« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
3 comentarii

Despre examenul de definitivat şi emoţiile pe care le-a generat
18.11.2020 | Andrei ZARAFIU

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Zarafiu

Andrei Zarafiu

Îl cunosc pe Radu Chiriţă.

I-am apreciat întotdeauna stilul incisiv, logica fără cusur ascunsă în spatele tonului zeflemitor.

Îmi place dezinvoltura raţionamentelor sale, accentuată prin asumarea ardelenismelor – marca sa înregistrată – şi care anihilează contraargumentul înainte chiar sa fie exprimat. Subtil.

Ne-am întâlnit la conferinţe de profil unde poziţiile noastre, mai ales cele exprimate în timpul vârstei de aur a luptei anticorupţie, ne-au plasat pe amândoi rapid în tagma ereticilor.

Ne-am întâlnit de mai multe ori pe holurile Înaltei Curţi, aşteptând să se împartă dreptatea în doze rezonabile, să ajungă tuturor. Am interacţionat în unele dosare, chiar dacă indirect, interesele clienţilor noştri intersectându-se – penalul este o lume mică.

Ne-am întâlnit chiar în comisii de doctorat ca referenţi de specialitate, susţinând acordarea titlului de doctor în drept celor care au citit mai mult decât au scris, luptându-se pentru o recunoaştere aruncată în derizoiu de mulţi impostori.

Nu l-am întrebat niciodată ce crede despre mine.

Şi asta nu pentru că în viaţă e bine să te fereşti de surprize neplăcute şi de sincerităţi dureroase, ci pentru că pur şi simplu nu m-a interesat niciodată.

Nu am frustrări intelectuale şi nici veleităţi adulatoare. Nu încerc să dovedesc nimic şi nici nu trăiesc pentru recenzii, nu am vocaţie apostolică pentru domeniul în care activez.

Am aflat ieri ce crede Radu despre mine.

Este adevărat, doar indirect, atunci când a caracterizat pe autorii grilelor de la infamul examen de definitivat în avocatură.

Eu sunt unul dintre ei. Să ne înţelegem, asta nu e o mărturisire. Nu e o pledoarie de vinovăţie destinată a smulge compasiunea judecătorilor mei, primul pas al penitenţei ce mă va duce la izbăvire. Nici nu caut vindecarea prin recunoaştere, ca în cazul terapiilor colective – Sunt Andrei Zarafiu şi de 15 ani fac subiecte la procedură penală pentru avocaţi.

Slavă Domnului, nu am astfel de nelinişti existenţiale.

Aşadar, eu sunt cel care a redactat subiectele la Procedură penală. Nu este prima dată. Începând cu anul 2005, am fost solicitat sa particip la toate examenele de admitere în profesie şi de definitivat în avocatură la această disciplină. Ca un idiot, am acceptat, cu excepţia anilor când realmente nu am putut. Pentru examenul de definitivat organizat în cadrul INPPA, am acceptat să elaborez subiecte doar în anii 2007, 2018 şi, iată, 2020.

De fiecare dată m-am conformat cerinţelor administrative (formă, nr. de grile, nr. de variante de răspuns corecte etc.) pe care, evident, nu eu le-am stabilit.

Nu am ascuns niciodată implicarea mea în activitatea de elaborare a subiectelor la procedură penală. Pe site-ul Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti, această informaţie a fost dintotdeauna accesibilă la profilul meu, activitatea fiind indicată în mod lipsit de echivoc, alături de activitatea similară desfăşurată pentru concursul pentru ocuparea postului de judecător la ÎCCJ – secţia penală dar şi pentru examenul de admitere INM şi de admitere în magistratură (proba interviului).

Aceeaşi informaţie, împreună cu altele legate de activitatea mea, este oferită cu dărnicie de editurile juridice, fiind inclusă uneori pe coperta II a cărţilor pe care le-am publicat (decizie care nu mi-a aparţinut niciodată).

Prin urmare, informaţia nu a fost niciodată ascunsă pentru că nu aveam de ce.

La examenul de definitivat de duminică, se pare că grilele la Procedură penală nu au fost considerate cauza esecului de proporţii mitice, nefiind reclamate derapaje logice sau juridice. Cel puţin aşa mi-au spus unii dintre foştii mei studenţi precum şi colegi de-ai mei mai tineri care au dat acest examen. Nici nu era nevoie să îmi confirme cineva ceea ce este evident (este suficientă citirea grilelor).

Cu toate acestea, ca membru al unei organizaţii colective – Comisia pentru elaborare subiectelor – chiar dacă activitatea fiecăruia este individualizată pe materii, caracterizarea globală făcută de Radu, în formă axiomatică (pentru că vorbeşte de certitudini) ma priveşte şi pe mine.

„Grilele de anul acesta sunt făcute fie în bătaie de joc, fie de nişte analfabeţi juridic funcţionali. Nu ştim cine sunt să îi putem face de rahat in personam.

………………………………………………

cea mai simplă reformă a sistemului:… publicarea numelui geniilor care or făcut în ultimii ani subiectele la admitere sau la definitivat.”

Departe de mine gândul de a contesta ceea ce cred alţii despre mine, oricât de nedreaptă ar fi caracterizarea lor. Ştiu sigur că nu sunt vreun geniu de vreme ce accept, iată, să încasez anual gratuit bobârnace (eufemistic vorbind) pentru derapaje ce nu îmi aparţin – oepa, civil etc.

Nu vreau sa ma justific, nu vreau să schimb nimic, nici măcar opinia lui Radu, aşa generală cum este ea – Honi soit qui mal y pense.

Nu mă interesează dacă este o opinie sau o judecată de valoare.

Ceea ce vreau să contest sunt însă neadevărurile pe care le induce, cel puţin cu privire la persoana mea:

1. că terorizat de amploarea evenimentelor, strivit de legitimitatea protestelor cu hârtiuţă, aş invoca protecţia anonimatului pentru a scăpa sub cearşaf, ca un veritabil Conu Leonida faţă cu reacţiunea, de „revuluţia” stagiarilor. Doamne fereşte! Am arătat deja că nu m-am ferit vreodată să recunosc paternitatea subiectelor mele.

2. că vreodată mi-am bătut joc de munca sau destinul cuiva. Este greu de explicat celor care nu mă cunosc îngrijorarea mea permanentă de a nu nedreptăţi pe cineva, chiar fără să vreau. Cine o cunoaşte, să tacă.

Între timp, procesul a avut loc, verdictul s-a dat fără ascultarea acuzaţilor şi fără cale de atac, dreptatea a triumfat! Împricinaţii au fost împărţiţi, fără nuanţe şi la grămadă, fie în corturile drepţilor – victimele examenului, fie în tabăra proscrişilor – geniile care au făcut subiectele, analfabeţii juridic funcţionali. Să fie!

Cei care au văzut grilele la procedură penală, sunt sigur că şi-au format o părere. Nu vreau să le-o schimb. Sunt convins că le-au judecat şi cei care nu le-au citit, că asta facem cu toţii. Şi unii, şi alţii, trebuie să ţină cont de unele realităţi (aici mă refer exclusiv la activitatea mea, nu îmi permit să analizez activitatea altora deşi, evident, am şi eu opiniile mele):

– la acest examen este permisă utilizarea codurilor; un beneficiu pe care studenţii şi absolvenţii, în timpul facultăţii sau la intrarea în profesie, nu l-au avut niciodată;

– informaţiile ce se urmărea a fi verificate prin grilele la procedură penală nu reprezentau opinii doctrinare izolate, controverse judiciare, inovaţii procedurale complicate; nici pe departe; grilele vizau informaţii tehnice, de bază, lipsite de echivoc şi uşor de identificat în textele normative incidente (referitoare la termenele de exercitare a unor căi de atac, la cazurile ce permit exercitarea acestora, la calitatea celor care se pot manifesta procesual etc.);

– pentru a-i scuti pe candidaţi de efortul colosal de a cauta în cod aceste informaţii de bază (nici nu mi-am pus problema că ar trebui, poate, să fie cunoscute), AM INDICAT ÎN CUPRINSUL ÎNTREBĂRILOR ARTICOLUL CARE OFEREA, FĂRĂ ALTE INTERPRETĂRI, RĂSPUNSUL;

– aşadar, pentru rezolvarea grilelor de procedură penală, în opinia mea, erau necesare minime cunoştinţe de limba română, un cod, vagi informaţii legate de dispunerea instituţiilor de procedură în cod, atenţie şi, poate, concentrare.

Mă bucur că aceste controverse legate de examen şi disputele pe care le-au creat îmi dau în sfârşit şansa de a refuza politicos orice viitoare solicitare de a mai participa la elaborarea subiectelor, chiar dacă aceste solicitări au venit, de-a lungul anilor, din partea unor oameni pe care îi apreciez în mod deosebit şi care, asumându-şi misiunea de gestiona destinele unei profesii pline de convulsii, plătesc un preţ nemeritat.

Aşadar, nu am scris aceste rânduri pentru că m-a deranjat vreuna din caracterizările făcute la grămadă în aceste zile cu privire la calitatea subiectelor.

Nu vreau să se creadă însă că accept să fiu considerat fricos sau nesimţit (batându-mi joc de efortul şi munca cuiva), fără să îmi spun şi punctul de vedere.

Salut intenţia declarată public privind declanşarea unei ample reforme în legătură cu pregătirea profesională a avocaţilor, atât cea iniţială cât şi cea continuă. O reformă veritabilă nu trebuie să ocolească însă adevărurile dureroase. În contextul declinului educaţional evident, o astfel de reformă nu poate trece peste următoarea problemă de fond:

Cât de îngrijorătoare profesional este perspectiva unei generaţii care nu poate răspunde la întrebări ce conţin răspunsul în chiar corpul lor?

Dixi et salvavi animam meam!

P.S. Chiar dacă am ocolit analiza punctuală a problematicii corectitudinii subiectelor pe care le-am propus (nu asta a fost scopul demersului meu), nu vreau să las impresia că fug de vreo dispută, chiar publică, în acest sens.

Sunt gata să răspund oricărui punct de vedere care, argumentat, îmi indică vreo eroare logică, juridică, factuală sau gramaticală în întrebările mele.

Îmi voi recunoaşte fără reţineri greşeala, însă doar dacă există.

Av. conf. dr. Andrei Zarafiu
Departamentul de Drept Penal, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Despre examenul de definitivat şi emoţiile pe care le-a generat”

  1. Salut, Andrei!

    Încep prin a recunoaşte că e uşor să îi porcăi pe unii pe care nu îi cunoşti, mai greu cu ăia pe care îi cunoşti.
    Recunosc şi că am greşit când am făcut afirmaţia aia prea generală. Ar fi trebuit să fiu mai explicit şi să spun că nu mă refer la grilele de procedură penală şi nici la cele de penal, la care nu păreau să fie neapărat probleme deosebite. N-am făcut-o şi acu’ tre’ să-mi torn cenuşă în cap public, că am scris şi despre tine mizerii deşi nu e adevărat. Îs OK, boss, grilele de procedură penală, nu te stresa. Eu îs bou că nu am precizat.
    Eroarea generalizării este comună, e tot ce pot să spun în apărarea mea. În rest, recunosc şi regret fapta, merg pe procedură simplificată.

  2. Dacă la procedură penală, la definitivat, grilele acopereau ceva de bază, ușor de verificat … și se avea acces și la cod (nu știu dacă și adnotat cu juri CCR și ÎCCJ – măcar … că de juri CEDO și CJUE nici nu îndrăznesc să visez) … de ce se mai dădeau? Mai ales grilă. Care e scopul acestui mecanism când chiar persoana care îi dă naștere susține că era ușor? De ce se irosesc energie și resurse cu așa ceva în contextul în care se afirmă că:

    „– la acest examen este permisă utilizarea codurilor; un beneficiu pe care studenţii şi absolvenţii, în timpul facultăţii sau la intrarea în profesie, nu l-au avut niciodată;

    – informaţiile ce se urmărea a fi verificate prin grilele la procedură penală nu reprezentau opinii doctrinare izolate, controverse judiciare, inovaţii procedurale complicate; nici pe departe; grilele vizau informaţii tehnice, de bază, lipsite de echivoc şi uşor de identificat în textele normative incidente (referitoare la termenele de exercitare a unor căi de atac, la cazurile ce permit exercitarea acestora, la calitatea celor care se pot manifesta procesual etc.);

    – pentru a-i scuti pe candidaţi de efortul colosal de a cauta în cod aceste informaţii de bază (nici nu mi-am pus problema că ar trebui, poate, să fie cunoscute), AM INDICAT ÎN CUPRINSUL ÎNTREBĂRILOR ARTICOLUL CARE OFEREA, FĂRĂ ALTE INTERPRETĂRI, RĂSPUNSUL;

    – aşadar, pentru rezolvarea grilelor de procedură penală, în opinia mea, erau necesare minime cunoştinţe de limba română, un cod, vagi informaţii legate de dispunerea instituţiilor de procedură în cod, atenţie şi, poate, concentrare.”

    Adică ce se verifică prin ele, ce nu s-a verificat la examenul de admitere în stagiatură?
    (te pomeni că se verifică cât de mult s-a specializat avocatul stagiar în altceva și nu în procedură penală? adică cu cât va fi mai specializat în civil … cu atât nu va mai ști nici procedură penală simplă (vorba vine că simplă, că la cât de neconstituțională e procedura penală din România, numai logică sau simplă nu poate fi numită)? asta se verifică diferit? cât de mult s-a specializat avocatul în alte materii decât cele din care dă grilă?)

    Apoi, doar pentru că la admitere ca avocat stagiar nu ai nici măcar acces la cod, aceasta nu înseamnă că examenul de la definitivat e clar mai bun pentru că ai avea acces la cod. (eroare logică pe care regret să o observ)

    În rest, e foarte trist că se susține așa ceva pe principiul că suntem invitați și nu putem refuza (nu mai spun că aspectul referitor la invitație … poate iar să fie o probă în plus cu privire la lipsa de transparență și de criterii obiective atunci când e vorba să se stabilească cine ajunge să facă aceste regretabile grile)

    Domnul Chiriță mi se pare că nu s-a aflat în greșeală. Pentru acest aspect era suficient să se facă o citire în spirit și nu doar în litera articolului respectiv. Și era suficient să nu se facă erori logice (adică nu s-a înșelat nici atunci când s-a plâns de lipsa de transparență a UNBR cu privire la cine face grilele – aspect ce nu e negat doar de faptul că dumneavoastră spuneți acest lucru în CV-ul dumneavoastră, și nici atunci când a zis că ar dori să știe, și nu știe … adică doar pentru că domnul Chiriță nu s-a apucat să verifice pe toate site-urile, și la prezentarea autorului de pe o carte de specialitate, aceasta nu înseamnă că s-ar afla în eroare când se plânge de lipsa de transparență și de politica de anonimizare condusă de UNBR și INPPA cu privire la aceste aspecte – pe lângă faptul că mi se pare evident că atunci când a scris articolul, domnul Chiriță nu s-a gândit în principal la vreo problemă specifică cu procedura penală). Dar – ca de obicei – ne doare forma și nu mai apucăm să discutăm fondul, sau fondul rămâne așa, ca ultim paragraf, și ca ceva pentru viitor de rezolvat (cam ca grilele ușoare ce nu ajută deloc la selectarea celor capabili să rezolve probleme reale și foarte diferite de discuția din grile – aspect chiar elegant subliniat de domnul Chiriță având în vedere gravitatea consecințelor).

    Sper că acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de domnul Chiriță va fi refuzat de instanță :p mai ales că măcar din perspectivă comparată el este unul ce pare vădit neconstituțional/neconvențional și posibil chiar contrar dreptului UE incident (acum nu glumesc deși jur pe Biblie că mi-aș dori)

    PS: Semnează o persoană care a picat grilele de admitere ale lu INPPA după ce am revenit în țară. După ce am picat, am scris și un articol:

    https://www.juridice.ro/223328/articolul-6-cedo-si-dreptul-intimatului-la-introducerea-contestatiei-in-anulare-speciala.html

  3. „Sunt Andrei Zarafiu şi de 15 ani fac subiecte la procedură penală pentru avocaţi.”
    Grilele sunt de o calitate foarte slabă. Sunt rebusuri pe cod.
    Sunt sigur că dl. Zarafiu este o persoană decentă şi respectabilă dar grilele propuse sunt varză.
    Hai să nu ne ascundem după deget. Integramele nu au ce căuta în examenele de drept. Este un tip de testare extrem de primitivă. Rebusache.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.