JURIDICE.ro
JURIDICE

Adrian Constantin Stoica: Studenții reprezintă fundamentul procesului de înnoire a societății
17.11.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Adrian Constantin Stoica

Adrian Constantin Stoica

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Profesor Adrian Constantin Stoica, Decanul Facultății de Drept și Științe Administrative a Universității Ovidius, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Alegerea Facultății de Drept a fost temelia alegerilor ulterioare?

Adrian Constantin Stoica: Sărut mâna distinsă doamnă și vă mulțumesc frumos pentru oportunitatea acestui interviu. De aceea, în primul rând doresc să salut pe această cale, în nume personal, dar și în numele colegilor Facultății de Drept și Științe Administrative a Universității Ovidius din Constanța, pe toți cititorii JURIDICE.ro și totodată să felicit echipa din spatele acestui site pentru promovarea profesionistă pe care o realizați în cadrul fiecărui eveniment juridic.

Referitor la propria-mi decizie de a alege Facultatea de Drept, vă pot răspunde afirmativ că aceasta a fost una excelentă, care mi-a călăuzit toată evoluția profesională de până acum, ca executor judecătoresc și, în același timp, ca și cadru didactic. Însă, poate puține persoane cunosc faptul că înainte de a lua contact cu tainele dreptului, am fost sportiv de performanță și am activat ca jucător de handbal la echipe din România și Franța. Până la luarea deciziei de a urma studiile juridice, mi-am dorit o carieră militară, însă la momentul anilor 1992, fiind foarte tânăr, dragostea pentru sport a fost mai mare, motiv pentru care am renunțat atât la idee, cât și la studiile începute și am optat să evoluez la un club din Franța.

De aceea, hotărârea de a urma studiile juridice a fost una imediată, luată în perioada în care am activat ca jucător de handbal în Franța, deoarece în acel interval de timp mi-am făcut mulți prieteni, unii mult mai în vârstă ca mine, care exercitau profesii juridice, printre care și cea de executor judecătoresc.

Alina Matei: De peste 20 de ani executor judecătoresc. Într-o perioadă când tinerii absolvenți de Drept visau Ministerul de Externe sau biroul de magistrat, ați ales o profesie pe atunci la început de drum și nespectaculoasă. Ce v-a atras la această profesie?

Adrian Constantin Stoica: Poate sună prea idealist, însă voi începe prin a vă oferi un răspuns simplu la această ultimă întrebare: am fost ispitit de cele două garanții pe care le poate oferi un stat de drept oricărei profesii juridice: independența și responsabilitatea. Și, de asemenea, permiteți-mi să vă contrazic, deoarece profesia de executor judecătoresc a fost dintotdeauna una dinamică și spectaculoasă. Aceste două calități ale profesiei de executor judecătoresc, alături de garanțiile amintite, au fost determinante în alegerea acestei profesii pe care o exercit de ceva vreme și pe care o respect foarte mult. Într-adevăr, mulți dintre foștii mei colegi de facultate s-au orientat către dezvoltarea altor cariere juridice ori alții au ales diplomația, însă cu prețul de a mă repeta, între mine și profesia de executor judecătoresc a fost de la bun început un adevărat ”coup de foudre”.

Chiar dacă în anul 1998, când am devenit executor judecătoresc, această profesie nu se bucura de un statut independent (după cum se cunoaște, în aceea perioadă executorii judecătorești făceau parte din rândul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești), cunoscând exemplul francez de organizare și funcționare a profesiei, am știut că nu va trece mult timp și în România vor fi realizate reforme și în domeniul executării silite. Acest lucru a fost confirmat puțin mai târziu prin proiectul Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, dar și prin OUG nr. 138/2000, privind modificarea Codului de procedură civilă, ambele inițiate de către Ministerul Justiției în perioada în care ministrul Justiției a fost domnul prof. univ. DHC Valeriu Stoica, cunoscut drept unul dintre cei mai buni ”miniștri-reformiști” pe care i-a avut România, după anul 1989.

După cum am spus, în anul 1998, am fost declarat admis pe postul de executor judecătoresc în cadrul Judecătoriei Constanța, în urma concursului național organizat de Ministerul Justiției. Primul contact cu profesia de executor judecătoresc a reprezentat și prima interacțiune cu domnul prof. univ. DHC Marin Voicu, care la aceea vreme deținea calitatea de Președinte al Curții de Apel Constanța și, în același timp, era în perioada de exercitare a mandatului de judecător CEDO, din partea României. Nu voi uita niciodată cum la prima mea ședință comună judecători-executori judecătorești organizată în ”Sala pașilor pierduți” din cadrul Judecătoriei Constanța, domnul prof. univ. DHC Marin Voicu m-a prezentat, m-a felicitat (deoarece fusesem admis cu o medie destul de mare) și mi-a făcut o recomandare, pe care nu o voi uita toată viața mea: ”să citești tot timpul”.

Vă imaginați, aveam determinarea vârstei de 27 de ani și în naivitatea mea mă întrebam:”bun bun, dar când o să mă mai ocup de dosare sau de viața mea personală?”. Mai târziu, mi-am dat seama de profunzimea acestei recomandări.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, mi-am desfășurat activitatea ca executor judecătoresc în perioada 1998-1999 în cadrul Judecătoriei Constanța, iar din anul 1999 până în 2001, la Tribunalul Constanța. În intervalul de timp în care am activat în cadrul structurii instanțelor amintite, în multe situații am beneficiat de suportul profesional al multor colegi cu o experiență mai mare decât o aveam la acel moment și aici nu mă raportez numai la executorii judecătorești, ci și la ceilalți care exercitau și alte profesii juridice, arhivari, grefieri, judecători. De la fiecare am avut de învățat câte ceva, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/2000, privind executorii judecătorești mi-am adus mereu aminte cu plăcere și nostalgie de acea perioadă. Practic, pentru mine, intervalul 15 aprilie 1998 – 9 mai 2001 a reprezentat consfințirea fundamentului profesional în ceea ce privește evoluția mea de până acum ca executor judecătoresc, dar, în același timp, a fost și perioada care m-a ajutat să învăț aproape tot ce ține de organizarea instanțelor judecătorești din România.

După 10 mai 2001 și până în prezent, evoluția profesională a fiecărui executor judecătoresc din România a fost și este influențată de dispozițiile Legii nr. 188/2000, a Regulamentului său de punere în aplicare, dar și de Statutul profesiei de executor judecătoresc. De aceea, mă rog să trecem cu toții cu bine prin această perioadă pandemică și să ne putem vedea la anul, la aniversarea celor 20 de ani de profesie de executor judecătoresc în statut independent din România.

Alina Matei: Profesia de executor judecătoresc a mers în paralel cu cea de cadru didactic. Este cred visul multor absolvenți de a se reîntoarce în facultate, însă din postura superioară nemărturisită de a-i învăța pe alții. Această însoțire cum s-a produs?

Adrian Constantin Stoica: Să știți că în calitate de absolvent nu mi-am propus să ajung cadru didactic, ci un cât mai bun practician al dreptului. Apetența pentru a deveni cadru didactic mi-am descoperit-o în perioada în care am urmat cursurile Școlii Doctorale din cadrul Facultății de Drept ”Simion Bărnuțiu”, din cadrul Universității ”Lucian Blaga”, din Sibiu. Coordonatorul lucrării mele de doctorat a fost reputatul domn profesor Ioan Leș. Pentru mine, dumnealui a reprezentat și reprezintă un profesor perfect, întrucât a știut întotdeauna când să fie exigent și bun cu mine. Am avut enorm de multe lucruri bune de învățat de la dânsul, am mai spus-o și o voi repeta toată viața, dânsul a reprezentat și reprezintă un reper principal în viața mea profesională, inspirându-mă în toată cariera mea didactică de până acum.

De asemenea, în anul 2006, am fost ales de către Congresul Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești în Biroul Executiv al acestei organizații internaționale, unde am exercitat diferite funcții până în anul 2012. În cadrul acestei structuri am avut ocazia să colaborez în primul rând cu Președintele Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești, domnul Jacques Isnard, unul dintre promotorii statutului independent al executorilor judecătorești în lume. În cei șase ani în care am ocupat calitatea de membru în Biroul Executiv, am participat la numeroase activități științifice în foarte multe țări de pe întreg mapamondul, păstrez multe amintiri deosebite și cred că am reprezentat România cu cinste. În acest moment, păstrez calitatea de Consultant Permanent al acestei organizații și de fiecare dată când sunt solicitat, particip cu plăcere deosebită la orice activitate propusă.

De aceea, toate aceste împrejurări m-au încurajat să pot începe exercitarea calității de cadru didactic, deoarece mi-am spus că pot avea ce să transmit mai departe acelora care doresc să afle cât mai multe din tainele dreptului. În toată acestă perioadă am învățat un lucru care cred că este esențial pentru fiecare persoană care începe să predea, indiferent de nivel, preuniversitar sau universitar: calitatea de cadru didactic trebuie să fie una discretă, dar foarte activă, care să aducă mult bine în formarea individului, să-l educe în primul rând din punct de vedere social.

Alina Matei: Sunteți Decanul unei Facultăți de Drept din România. De stat și care a fost înființată în 1992. Cred că un Decan se cunoaște prin fapte și acțiune. Care este proiectul dumneavoastră cel mai important?

Adrian Constantin Stoica: Într-adevăr, ocup acestă onorantă calitate de câțiva ani. Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității Ovidius din Constanța a fost dintotdeauna printre primele trei facultăți ale universității noastre, aspect care mi-a determinat întotdeauna un plus de presiune asupra calității pe care o port. De aceea, cred că până în acest moment, împreună cu echipa de conducere am dus facultatea în direcția firească, dar în același timp, cred că mai sunt încă multe lucruri de realizat atât pentru studenți, cât și pentru colegii mei, cadre didactice. Sincer, nu mi s-a părut niciodată că ceea ce a fost realizat până acum, a fost suficient. Constanța are nevoie de o facultate de drept și științe administrativă puternică și cu mare vizibilitatea în lumea academică.

După cum ați afirmat și dumneavoastră, așa este, facultatea noastră a fost înființată în anul 1992 și în anul 2022, vom împlini 30 de ani de existență.

Această facultate a fost dorită în primul rând de către reprezentanții celor mai importante profesii juridice la acea vreme. Sunt în posesia unei scrisori de intenție din perioada anilor ”90, prin care, semnatarii acesteia, domnul prof. univ. DHC Marin Voicu, pe atunci Președintele Tribunalului Constanța (Curtea încă nu era înființată), domnul procuror Alin Dărângă, Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, domnul avocat Ionel Hasotti, fost Decan al Baroului Constanța, domnul ing. Aurel Carp, Prefectul Județului Constanța, domnul prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, senator în Senatul României, și domnul prof. univ. dr. Adrian Bavaru, fost Rector al Universității Ovidius, au solicitat ministrului educației Mihail Golu înființarea unei facultăți de drept la Constanța. Discuțiile premergătoare vizau chiar deschiderea în Constanța, a unei filiale a Facultații de Drept din cadrul Universității din București. Demersurile nu au ramas fără ecou și în anul 1992, se înființează Secția de Drept în cadrul Facultății de Litere, Istorie, Drept și Teologie. Mai departe, evoluția facultății noastre este cunoscută și sunt pe deplin recunoscător tuturor antecesorilor mei care au ocupat funcții de conducere la nivelul facultății sau a universității pentru că în funcție de circumstanțele timpului, sunt sigur că fiecare dintre ei au încercat să aducă un plus de valoare facultății de drept.

Revenind în actualitatea zilelor nostre și raportându-mă la cel mai important proiect, să știți că acesta nu este unul personal, ci unul comun, al constănțenilor juriști. Constituirea unei Școli Doctorale la Constanța, din punctul meu de vedere, ar reprezenta cea mai mare realizare, chiar dacă acest obiectiv s-ar înfăptui la aproximativ 30 de ani de la înființarea facultății de drept de stat, la Constanța.

Poate multă lume s-ar întreba de ce ar avea nevoie Constanța de o Școală Doctorală de Drept, în actualul context, când numărul de studenți se află în scădere și alte asemenea școli sunt acuzate de diferite forme de impostură?

Răspunsul poate fi privit din mai multe puncte de vedere. În primul rând, activitatea unei școli doctorale relevă cel mai înalt nivel de cercetare academică și pentru facultatea noastră ar fi ultima formă de pregătire pe care l-am putea pune la dispoziția absolvenților de drept.

În al doilea rând, în regiunea noastră se regăsesc raporturi juridice specifice zonei. Deja, împreună cu mai multe cadre didactice renumite, cum ar fi domnii, prof. univ. DHC Mircea Duțu, prof. univ. DHC Marin Voicu și prof. univ. DHC Ovidiu Predescu, am inițiat creearea unei noi reviste, denumită ”Revista română de Drept al litoralului”, însă datorită situației sociale create de pandemia de Covid, am convenit să reportăm demersul pentru anul viitor.

Această revistă va cuprinde toată activitatea de cercetare a Școlii noastre doctorale, deoarece ne dorim aprofundarea și promovarea acestei noi ramuri de drept ”Dreptul litoralului”, ramură care ar avea legături specifice cu Dreptul maritim, Dreptul portuar, Dreptul mării, Dreptul mediului maritim, Dreptul urbanismului, dar și cu celelalte ramuri tradiționale ale dreptului.

Totodată, nu trebuie uitat faptul că în regiunea nostră funcționează Centrala nucleară de la Cernavodă, care prin activitățile specifice, naște raporturi juridice speciale în multe alte domenii ale dreptului, iar Dreptul nuclear poate fi o altă ramură de drept importantă de care s-ar putea ocupa specialiștii viitoarei noastre Școli doctorale.

De aceea, cred că juriștii constănțeni sunt obligați să aibă aceste preocupări științifice, care să conducă către cercetarea acestor ramuri ale dreptului, dar în același timp să vină și cu propuneri de proiecte legislative care să conducă la îmbunătățirea vieții în această zonă. Spre exemplu, un astfel de proiect legislativ este reprezentat de Codul maritim. Legiuitorul nostru a rămas cu o astfel de obligație neîmplinită până în acest moment, obligație care rezultă din dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a noului Cod civil. Vă spun sincer că noi suntem pregătiți să participăm activ la elaborarea acestui act normativ, atunci când ni se va cere sprijinul.

Alina Matei: Generațiile de studenți vin fiecare cu mesajul lor sau nu au niciunul?

Adrian Constantin Stoica: Studenții reprezintă fundamentul în procesul de înnoire a societății, fiecare generație are determinarea sa, dar în același timp și așteptări corespunzătoare în ceea ce privește sistemul universitar din România. Cred că mesajul ar trebui transmis acestora de către societate, prin intermediul celor care au competențe să-i formeze.

Mesajul comun al majorității generațiilor facultății noastre din ultimii ani este acela că toți își doreau să ajungă să poată să schimbe ceva, firesc, în bine, în orice domeniu în care ar ajunge să activeze.

Alina Matei: Se mai poate vorbi de influența profesorilor în rândul studenților în condițiile în care în fiecare clipă studenții pot verifica informația furnizată de profesor cu un singur click?

Adrian Constantin Stoica: Generațiile actuale de studenți se plictisesc repede, iar rolul esențial al unui cadru didactic este acela de a le menține atenția continuu cu informații actuale și cu multe exemple practice. Este foarte important ca un profesor să se adapteze așteptărilor studenților.

Vă pot spune cu maximă sinceritate că sunt adeptul noilor tehnologii, atât în cadrul cursului, cât și la toate activităților aplicative. De aceea, găsesc normal ca studentul să poată avea oportunitatea ”ad-hoc” și chiar să verifice o informație care i se pare că i-ar atrage atenția mai mult și către finalul cursului, ori în cadru seminarului să ceară informații suplimentare cu privire la acest aspect. Sunt adeptul cursurilor și seminarilor inter-active, nu îmi place să văd studenți adormiți sau plictisiți la cursurile mele.

De aceea, influența profesorului a fost, este și va rămâne majoră în raport cu evoluția studentului. Studentul, în sala de curs, trebuie să se simtă ca acasă, să nu aibă niciun fel de crispare când se află în prezența profesorului. De aceea, profesorul trebuie să aibă abillitatea necesară de a construi acele punți între el și studenți și aceasta pentru o mai bună comunicare, pentru a transmite mesajul didactic mult mai eficient. Așa cred că orice profesor își va câștiga respectul cuvenit în fața studenților.

Alina Matei: Online-ul cum schimbă modul de predare al profesorilor? Predatul era despre uitatul în ochii studenților și orientarea studenților spre ochii Dreptului. Acu avem doar ochi de sticlă…

Adrian Constantin Stoica: Într-o oarecare măsură, da, online-ul a schimbat modul de predare al profesorilor și această afirmație o fac cu majoră responsabilitate, deoarece energia care se regăsea într-o clasă de curs, nu o regăsești în mediul virtual. Acum, depinde foarte mult de măiestria profesorului cum captează atenția studenților și ”pătrunde în profunzimea acestor ochi de sticlă”, însă știm bine cu toții că cea mai importantă calitate a omului o reprezintă adaptarea…

Alina Matei: Dumneavoastră ce le spuneți studenților despre realitatea care o să-i aștepte? Că pot întâlni judecători care țipă la avocați sau care sunt atât de proceduriști încât spiritul legilor gâfâie, cu procurori care resping cereri făcute de avocați, cu mediu ostil de multe ori. Desigur exemplele nu sunt generalizate, dar fac parte din viața profesională. Desigur, există remedii procedurale, dar este vorba despre atmosfera uneori cu totul nefirească.

Adrian Constantin Stoica: Este firesc să pregătești studentul pentru orice situație pe care o poate întâlni în practică. Dacă există vreun profesor care le prezintă studenților că întotdeauna în fața instanței sau în fața unui procuror ori executor judecătoresc, o să primească numai zâmbete și încurajări, înseamnă că acel profesor nu cunoaște realitatea practică sau și-a greșit cariera.

Cu prețul de a mi se reproșa că impun exigență, studentul trebuie pregătit pentru cele mai grele situații, atât teoretice, cât și practice. Primele calități ale unui student la drept sunt stăpânirea de sine și capacitatea de sinteză. Vedeți dumneavoastră, studenții trebuie să cunoască orice despre drept, chiar și faptul că de multe ori și anumite ieșiri ale judecătorilor sunt justificate, dat fiind volumul excesiv de dosare pe care-l au în soluționare. Însă studentul la drept trebuie să fie informat cu prioritate că orice atitudine a reprezentanților oricărei profesii juridice este limitată de normele corespunzătoare răspunderii. Răspunderea în orice profesie juridică este esențială, iar numai prin norme clare de stabilire și atragere a răspunderii i se poate reda justiției încrederea de care trebuie să se bucure aceasta într-un stat de drept.

Alina Matei: E un vers în Faust de Goethe: aș vrea să ajung la mare învățătură. Cred ca e crezul multor studenți care vin la Drept, care poate nu știu acest vers. Ce părere aveți despre studenții care lucrează în timpul facultății? Am auzit că una dintre îndeletniciri ar fi video-chatul.

Adrian Constantin Stoica: Permiteți-mi să vă răspund la această întrebare, începând printr-un citat al celebrului Nietzsche: ”Cel care va învăţa să zboare într-o bună zi, mai întâi trebuie să înveţe cum să se ridice şi să meargă şi să alerge şi să se caţere şi să danseze; nu poate învăţa din zbor cum să zboare.” Atât versul lui Goethe, cât și citatul lui Nietzsche relevă un proces psihic specific ființei umane: voința. Voința reprezintă capacitatea fiecăruia dintre noi de a ne transforma intențiile în acțiuni.

De aceea, cred că un alt rol al unui profesor este acela de a stimula voința studenților de a performa, de a ”ajunge la mare învățare”. De aceea, nu cred că studentul care lucrează nu poate performa. Vă dau un singur exemplu, în urmă cu trei ani facultatea noastră a avut un absolvent al programului de licență FR care, la vârsta de 42 de ani, a terminat facultatea, iar la 43 de ani, a dobândit calitatea de avocat stagiar și cred că exemplele pot continua, nu numai în cadrul facultății noastre, ci și la alte facultăți de drept. În privința îndeletnicirilor care intră în sfera videochat-ului sau a altor asemenea preocupări care implică utilizarea corpului uman, nu pot spune că sunt de acord ca ele să existe în rândul studenților, însă dacă ar exista și ar depăși norme de conduită academică și socială, atunci persoanele vizate pot intra în sfera de activitate specifică Comisiei de etică.

Alina Matei: Cum se mențin relațiile personale și profesionale în secolul XXI?

Adrian Constantin Stoica: În contextul social oferit de secolul XXI, trebuie păstrat un echilibru evident în cadrul acestui tip de relații. Știți, oamenii se simt mai deștepți, mai mândri, mai împliniți atunci când sunt mulțumiți de cariera lor. De aici, unii devin anxioși, alții aroganți și așa devin introvertiți, lucru care duce la un soi de auto-izolare socială.

De aceea, cred că acolo unde interesul unor persoane devine convergent, atât relațiile personale, cât și cele profesionale pot fi păstrate în limite rezonabile.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Adrian Constantin Stoica: În acest contex pandemic, în primul rând, nu pot decât să le urez multă sănătate și să trecem cu toții cu bine peste această perioadă ciudată. De asemenea, le recomand să fie la fel de interesați de tot ceea ce publicați aici, exact cum au facut-o până acum și în egală măsură îi așteptăm pe toți cei interesați la Constanța, cu ocazia viitoarelor activități științifice pe care le vom organiza în cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative a Universității Ovidius.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Adrian Constantin Stoica: Mulțumirea este reciprocă și în același timp vă doresc mult succes în toate demersurile dumneavoastră, atât cele care intră în sfera personală, cât și în cea profesională! La bună vedere!



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.