-72 din Legea nr.51/1995.

În același timp, este de subliniat că absența unui avocat ales reprezintă premisa esențială a participării avocatului din oficiu, întrucât derivă din dreptul absolut al oricărei persoane de a-și alege în mod liber avocatul – art.2 alin.(4) din Legea 51/1995. Dreptul substanțial este confirmat pe plan procesual, prin mai multe norme imperative, cum ar fi, spre exemplificare: art. 83 lit. c) C.proc.pen. unde se prevede că inculpatul are „dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu”; art. 91 alin. (1) C.proc.pen.  care stipulează că, „în cazurile prevăzute la art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu”; art. 200 alin.(8) C.proc.pen. – „când inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absența avocatului ales„. Prin urmare, ca efect al acestui raport de subsidiaritate, participarea avocatului din oficiu în cauzele penale nu poate fi decât anterioară depunerii delegației avocatului ales sau ulterioară părăsirii procesului, de către acesta. Simultaneitatea este exclusă, de principiu, prin efectul legii, fiind permisă, în mod excepțional, tot prin dispoziția expresă a legii, doar în caz de pluralitate de avocați aleși (art. 89 alin.1 C.proc.pen.). Art. 94 alin.(4) C.proc.pen. consfințește acest raport funcțional stabilind, cât se poate de limpede, că: „delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”.

În plus, menținerea delegației avocatului din oficiu la prezentarea avocatului ales conduce la eludarea, tot pe cale judiciară, a unei alte obligații legale – aceea de a acorda, în cazul înlocuirii avocatului ales cu un avocat din oficiu, un termen rezonabil în vederea asigurării unei apărări efective (art. 91 alin.2 C.proc.pen.). Menținând delegația avocatului din oficiu chiar și după prezentarea avocatului ales, organul judiciar refuză acordarea beneficiului legal incident în cazul în care avocatul ales nu ar mai putea participa în cauză, respectiv acordarea unui termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. În sfârșit, continuarea judecății în condițiile date duce, inevitabil, și la încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. (5) care subliniază, încă o dată, natura absolută a interdicției referitoare la continuarea procedurii în absența avocatului ales ( „Dacă la judecarea cauzei avocatul lipsește și nu poate fi înlocuit în condițiile alin. (2), cauza se amână”).

Rezultă în mod evident, din cele de mai sus, că menținerea delegației avocatului din oficiu la prezentarea avocatului ales nu reprezintă doar o încălcare a dispozițiilor art. 91 alin. (4) C.proc. pen. ci, printr-un veritabil „efect domino”, se repercutează asupra altor dispoziții normative aflate în directă legătură cu acesta, care sunt la rândul lor încălcate.

În concluzie, în opinia noastră, practica menținerii delegației din oficiu la prezentarea avocatului ales reprezintă atât o încălcare a principiului legalității procesului penal, cât și o încălcare a principiului caracterului echitabil al acestuia. O astfel de practică este, în același timp, contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat. În plus, printr-un veritabil „efect domino”, încălcarea dispozițiilor art. 91 alin. (4) C.proc.pen. atrage și încălcarea altor dispoziții normative aflate în directă legătură cu acesta.


[1] Disponibil aici
[2] A se vedea aici


***

Vineri, 13 noiembrie 2020, Victor Alistar și Romeu Chelariu, membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentanți ai societății civile, au dat publicității următorul comunicat:

Având în vedere cererea de informații publice nr. 1/21694/13.11.2020 formulată de Ziarul Cotidianul precum și solicitările formulate în mediile online de a se preciza ce poziție au avut membrii societății civile în ședință Comisiei nr. 2 Judecători Resurse umane şi organizare din data de 3 noiembrie 2020 referitoare la practica instanțelor în aplicarea prevederilor art. 91 alin. (4) din CPP, dat fiind că avocații sunt partea societății care realizează dreptul la apărare în procedurile judiciare şi văzând întrebările din societate referitoare la poziția noastră de ansamblu cu privire la acest subiect, reprezentanții societății civile în CSM fac următoarele precizări:

1. Poziția reprezentanților societății civile în CSM exprimată de dl. Romeu Chelariu, în numele ambilor membrii, în cadrul ședinței Comisiei nr. 2 Judecători din data de 3 noiembrie 2020 (în situația în care un membru nu poate participa, avem practica de consultare pe agenda ședințelor și exprimarea unui punct de vedere unitar din partea reprezentanților societății civile) a fost cea minoritară așa cum a fost consemnată în minută:

Opinia minoritară a fost în sensul că se impune dezbaterea aspectelor semnalate în cadrul unor întâlniri interinstituționale cu reprezentanții U.N.B.R şi ai barourilor, în scopul stabilirii unei modalități unitare de aplicare a dispozițiilor legale invocate, inclusiv diseminarea concluziilor în cadrul activităților de formare continuă a judecătorilor la nivelul Institutului Național al Magistraturii şi al Secțiilor penale ale instanțelor. De asemenea, s-a apreciat că este necesară reluarea dialogului interinstituțional între Consiliul Superior al Magistraturii şi reprezentanții UNBR în scopul creșterii credibilității şi obiectivității actului de justiție. De asemenea, s-a  exprimat şi opinia în sensul efectuării unei analize de etapă sub aspectul utilității Ghidului de bune practici privind relația sistemului judiciar cu celelalte profesii juridice, în special avocați, adoptat prin Hotărârea CSM nr 287/19.12.2019 şi asumat de UNBR prin hotărârea Comisiei Permanente nr. 264/16.12.2019 şi UNEJ prin Hotărârea  Consiliului Uniunii nr 2310/27.09.2019, aspect care s-a  apreciat a fi analizat după încheierea  procedurii de diseminare a acestuia.

Având în vedere că au existat întrebări privind poziția noastră pe acest subiect, reiterăm solicitarea pe care am făcut-o prin lucrarea nr. 12251 (inițiată în data de 18.06.2020) de a se consemna cu numele membrilor CSM opiniile minoritare exprimate, pentru a fi fără echivoc modul de exercitare a mandatului, cu atât mai mult cu cât opinia noastră a fost, chiar la momentul la care s-a discutat acest subiect, concordantă cu opinia exprimată ulterior ca reacție de către Barourile de avocați şi organizații ale societății civile cum ar fi APADOR-CH, iar acest lucru trebuie să fie cunoscut de societate. Această solicitare este de natură a asigura transparență şi responsabilitate în exercitarea mandatului tuturor membrilor CSM. Această solicitare este consecventă cu susținerile noastre referitor la necesitatea dialogului constant cu celelalte profesii juridice, în special avocații şi cu societatea civilă în ansamblu, motiv pentru care am şi inițiat modificările din Legea nr. 317/2004 expres referitor la art. 29 alineatele (10) şi (11), art. 531 şi art. 54 alineatul (6) care reglementează şi impun transparența CSM cu privire la orice decizie de interes public.

2. Punctul nostru de vedere cu privire la acest subiect are la bază următoarele:

a) Dreptul la apărare este un drept fundamental garantat de art. 24 din Constituția României, şi încorporat acestuia este dreptul părților de a alege avocatul care le asistă sau reprezintă, în condițiile legii;

b) Normele de procedură sunt de strictă, imediată şi imperativă aplicare fără a permite organelor judiciare derogări de la lege (nici măcar în cazuri execepționale);

c) În exercitarea dreptului la apărare avocații sunt definiți şi plasați de lege ca fiind actorii esențiali şi de aceea în toate chestiunile care privesc dreptul la apărare aceștia trebuie consultați de autoritățile statului (a se vedea prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat);

d) CSM este obligat să își desfășoare activitatea şi să își exercite rolul în condiții de deschidere instituțională şi dialog cu toate părțile interesate sau calificate de lege ca actori în realizarea interesului public;

e) CSM nu are competenţa de infra-legiferare ori „să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete” (art. 38 alin (7) şi art. 41 alin (3) din legea CSM) şi în măsura în care unele norme ale legii sunt de natură a crea dificultăți în derularea procedurilor judiciare, numai în baza dialogului şi a transparenței, poate să solicite Ministerului Justiţiei inițierea unor acte normative necesare (art. 38 alin. (5) din aceiași lege);

f) Practica contrară normelor imperative este de natură a afecta calitatea actului de justiție şi legalitatea înfăptuirii ei ca serviciu public aflat în slujba societății.

În cadrul procedurilor penale derulate în fața instanțelor sunt ocrotite interese legitime ale tuturor părților, atât dreptul victimelor infracțiunilor de a găsi o reparație efectivă cât și garanțiile inculpaților de a fi judecați cu respectarea dreptului fundamental la apărare, într-o justiție specifică unei societăți bazată pe democrația constituțională. De asemenea, există principiul instrucției penale privind necesitatea aflării adevărului. Sub acest aspect justificările privind nevoia de a evita prescripția nu pot fi primite cu prețul încălcării intereselor generale ale societății și a ordinii de drept așa cum sunt reflectate în normele de procedură. O asemenea situație poate să fie soluționată numai prin îmbunătățirea cadrului normativ și nu prin eludarea acestuia. Nicio rațiune de oportunitate nu poate să justifice abaterea de la normele de procedură în activitatea organelor judiciare. Soluțiile normative trebuie discutate cu UNBR și cu organizațiile societății civile care activează în domeniul statului de drept și apărării drepturilor omului care pot viza diferite oțiuni de reglementare cum ar fi (doar cu titlu exemplificativ):

– Menținerea imperativului privind dreptul justițiabilului la libera alegere a apărătorului;

– Instituirea unui mecanism de asigurare a permanenței de către barouri dar cu limitarea mandatului avocatului de permanență la unele aspecte de procedură ce se vor evalua de către părțile participante la dialog;

– Stabilirea ca regulă derogatorie a faptului că în cauzele penale semnarea contractului de asistență implică automat și acordul privind conlucrarea și substituirea pe care avocatul ales le va exercita în interesul clientului său;

– Alte posibile opțiuni care să garanteze nealterat dreptul la apărare dar să elimine și sincopele ce pot apărea în derularea proceselor.

3. Cu privire la lucrările Comisiei nr. 2 Judecători Resurse umane și organizare din data de 12.11.2020 facem următoarele precizări:

– Apreciem modalitatea de reevaluare a abordării, care demonstrează utilitatea unei atitudini receptive la vocea societății cu privire la modul de desfășurarea justiției ca serviciu public;

– Considerăm în completare că odată ajuns la o soluție incluzivă care să beneficieze de suportul tuturor părților interesate, este necesar ca de îndată să fie utilizate toate instrumentele de punere rapidă în aplicare a practicii conforme: prin sedințe de practică la secțiile penale care să vizeze transpunerea unitară a procedurii corecte și formarea continuă prin INM pentru a explica rațiunile și resorturile soluțiilor pe care legea le dispune cu valoare obligatorie pentru magistrați;

– Apreciem că raportat la competenețe CSM acesta nu are căderea de a realiza cenzura de legalitate privind aplicarea normelor de procedură în instanțe, însă tot prin competențele pe care le deține trebuie să reacționeze la orice derapaje și sincope de sistem care abat organele judiciare de la principiul legalității în realizarea justiției.

***

Joi, 12 noiembrie 2020, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității următoarele:

Având în vedere tema de interes relevată de dezbaterile publice cu privire la interpretarea prevederilor art. 91 alin. (4) Cod procedură penală, Secția pentru judecători, în majoritate, consecventă rolului activ de a răspunde scopului funcționării justiției ca serviciu public, s-a întrunit în cadrul Comisiei nr. 2 – judecători, astăzi, 12 noiembrie 2020.

În cadrul ședinței s-a stabilit ca, în vederea clarificării tuturor aspectelor care au suscitat interesul corpului de avocați și al unor organizații ale societății civile, să se solicite instanțelor judecătorești să transmită, în concret, situațiile în care au fost menținute delegațiile avocaților din oficiu după prezentarea apărătorului ales al inculpatului.

Demersul urmărește să identifice măsurile necesare, ținând cont și de dificultățile practice întâmpinate de participanții la procedurile judiciare şi de instanțele de judecată, pentru asigurarea justului echilibru între necesitatea aflării adevărului, protejarea drepturilor victimelor infracțiunilor şi respectarea drepturilor inculpaților la o apărare efectivă.

Concluziile analizei vor fi discutate împreună cu reprezentanții avocaților, inclusiv pentru a stabili dacă se impune valorificarea competenței prevăzute de art. 38 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii vizând formularea unor propuneri de modificare legislativă.

Secția pentru judecători menționează că rezultatele evaluării nu vor putea fi apreciate ca o validare sau invalidare a modalității de interpretare şi de aplicare a normelor de procedură, atribut exclusiv al instanțelor judecătorești, inclusiv pe calea controlului judiciar si reafirmă, totodată, imperativul garantării dreptului fundamental la apărare, componentă esențială a actului de justiție într-o societate democratică.

***

Miercuri, 11 noiembrie 2020, Baroul Bucureşti luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

Întrunit în şedinţa din data de 10.11.2020, Consiliul Baroului Bucureşti a decis publicarea prezentului comunicat referitor la Minuta Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 noiembrie 2020, prin care s-a dat o interpretare flagrant nelegală articolului 91 alin. (4) din Codul de Procedura Penală, care dispune în mod imperativ: “Delegaţia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.”

Consiliul Baroului Bucureşti reiterează, încă o dată, şi pe această cale, poziţia fermă pe care a avut-o întotdeauna cu privire la respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, problema apărătorilor din oficiu fiind o problematică dezbătută în repetate rânduri, la nivelul tuturor instanţelor.

Interpretarea dată de Consiliul Superior al Magistraturii articolului 91 alin (4) este una care contravine dreptului fundamental al justiţiabilului de a-şi alege liber avocatul şi consolidează o practică nepermisa de lege, prin impunerea unui apărător, cel din oficiu, împotriva voinţei şi alegerii libere a justiţiabilului.

Baroul Bucureşti menţionează, totodată, faptul că nu a fost informat de instanțele din Bucureşti despre incidente cu avocații aleși care să fi determinat necesitatea menținerii delegaţiilor din oficiu. De asemenea, Baroul Bucureşti a dispus o verificare a situațiilor în care instanțele din București mențin delegațiile avocatului desemnat pentru asistență judiciară din oficiu, urmând să facă publice aceste informații și să ia măsurile necesare, potrivit legii.

Cel mai îngrijorător aspect însă, este modul prin care Consiliul Superior al Magistraturii afirma că nu este necesară o consultare cu Uniunea Naţională a Barourilor din România sau cu Barourile cu privire la interpretarea unor dispoziţii referitoare la dreptul la apărare, motivând că “modalitatea de aplicare a legii în procesul penal şi măsurile dispuse în cadrul acesteia sunt atributul exclusiv al instanţelor de judecată.”

Baroul Bucureşti, în apărarea profesiei, atrage public atenţia asupra faptului că avocaţii reprezintă nu numai parteneri ai justiției, ci sunt  indispensabili acesteia, întrucât fără avocați nu poate exista justiție.

În spiritul celor arătate anterior este şi Constituţia României, care dispune la articolul 24 următoarele: “(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”, dar şi articolul 6 punctul 3 lit. c) din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului, care dispune: “Orice acuzat are, mai ales, dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer.”

Prevalența alegerii avocatului este evidentă, şi nicio altă interpretare nu poate fi dată dispoziţiilor Constituţiei României, Codului de Procedura Penală sau CEDO.

Baroul Bucureşti este în continuare deschis dialogului instituţional firesc, pe baze legale, cu Consiliul Superior al Magistraturii şi solicită deîndată înlăturarea interpretării dată de Consiliul Superior al Magistraturii articolului 91 alin. 4 din Codul de Procedura Penală şi punerea acesteia în acord cu dispoziţiile legale imperative.

Baroul Bucureşti susţine toate demersurile efectuate de către Uniunea Naţională a Barourilor din România pentru legala exercitare a dreptului la apărare şi îşi manifestă disponibilitatea pentru un dialog cu bună credinţă cu instituţiile publice cu competenţe în materie, în vederea înfăptuirii justiţiei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

***

Miercuri, 11 noiembrie 2020, APADOR-CH luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

APADOR-CH se alătură Uniunii Naționale a Barourilor din România în protestul față de decizia CSM de a menține delegarea avocatului din oficiu în paralel cu avocatul ales

APADOR-CH a luat act cu surprindere de decizia CSM din data de 3 noiembrie 2020, prin care se dă o interpretare eronată prevederilor articolului 91 alineat 4 din Codul de Procedură Penală, care spune că Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

În contradicție cu această prevedere legală, CSM a decis că: „se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată.”

Cu alte cuvinte, CSM încuviințează o practică ilegală, care se petrece totuși de ani de zile în instanțe și pe care avocații au reclamat-o de multe ori, inclusiv în cadrul unor dezbateri organizate de APADOR-CH pe tema asistenței juridice din oficiu în procesele penale. Unii judecători mențin delegația avocatului din oficiu, în mod abuziv, în situația în care există un apărător ales în proces.

Asociația se solidarizează cu Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) și solicită CSM să își revizuiască decizia, revenind în limitele legii. Articolul 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală îndeplinește toate criteriile unei norme juridice clare și complete și nu lasă loc nici unei interpretări. Dacă instanțele doresc păstrarea avocatului din oficiu, ca „avocat de rezervă”, pe lângă avocatul ales, acest lucru nu poate fi făcut prin încălcarea CPP, ci prin modificarea lui în acord cu dorințele judecătorilor.

În lipsa acestei modificări legislative, decizia CSM încalcă dreptul fundamental la apărare și la libera alegere a avocatului și nu există niciun temei legal pentru a impune un alt avocat clientului sau pentru a considera că instanța poate face acest lucru în locul lui. Asistența juridică obligatorie nu înseamnă că instanța poate să-i bage pe gât unei părți dintr-un proces un avocat din oficiu, în condițiile în care aceasta are un avocat ales.

P.S. Dacă CSM dă o interpretare atât de în afara legii unui articol din CPP care este cât se poate de clar, ne întrebăm ce așteptări putem avea în cazul unor legi mai puțin clare, ajunse pe masa dezbaterii forului superior al magistraturii?!

***

Miercuri, 11 noiembrie 2020, Baroul Ilfov luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

Consiliul Baroului Ilfov a luat cunoştinţă cu îngrijorare de conținutul minutei din data de 03.11.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii şi înţelege să îşi exprime dezacordul atât față de conţinutul acesteia cât şi faţă de maniera de raportare a C.S.M la profesia de avocat.

Consiliul Baroului Ilfov apreciază că dispoziția art. 91 alin. 4 CPP este imperativă și nu comportă niciun fel de interpretări, acest fapt fiind reiterat și de dispoziţiile art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor minimale cuvenite avocatilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori asistenţa extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă şi cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat la data de 14.02.2019.

Procedând astfel, Consiliului Superior al Magistraturii a ignorat principii constituționale care lezează relaţia cu corpul profesional al avocaților, validând practici contrare legii, lucru pe care îl apreciem ca fiind inadecvat în raport de rolul magistratului de garant al aplicării legii.

Totodată, maniera de adoptare a acestui punct de vedere, ignoră şi desconsideră rolul avocatului în procesul penal, alegerea avocatului fiind un drept exclusiv al inculpatului/persoanei vătămate, orice altă apărare exterioară voinţei acestuia fiind una formală.

Față de cele prezentate anterior, ne exprimăm regretul față de conduita adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii care, prin opinia exprimată, ignoră şi punctul de vedere al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Apreciem că, în situaţia în care, un text de lege nu este acoperitor pentru anumite situaţii întâlnite în practica instanţelor, soluția legală ce se impune a fi adoptată este cea a unei colaborări între Consiliul Superior al Magistraturii şi Uniunea Nationala a Barourilor din România, în vederea ajungerii la un consens, şi nu cea de validare a unei practici vădit contrare legii.

Totodată, Baroul Ilfov precizează că, în continuare, activitatea de asigurare a asistenței judiciare în procesul penal se va derula cu respectarea strictă a Codului de Procedură penală, a Legii nr. 51/1995 republicată, a Statutului Profesiei de Avocat precum şi a Protocolului privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților încheiat la data de 14.02.2019.

***

Luni, 9 noiembrie 2020, Baroul Mureș luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

luând act de conținutul minutei din data de 03.11.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii cu raportare la dispozitiile art. 91 alin. 4 Cod procedură penală (“Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”),

văzând dispozițiile art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală – (“Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală , la prezentarea apărătorului ales. În acest caz, procurorul prin ordonanţă sau, după caz, instanţa prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestaţiile efectuate până la data încetării însărcinării, ţinându-se cont de timpul necesar studierii dosarului , complexitatea cauzei, durata şi numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în faţa instanţei. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia avocaţială din oficiu ar fi fost finalizată”) respectiv art. 19 din Regulamentul pentru Organizarea SAJ al Baroului Mureș (“asistența judiciară prin avocat delegat încetează de drept în situația în care partea este asistată de avocat ales”),

în lipsa unei consultări prealabile a corpului de avocați cu privire la situația analizată în cadrul ședinței din data de 03.11.2020,

ținând seama de rolul avocatului de partener indispensabil al justiției asfel cum este prevăzut în art. 38 alin. 1 din Legea nr. 51/1995,

prin prezenta:

NOTĂ

Vă adresăm îndemnul de a reveni asupra punctului d-voastră de vedere exprimat în minuta din data de 03.11.2020 astfel încât sintagma “încetează de drept” cuprinsă în art. 91 alin. 4 din Codul de procedură penală să fie aplicată efectiv de către instanțele de judecată în sensul prevăzut de lege, eliminând posibilitatea menținerii avocatului din oficiu pe toată perioada judecării litigiului, ca rezervă, pentru situațiile în care avocatul ales nu se mai prezintă în cauză, inclusiv amendarea acestuia pentru neprezentare.

***

Sâmbătă, 7 noiembrie 2020, Baroul Bistrița-Năsăud luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

– art 91 alin 4 Cod procedură penală prevede că ,,delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea avocatului ales”, iar modificarea acestui text de lege este atributul exclusiv al legiuitorului și nu al CSM sau al altor instituții.

– alegerea avocatului este atributul exclusiv al clientului, aspect garantat de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului care în art 6 paragraful nr. 3 litera c) arată: ,,Orice acuzat are, mai ales dreptul: ….c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător să fie asistat de un avocat din oficiu, atunci când interesele jusției o cer”. Încălcarea sau ignorarea acestui text al CEDO reprezintă o gravă incalcare a drepturilor fundamentale garantate de CEDO și expune Statul Român la potențiale litigii în fața CEDO.

– de asemenea art 38 alin 1 din L 51/1995 prevede că: ,,În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiti de lege, fără a putea fi asimilați functionarilor publici”.

– Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului arată că ”Statutul special al avocaților îi face să ocupe o poziție centrală în admistrarea actului de justiție ca intermediari între justițiabili și instanțele de judecată” (cauza Morice c. Franței), astfel căneconsultarea organelor reprezentantive ale avocaților în adoptarea unor dispoziții care îi vizează pe aceștia reprezintă o încalcare a statutului avocatului și a rolulului acestuia în justiție și în societate, în ansamblul său.

În consecintă, dezavuăm poziția majoritar adoptată prin minuta sus citată de către Consiliul Superior al Magistraturii și apreciem că, în lumina celor arătate anterior, este necesar un dialog interinstituțional real, astfel încât dispozitiile legale și statutul și rolul avocatului într-o societate democratică și într-un stat de drept să fie respectate, atât cu raportare la avocat cât și cu raportare la publicul larg și respectiv la interesele generale ale justiției.

***

Vineri, 6 noiembrie 2020, Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) își menține poziția clară și constantă pe care a avut-o public față de aplicarea strictă a art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală (CPP) care prevede că „Delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”.

UNBR a luat act cu îngrijorare de Minuta Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 noiembrie 2020, care validează o interpretare vizibil eronată a dispozițiilor art. 91, alin. (4) Cod Procedură Penală, potrivit cărora „se impune menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată”.

Considerăm că art. 91 alin. (4) din Codul de Procedură Penală îndeplinește toate criteriile unei norme juridice clare și complete și nu lasă loc nici unei interpretări.

O altfel de abordare a acestor dispoziții este susceptibilă să valideze o practică neconformă cu legea și mai ales să încalce dreptul fundamental la apărare și la libera alegere a avocatului. Alegerea avocatului este dreptul exclusiv al clientului și nu există niciun temei legal pentru a impune un alt avocat clientului sau pentru a considera că instanța poate face acest lucru în virtutea rolului său activ.

Din momentul alegerii avocatului de către inculpat, orice altă apărare exterioară voinței acestuia este una formală. Or, numirea formală a unui avocat „de rezervă” este incompatibilă cu principiul liberei alegeri a avocatului și nu satisface exigențele referitoare la asistența juridică obligatorie, dacă această asistență nu este una efectivă.

Totodată, ne exprimăm îngrijorarea față de maniera în care CSM afirmă că profesia de avocat nu trebuie consultată în privința interpretării unor dispoziții cu privire la dreptul la apărare, motivând că aplicarea legii în procesul penal și măsurile dispuse în cadrul acestuia sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată. Faptul că judecătorul este suveran în interpretarea și aplicarea legii în cauze concrete nu trebuie să excludă dialogul interprofesional pe teme de interpretare și aplicare a legii atunci când acesta ar putea să conducă la o mai bună administrare a justiției.

Reamintim CSM dispozițiile art. 38 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat: În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege. Amintim, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 70 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, barourile asigură asistența judiciară.

Interesele justiției reclamă cooperare în orice chestiune fundamentală privitoare la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Dialogul cu UNBR și cu barourile este singura atitudine profesională care va aduce partenerii justiției la dezideratul de respect reciproc, pe care ni-l dorim cu toții.

Uniunea Națională a Barourilor din România rămâne deschisă dialogului instituțional și își exprimă speranța continuării cooperării pentru clarificarea aspectelor semnalate mai sus, așa cum prevede Protocolul privind colaborarea între Consiliul Superior al Magistraturii și Uniunea Națională a Barourilor din România, încheiat la 19 mai 2011.

***

Vineri, 6 noiembrie 2020, Consiliul Baroului Timiș, luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

1. Textul art. 91 alin. 4 CPP – Delegaţia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales – este clar și nu comportă niciun fel de interpretări, în niciun caz de genul celei adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Interpretarea realizată de Consiliul Superior al Magistraturii este vădit nelegală și totodată ignoră și desconsideră rolul avocatului ales, dar și a celui din oficiu în procesul penal.

3. Alegerea avocatului este dreptul exclusiv al clientului. Din momentul alegerii avocatului de către inculpat, orice altă apărare exterioară voinței acestuia este una formală. Numirea formală a unui avocat nu satisface exigențele referitoare la asistența juridică obligatorie, dacă această asistență nu este una efectivă.

4. Dezavuăm necondiționat conduita și poziția de forță adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, care prin ignorarea punctului de vedere al Uniunii Naționale a Barourilor din România, fac ca reglementarea legală din art. 38 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, potrivit căreia AVOCATUL ESTE PARTENER INDISPENSABIL AL JUSTIȚIEI ȘI ESTE OCROTIT DE LEGE, să rămână un simplu deziderat, golit de conținut.

5. Baroul Timiș rămâne deschis dialogului instituțional efectiv și nu formal și, raportat la dispozițiile art. 70 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, potrivit cărora asistența judiciară este asigurată exclusiv de către barouri, declară că activitatea de asigurare a asistenței judiciare în procesul penal se va derula la instanțele din jud. Timiș cu respectarea strictă a Codului de Procedură Penală, a Legii nr. 51/1995 republicată și a Statutului Profesiei de Avocat, precum și a Protocolului privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală.

***

Vineri, 6 noiembrie 2020, Consiliul Baroului Cluj, luând la cunoștință despre conținutul minutei Comisiei nr. 2 Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dat publicității următoarele:

1. Dezavuează ferm maniera în care Consiliul Superior al Magistraturii validează o practică a instanţelor care nu are fundament legal în dispoziţiile Codului de Procedură Penală – art. 91 alin. (4), care prevede cu titlu imperativ: „delegația apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”.

2. Invederează că, în ipoteza în care un text de lege nu acoperă situaţii întâlnite în practica instanţelor, soluția legală este aceea ca pe baza unei colaborări inter-instituţionale să se facă propuneri de modificare a legislației astfel încât aceasta să acopere situaţiile ce pot apărea în practică şi nu validarea unei practici contrare legii.

3. Consideră că aprecierile Consiliului Superior al Magistraturii în sensul în care nu se impune discutarea cu conducerea UNBR a unor aspecte ce țin de reglementarea exercitării dreptului la apărare echivalează cu nesocotirea statutului legal al avocaților, de parteneri indispensabili ai actului de justiție, astfel cum acesta este reglementat de lege și denotă lipsă de respect pentru întregul corp profesional al avocaților.

 
Secţiuni: Content, Drept penal, Executori judecătorești, Selected, Sistemul judiciar, UNBR+INPPA+Barouri | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Baroul Cluj. Precizări ref. menținerea delegației apărătorului din oficiu pentru a se asigura asistența juridică efectivă pe parcursul procesului penal în situații excepționale constatate de completul de judecată. Precizări Baroul Timiș. Precizări UNBR. Precizări Baroul Bistrița-Năsăud. Precizări Baroul Mureș. Precizări Baroul Ilfov. Precizări APADOR-CH. Precizări Baroul Bucureşti. Precizări CSM. Precizări membrii aleși ai CSM, reprezentanți ai societății civile. UPDATE: Opinia juridică redactată de prof. univ. dr. Valerian Cioclei și conf. univ. dr. Andrei Zarafiu”

  1. Florin RADU spune:

    Aceste barouri isi mentin punctul de vedere si pentru cazurile in care avocatul/avocatii dintr-un dosar penal ABUZEAZA de cererile de amanare?!…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD