« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Aspecte privind legalitatea delegării/detașării personalului medico-sanitar în vederea îngrijirii pacienților infectați cu virusul SARS-COV-2
07.12.2020 | Andreea DUMITRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andreea Dumitrescu

Andreea Dumitrescu

Creșterea numărului de îmbolnăviri cu virusul SARS-COV-2 a plasat autoritățile statului în situația de a identifica modalități legale de cooptare a unui număr cât mai mare de cadre medicale în activitatea de tratare și îngrijire a pacienților bolnavi de coronavirus.

Provocarea unui astfel de demers a fost reprezentată de menținerea unui echilibru rezonabil între interesul general, respectiv controlarea epidemiei, obținerea unui număr cât mai mare de persoane vindecate și respectarea drepturilor individuale ale personalului medical și sanitar, respectiv dreptul la sănătate, la securitatea muncii și chiar la viață.

În vederea acoperirii deficitului de personal medical apărut la nivelul spitalelor care tratează pacienți bolnavi de COVID-19, instituțiile medico-sanitare au avut la îndemână procedurile detașării și delegării cadrelor medicale, proceduri reglementate de prevederile art. 42-46 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

Astfel, prin prisma textelor de lege menționate, încă din perioada stării de urgență, în situația în care secțiile spitalicești dedicate tratării COVID-19 au necesitat suplimentarea de personal medico-sanitar, s-a primit personalul necesar prin delegare din cadrul aceleiași instituții sau prin detașare din cadrul unor instituții medicale diferite.

Deși privite ca singurele mijloace care pot asigura resursa umană în vederea gestionării cazurilor de coronavirus, demersurile de detașare/delegare a unor cadre medicale, – unele nespecializate în domeniul boli infecțioase -, către secțiile medicale de tratament, suport sau ATI COVID-19 au generat, în mod justificat, o totală nemulțumire în rândul personalului medico-sanitar.

În acest context, ne confruntăm din ce în ce mai frecvent cu următoarea întrebare: Cât de legală este detașarea/delegarea unui cadru medico-sanitar în vederea îngrijirii pacienților internați în secțiile COVID-19?

Concret, cele două instituții sunt definite de prevederile art. 43-46 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, după cum urmează:

„Articolul 43 Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.

Articolul 44 (1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni și se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia. (2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Articolul 45 Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.

Articolul 46 (1) Detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an. (2) În mod excepțional, perioada detașării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezența salariatului la angajatorul la care s-a dispus detașarea, cu acordul ambelor părți, din 6 în 6 luni.(3) Salariatul poate refuza detașarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice. (4) Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.”

Interpretând normele de drept comun din Legea nr. 53/2003 reținem că delegarea salariatului (inclusiv  a celui din sectorul medical) pentru cel mult 60 de zile este permisă fără acordul acestuia.

Însă prelungirea delegării nu poate fi luată decât cu acordul salariatului, detașarea putând și ea fiind refuzată de principiu, atunci când există motive personale temeinice.

O dată cu declararea stării de urgență în contextul pandemiei de coronavirus, a urmat o succesiune întreagă de reglementări speciale cu impact semnificativ atât asupra activității personalului medico-sanitar cât și asupra drepturilor acestuia.

În perioada stării de urgență și după intervenirea stării de alertă, dispozițiile art. 56 din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență și respectiv prevederile art. 30 și 18 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 au restrâns dreptul personalului medical la încetarea contractului de muncă prin demisie, prin necurgerea sau suspendarea curgerii termenelor legale de demisie pe perioada stării de urgență/alertă, alături de posibilitatea întreruperii unilaterale de către angajator a concediului de odihnă, fără plată, de studii și pentru formare profesională ale personalului angajat în timpul stării de alertă.

Totodată, în ceea ce privește instituția detașării personalului medical, art. 16 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 au stabilit că pe durata stării de alertă, în funcție de specificul activității și de nevoi” instituțiile publice implicate în combaterea pandemiei de COVID-19 „pot dispune detașarea cu acordul prealabil al angajatului și al angajatorului care detașează, cu condiția ca angajatorul la care se face detașarea să fie din același domeniu de activitate.”

În completarea celor statuate mai sus, art. 19 Legea nr. 138/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic aduce și el reglementări suplimentare, statuând următoarele reguli:

„(1) În situația existenței unui deficit de personal medical constatat de către direcția de sănătate publică sau de inspectoratul județean pentru situații de urgență sau al municipiului București, pe durata instituirii măsurii în domeniul sănătății publice, în situații de risc epidemiologic și biologic, personalul medical, paramedical și auxiliar specializat din sistemul public poate fi detașat cu acordul persoanei detașate, iar în lipsa acestuia, în condițiile prezentei legi, pe o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătății, al șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sau al persoanei desemnate de acesta sau, după caz, al conducătorului instituției angajatoare.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune în cazul existenței unui deficit de personal, atunci când completarea schemei de personal nu poate fi realizată cu personal medical care își exprimă acordul pentru detașare, cu voluntari sau cu personal medical militar, și la solicitarea motivată a direcției de sănătate publică județene sau a municipiului București, a inspectoratului județean pentru situații de urgență sau al municipiului București ori a Centrului național de coordonare și conducere a intervenției.”

Acestea fiind zise, în raport de dispozițiile art. 42-46 din Legea nr.53/2002 care reprezintă norma generală în materia instituției delegării și detașării, prevederile Legii nr. 55/2020 și cele ale Legii nr. 138/2020 constituie norma de drept special, aplicabilă în mod complementar și atunci când este cazul, prioritar.

Coroborând textele legale menționate mai sus, reținem că, spre deosebire de noțiunea delegării, care nu a fost abordată de actele normative speciale menționate, detașarea personalului medico sanitar către anumite secții spitalicești COVID-19 se va realiza doar cu acordul angajatului și pentru o durată de cel mult 30 de zile.

Prin excepție de la această regulă, pentru a se putea dispune detașarea în lipsa acordului salariatului, este necesar ca aceasta să apară drept o ultimă soluție în vederea acoperirii schemei de personal, respectiv după ce aceasta nu a putut fi completată prin conceptarea personalului care își exprimă acordul pentru detașare, cu voluntari sau cu personal medical militar și numai în urma unei solicitări motivate din partea direcțiilor de sănătate publică, a inspectoratelor pentru situații de urgență sau a centrului pentru conducerea intervenției.

Acesta este contextul în care, medicii delegați/detașați în vederea tratării pacienților bolnavi de COVID-19 și care nu au fost de acord cu o astfel de măsură au sesizat instanțele de judecată atât cu acțiuni de fond împotriva angajatorului cât și cu cereri de ordonanță președințială, demersuri care au avut succes.[1]

Astfel, o eventuală netemeinicie a măsurii detașării/delegării personalului medical într-o secție COVID-19 poate fi determinată de o posibilă lipsă a specializării personalului respectiv în materia boli infecțioase, alături de anumite circumstanțe personale care încadrează persoana respectivă în categoria celor cu risc ridicat de a dezvolta complicații grave sau chiar de deces (vârsta înaintată, existența unor afecțiuni medicale).

Referitor la acest aspect menționăm că prin RECOMANDĂRILE PRIVIND PRACTICA CABINETELOR DE MEDICINA MUNCII PENTRU PREVENIREA RĂSPÂNDIRII INFECŢIEI COVID-19 ÎN RÂNDUL LUCRĂTORILOR ÎN CONTEXTUL EPIDEMIEI DE CORONAVIRUS COVID-19[2], Ministerul Sănătății precizează că în aprecierea aptitudinii de muncă în condiții de risc de infectare cu SARS-COV-2, vor fi considerate următoarele vulnerabilități:

– Imunodeficienţa congenitală;

– Imunodeficienţa dobândită:

– medicamentoasă: chimioterapie anticanceroasă, tratament imunosupresor, tratament biologic, corticoterapie în doză imunosupresivă;

– infecţie HIV;

– grefe de organ;

– hemopatie malignă;

– splenectomie;

– Boli cardiovasculare:

– Insuficienţa cardiacă stadiul NYHA III sau IV;

– Boala cardiacă ischemică (inclusiv stent fără necroză);

– Accident vascular cerebral în antecedente;

– Hipertensiune arterială gradul II si gradul III;

– Boli respiratorii cronice care se pot decompensa ca urmare a infecţiei virale;

– Fibroza chistica;

– Mucoviscidoza;

– Ciroza stadiul B;

– Boala cronică de rinichi;

– Diabet zaharat tip I si tip II;

– Obezitate morbidă (IMC>40);

– Gravide;

– Vârsta > 65 ani.

Prin raportare la aspectele expuse, reținem că, indiferent de acordul angajatului, măsura detașării/delegării acestuia într-o secție medicală pentru îngrijirea pacienților bolnavi de COVID-19 ar trebui să excludă persoanele aflate într-una dintre situațiile de vulnerabilitate enunțate mai sus, în caz contrar aceasta fiind contestabilă.

Pe de altă parte, trecând peste prevederile legale citate în prezenta, în funcție de situația de fapt, nelegalitatea unei astfel de măsuri poate fi susținută și de faptul că delegarea/detașarea personalului medical către secțiile spitalicești care îngrjiesc pacienți bolnavi de COVID-19 trebuie să respecte și alte acte normative de nișă din domeniul medical și protecția muncii, cum ar fi: Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, Ordinul Ministerului Sănătății nr. 533/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19 și a Listei spitalelor de suport pentru pacienții testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și Ordinul nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2.

Concret, art. 7 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă stabilește în sarcina angajatorilor următoarele obligații în relația cu personalul angajat: evitarea riscurilor, adaptarea muncii la om, coordonarea acțiunilor în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților.

Mai mult decât atât, prevederile art. 36 din același act normativ, reglementează în mod imperativ obligația angajatorului de a amenaja “locurile de muncă ținând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice”.

Altfel spus, constatăm că și prin prisma dispozițiilor Legii nr. 319/2006, o decizie privind detașarea/delegarea personalului medical trebuie să țină cont de gradul de vulnerabilitate al angajatului față de virusul SARS-COV-2, angajatorul având practic obligația de a nu periclita sănătatea și viața acestuia.

Revenind la legislația din domeniul medical, observăm și că prin Ordinele Ministerului Sănătății nr. 533/2020 și 555/2020 sfera personalului medico-sanitar care poate fi direcționat către secțiile medicale care au în îngrijire pacienți bolnavi de COVID-19 a fost restrânsă la: medici infecționiști, personal ATI și medici pneumologi.

În lumina aspectelor enunțate, conchidem că delegarea/detașarea oricărui medic/personal sanitar care nu face parte din categoriile menționate mai sus comportă un caracter ilegal și va fi sancționată ca atare.

Sintetizând cele expuse mai sus, reținem că delegarea și detașarea personalului medical în vederea îngrijirii pacienților infectați cu virusul SARS-COV-2 se realizează cu respectarea prevederilor art. 43-46 din Legea nr. 53/2003, detașarea fiind dispusă cu acordul angajatului și în condițiile prevăzute de art. 19 Legea nr. 138/2020.

Nici măsura delegării și nici cea a detașării nu pot fi decise a priori, ci acestea trebuie să respecte Recomandările privind practica cabinetelor de medicina muncii pentru prevenirea răspândirii infecției COVID-19 în rândul lucrătorilor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19 și Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, ele putând viza exclusiv categoriile de salariați stabilite de Ordinele Ministerului Sănătății nr. 535 și respectiv 555/2020.


[1] Disponibil aici
[2] Disponibil aici


Avocat Andreea Dumitrescu

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Secţiuni/categorii: Articole, Covid 19 Legal React, Drept civil, Dreptul muncii, Dreptul sanatatii, Dreptul securitatii sociale, Drepturile omului, JURIDICE.ro, Opinii, Revista revistelor juridice, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD