Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Scurte considerații asupra Deciziei nr. 452 din 24 iulie 2020 a Curții Constituționale asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 și pct. 6 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011
10.11.2020 | Bartis ELŐD

JURIDICE - In Law We Trust
Bartis Előd

Bartis Előd

Introducere

Prevederile Legii educației naționale (Legea nr. 1 din 2011)[1] privind titularizarea în învățământ preuniversitar sunt printre cele mai discutate norme ale acestui act normativ, fiind analizate de mai multe ori și de către Curtea Constituțională. În cele ce urmează voi analiza ultima decizie a Curții Constituționale în problematica titularizării, făcând referire în mod inevitabil și la deciziile anterioare ale Curții.

Conform art. 254 alin. (13) din Legea nr. 1/2011 sunt titulari în învățământul preuniversitar cadre didactice angajate pe o perioada nedeterminată, pe un post vacant, obținut prin concurs național[2]. Pentru a se titulariza cadrele didactice trebuie să aibă definitivat în învățământ și să obțină minimum nota 7 atât la examenul național de titularizare cât și la inspecția la clasă în profilul postului. În învățământul preuniversitar de stat, posturile didactice/catedrele vacante și rezervate se ocupă prin concurs național organizat de inspectoratul școlar, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației Naționale (art. 89 din Legea nr. 1/2011).

În forma publicată a Legii nr. 1/2011 a fost instituit o excepție de la această regulă prin celebrul art. 253, conform căreia didactice netitulare calificate care au participat la concursul național unic de titularizare în ultimii 3 ani care au obținut cel puțin nota 7 și au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă se certifică viabilitatea postului/catedra și consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord. Acest articol a fost modificat de mai multe ori. Prin ultima formă, înainte de abrogarea sa prin OUG 23/2019[3], permitea acest mod de titularizare celor care au obținut cel puţin nota 7 în ultimii 6 ani printr-o ședință de repartizare organizat de inspectoratul școlar județean.

Practic, această excepție a fost inventat pentru situația în care cadrul didactic în urma examenului de titularizare ocupa un post de suplinitor, care între timp a devenit ”viabil” (adică pe durata nedeterminată)[4], pe care acel cadru didactic putea să ocupe cu acordul consiliului de administrație, fără participarea la un examen de titularizare în acel an și fără să concureze cu alți candidați. Exemplu tipic era când titularul postului pleca la concediu de maternitate sau concediu neplătit, postul rămânea rezervată, însă titularul nu a mai revenit pe acel post, putând fi ocupat de către suplinitor.

Menținerea acestei modalități alternative de obținere a titularizării în învățământul preuniversitar a fost încercată de legiuitor în diverse formule pe parcursul anilor, în pofida faptului că Curtea Constituțională de fiecare dată a declarat neconstituționale aceste încercări.

Soluții declarate neconstituționale înaintea Deciziei nr. 452 din 24 iulie 2020

Prin Decizia nr. 397 din 1 octombrie 2013 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat între altele că dispoziţiile art. 284 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 conform căreia „(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaşte această calitate de către consiliul de administraţie, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada cât rămâne titular”, sunt neconstituţionale.

Prin Decizia nr. 106 din 27 februarie 2014 a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 253 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora „cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul național unic de titularizare, care au obținut cel puțin nota/media 7 și au ocupat un post/o catedră, devin titulare în sistemul de învățământ preuniversitar; dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții generale: a) se certifică viabilitatea postului/catedrei; b) consiliul de administrație al unității de învățământ respective este de acord”.

Prin Decizia nr. 528 din 17 iulie 2018 soluționând obiecția de neconstituționalitate formulată în privința Legii de modificare şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 a constatat, între altele, neconstituționalitatea reglementării potrivit căreia „(1)Cadrele didactice calificate, care au obţinut nota şi media de cel puţin 7 la un concurs naţional unic de titularizare în învăţământul preuniversitar în ultimii 10 ani şi care sunt angajate cu contract de muncă pe perioadă determinată, pot fi repartizate, în şedinţă publică organizată de inspectoratul şcolar, în unităţile de învăţământ în care sunt angajate, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă).”[5]

Argumentul comun în aceste decizii de neconstituționalitate era faptul că normele criticate, în ansamblul reglementării din care fac parte, configurează o instituție cu un regim juridic confuz, care permite dobândirea calității de cadru didactic titular în alte condiții decât prin promovarea unui concurs, reglementarea fiind lipsit de claritate și precizie.

În opinia curții, aceste soluții au creat o discriminare în interiorul sistemului, întrucât o anumită categorie de persoane – cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul național unic de titularizare, care au obținut cel puțin nota/media 7 și au ocupat un post/o catedră – aceasta se realizează doar pe baza certificării viabilității postului și acordului consiliului de administrație al unității de învățământ respective. Situația este identică chiar dacă repartizarea efectivă se face la o ședință publică organizată de inspectoratul şcolar.

Ultima încercare similară constituia Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011[6]. În esență, prin articolul unic pct. 2 și pct. 6 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, legiuitorul a propus modificarea articolului 931 din Legea 1/2011 cu următorul cuprins:

”Art. 931

(1) Cadrele didactice calificate care au participat și obținut în ultimii 3 ani nota/media de cel puțin 7 la un concurs național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au definitivarea în învățământ și sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puțin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învățământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învățământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) și are viabilitate.

(2) Cadrelor didactice calificate care au participat în ultimii ani la concursul național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au obținut nota/media de cel puțin 7, au definitivarea în învățământ și sunt încadrate cu contract individual de muncă pe durată determinată, mai mică decât cea prevăzută la alin.(l), pe un post/catedră, li se modifică durata contractului de muncă în durată nedeterminată la data la care acumulează 3 ani pe postul/catedra respectiv(ă) și acesta/aceasta are viabilitate pe durata nivelului de învățământ preșcolar, primar, gimnazial sau liceal, după caz.

(3) De la data modificării duratei contractului individual de muncă în durată nedeterminată, cadrele didactice au dreptul să participe la toate etapele de mobilitate de personal, potrivit metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social și aprobată prin ordin al ministrului educației și cercetării.”

Pe de altă parte a fost propusă modificarea articolului 254, prin introducerea unui nou alineat, alin. (131), cu următorul cuprins:

”(131) În anul școlar în care se declară stare de urgență sau de asediu, potrivit Constituției României, cadrele didactice calificate care au participat și obținut în ultimii 3 ani nota/media de cel puțin 7 la un concurs național unic de titularizare în învățământul preuniversitar, au definitivarea în învățământ și sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puțin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învățământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învățământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) și are viabilitate.”

Decizia Curții

Prin Decizia nr. 452 din 24. iulie 2020 Curtea Constituțională a constatat că textele legale criticate instituie, practic, aceeași soluție legislativă constatată ca fiind neconstituțională prin deciziile sus amintite, respectiv titularizarea unor cadre didactice care nu au promovat concursul național unic de titularizare. Diferențele față de soluțiile legislative anterioare, declarate neconstituționale, sunt instituirea de termene diferite, precum și invocarea prin preconizatul alin. 131 al articolului 254 din Legea nr. 1/2011, a stării de urgență sau de asediu ca situație în care se aplică un regim diferit de titularizare.[7]

Prin decizie a fost reiterată faptul că crearea unei modalități paralele de acces la funcția de cadru didactic titular este contrară prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 16 din Constituție, respectiv supremația Constituției și a legilor, precum și egalitatea în drepturi. Existența unor situații speciale precum cea de urgență sau cea de asediu nu poate constitui temeiul încălcării normelor constituționale, ci doar al unor eventuale restrângeri ale exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, cu stricta respectare a cadrului constituțional dat de dispozițiile art. 53 din Constituție, care stabilesc condițiile acestei restrângeri.[8]

Practic, legiuitorul și prin aceste modificări a încercat să încalce autoritatea de lucru judecat și efectele erga omnes ale deciziei de constatare a neconstituționalității, a procedat într-un mod contrar comportamentului constituțional loial de care acesta trebuie să dea dovadă față de instanța constituțională și față de jurisprudența acesteia.[9]

Concluzii

Conform autorul articolului 253 din Legea 1/2011, abrogat în prezent, cea ce s-a dorit prin această formă de titularizare era facilitarea ocupării unor catedre care au rămas neocupate, de către cadrele didactici care au fost angajați la acel instituție de învățământ, acordând totodată un fel de autonomie instituției de a-și selecta resursa umană. Textul, deși inițial a fost gândit să aibă o aplicabilitate limitată (pentru cei care au luat o notă peste 7 în ultimii 3 ani anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011) ulterior acest termen a fost extins,[10] creând o variantă alternativă de titularizare, deschizând în unele situații calea arbitrarului și subiectivismului din partea conducerii școlilor.

Este important de menționat că cadrele didactice care au beneficiat de prevederile art. 253 sau beneficiază de prevederile art. 93din Legea nr. 1/2011 nu sunt cadre didactice care nu au promovat niciun examen de titularizare. Aceste profesori au participat la un concurs național, obținând nota de 7 (prima condiție pentru titularizare) numai că ei au ocupat un post de suplinitor, care între timp a devenit viabil.

În opinia mea nu este în toate cazurile nejustificată menținerea cadrelor didactice la posturi pe care ocupă, având în vedere și interesul superior al elevilor cărei interes este menținerea stabilității corpului profesoral și că acestea să nu se schimbe în fiecare an școlar. Sunt și situații în care cadrul didactic care ocupă printr-un mod ”alternativ” postul devenit viabil a scris cea mai mare notă în acel an, astfel, dacă postul era liber la data examenului, oricum putea să ocupe acel post, având prioritate după notă. Este însă la fel de adevărat că trebuie asigurate anumite garanții care să exclude arbitrariul și să fie acordat o șansă tuturor celor care vor să titularizeze pe acel post printr-o procedură echitabilă și transparentă.

Prin această decizie am vrut să semnalez pe de o parte ignoranța legiuitorului care prin nesocotirea deciziilor Curții Constituționale încalcă grav principiul loialității între puterii statului, iar pe de altă parte să atrag atenția asupra problemei titularizării în învățământ preuniversitar, care necesită fără dubiu o regândire completă din partea legiuitorului, sistemul în vigoare fiind atât de confuz și lipsit de claritate încât nu se mai poate rezolva prin modificări punctuale.


[1] Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011.
[2] De asemenea, conform art. 2 alin. (1) din Metodologie-Cadru din 2019 privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2020-2021 ”prin cadre didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar, în sensul prezentei Metodologii, denumite în continuare cadre didactice titulare, se au în vedere cadrele didactice care au încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată”.
[3] Ordonanța de urgență nr. 23/2019 pentru completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, instituirea unor derogări și prorogarea unor termene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 275 din 10 aprilie 2019.
[4] Curtea a apreciat că noțiunea de ”viabilitate a postului/catedrei”, utilizată în Legea nr. 1/2011, are un caracter vădit imprecis.
[5] Menționez că, având în vedere această decizie, Guvernul prin Ordonanța de Urgență nr. 23/2019, introdus art. 931 în Legea nr. 1/2011 prin care s-a instituit un nou statut de cadru didactic (pe lângă titular și suplinitor), cel angajat cu contract individual de muncă pe durata de viabilitate. Cadrele didactice beneficiare au rămas persoanele care ar fi putut beneficia și de prevederile articolului 253. Conform acestei prevederi contractele de muncă a cadrelor didactice angajate pe o perioadă determinată de un an prin decizia consiliilor de administraţie a unității de învățământ poate fi modificată pe durata de viabilitate a postului. Cadrelor didactice i sa conferit și dreptul să participe la mobilitatea de personal, potrivit metodologiei elaborate de ministrului educaţiei naţionale. Această prevedere încă nu a fost supus controlului de constituționalitate.
[6] Proiect de lege PL-x nr. 237/2012, urmăribil pe site-ul Camerei Deputaților, http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12760.
[7] Decizia nr. 452 din 24. iulie 2020, paragraful 28.
[8] Decizia nr. 452 din 24. iulie 2020, paragraful 28.
[9] Decizia nr.895 din 17 decembrie 2015, paragraful 26.
[10] https://www.edupedu.ro/titularizarea-pe-253-istoria-unei-rute-paralele-de-angajare-in-invatamant-eu-am-scris-articolul-253-noi-am-gandit-autonomia-scolii-de-a-si-selecta-resursa-umana-in-timp-ce-psd-a-transformat-o-int/


Avocat Bartis Előd



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.