ÎCCJ-RIL. Cameră preliminară. Sancțiunea depășirii termenului judecătoresc
18.11.2020 | Andreea COMAN
Andreea Coman
Prin Decizia nr. 14/2018 privind examinarea sesizării formulate cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 344 alin. 2 din Codul de procedură penală (publ. în M. Of., Partea I nr. 765 din 5 septembrie 2018), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele:
„Termenul în care inculpatul, persoana vătămată și celelalte părți pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală este un termen de recomandare.”
Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere dispozițiile explicite ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora nulitățile relative intervenite în cursul urmăririi penale pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară.
Interpretarea corelată a dispozițiilor art. 281 alin. 4 și art. 282 alin. 4 Cod procedură penală duce la concluzia că sintagma „închiderea procedurii de cameră preliminară” nu semnifică expirarea termenului stabilit de judecător pentru depunerea cererilor și excepțiilor, ci chiar termenul la care această procedură este finalizată, prin pronunțarea unei soluții de către judecătorul de cameră preliminară.
Acest din urmă aspect reiese și din dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, text ce face referire expresă doar la termenele legale, nu și la cele judecătorești, sancțiunea decăderii neputând opera în acest caz, deoarece legea penală este de strictă interpretare și, ca atare, nu trebuie să se creeze norme noi prin interpretare, ci să se explice cele deja existente.
Astfel, sancțiunea depășirii termenului judecătoresc trebuie privită în strânsă corelare cu regimul nulităților. Termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară este unul judiciar, iar nu legal, părțile având posibilitatea invocării de cereri sau excepții noi chiar la termenul stabilit pentru asigurarea contradictorialității procedurii, și prin urmare, invocarea cererilor și excepțiilor cu depășirea termenului judecătoresc, dar anterior pronunțării încheierii de soluționare a procedurii de cameră preliminară, nu echivalează cu o neformulare a cererilor, judecătorul fiind dator să se pronunțe asupra celor invocate.
Av. Andreea Coman
