Comerțul efectuat în baza autorizațiilor prevăzute de lege. Constituționalitate
8 septembrie 2023 | Anda-Laura DUȚESCU
Anda Laura Duțescu
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 655 din data de 17 iulie 2023 a fost publicată Decizia nr. 227/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Vital Arsis GSM – S.R.L. din Bucureşti într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 – Secția Civilă.
În ceea ce privește obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta este reprezintat de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, care au următorul cuprins:
„(1) Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.”
Se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 45 – libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia este nemulţumită, în esenţă, de faptul că autorizarea activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă este supusă unor exigenţe specifice prevăzute de anumite acte normative şi care sunt distincte de cerinţele cuprinse în Legea nr. 31/1990 care stă la baza înfiinţării, autorizării şi funcţionării societăţilor, aspect care ar contraveni principiului libertăţii economice.
Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că art. 45 din Constituţie garantează exercitarea în condiţiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.
Prin urmare, legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele libertăţii economice, în condiţiile în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta.
În acest context, Curtea are în vedere jurisprudenţa sa cu privire la aplicarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin care a reţinut că acestea se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, iar exigenţele unor drepturi sau libertăţi fundamentale, spre exemplu, accesul liber la justiţie, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică, se aplică şi în privinţa persoanelor juridice. În consecinţă, exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile ce caracterizează regimul juridic al persoanei juridice.
Aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate la normele criticate, Curtea observă că, în contextul dat, libertatea economică trebuie privită în coroborare cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.
Or, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este o aplicare a dispoziţiilor constituţionale antereferite, întrucât stabileşte principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului. Astfel, prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, criticate în prezenta cauză, fac parte din capitolul II – Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale şi au un caracter general, în sensul că, de principiu, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii, regulile generale privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă fiind stabilite prin normele cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000.
Aşadar, normele criticate nu constituie, în realitate, o limitare sau o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi economice, ci dau expresie principiului legalităţii, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, şi conferă rigoare cerinţelor constituţionale cu privire la libertatea comerţului, la protecţia concurenţei loiale şi la protejarea interesului general.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
