Perspective privind constituționalitatea avortului

Georgiana Olaru

I. EXORDIUM

a) Princiupium – Problematica avortului

Acordarea de drepturi și libertăți asupra femeilor reprezintă una dintre controversele istoriei care continuă să pună în dificultate societatea actuală din unele țări. Deși în majoritatea statelor moderne drepturile civile, sociale și politice ale femeilor au devenit o realitate încă din secolul trecut, există și astăzi state precum Polonia, Malta ori unele dintre statele membre ale Statelor Unite ale Americii și altele care pun sub semnul întrebării libertatea acestora de a decide și a acționa liber, considerând avortul ca fiind un act reproșabil juridic, o faptă ilegală.

b) Captatio benevolentioe

Consacrarea drepturilor și libertăților oamenilor și ale cetățenilor prin intermediul actelor fundamentale ale statelor, precum și prin intermediul convențiilor și tratatelor internaționale are în vedere protejarea acestora împotriva abuzurilor exercitate de către stat sau de către celelalte persoane. În ceea ce privește avortul, problematica protejării împotriva acestor abuzuri este privită dintr-o dublă perspectivă, din cea a mamei, respectiv din cea a fătului, motiv pentru care legitimitatea acestui act este atât de controversată. Consider abordarea acestei teme relevantă deoarece reprezintă o problemă de actualitate cu care un  număr însemnat de state se confruntă; de asemenea, repercusiunile reglementării acestui aspect al vieții sociale, fie că este vorba de o acceptare și legalizare a acțiunii, ori dimpotrivă, de o negare și scoatere în afara legii, sunt de o însemnătate considerabilă, de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2. NARATIO

a) Relatarea evenimentului

Perspectiva societății asupra legitimității avortului a cunoscut de-a lungul timpului modificări aflate în strânsă legătură cu mentalitatea, nevoile și nivelul de dezvoltare ale acesteia. Dacă la un anumit moment actul este pentru societatea în interiorul căreia individul trăiește, suficient de gravă, va constitui infracțiune. Ulterior, în măsura în care reacția socială la acel comportament se atenuează, aceasta poate ajunge să fie sancționat mai puțin sever, sau chiar deloc[1]. Pe aceste considerente, se constată în istorie perioade caracterizate de eforturile oamenilor îndreptate într-o direcție specifică, căreia i-au fost subordonate comportamentele individuale ale oamenilor. Astfel, existând motivații privind creșterea demografică, spre exemplu, legiuitorii au considerat necesar a reglementa aspectele care țin de natalitate și implicit de funcția de reproducere, pentru a putea echilibra situația dificilă specifică perioadei. Odată cu dezvoltarea societății, însă, s-au conturat mai multe opinii și perspective asupra legitimității reglementărilor existente cu privire la conduita impusă femeilor gravide, cărora li se îngrădea libertatea de decizie. Conflictul care apare în cadrul procesului de reglementare și aplicare a normelor care vizează subiectul lucrării prezente se fundamentează pe invocarea protejării acelorași drepturi subiective, de către susținătorii dispuși în două tabere, respectiv, susținătorii drepturilor femeii aflate în cauză, pe de o parte, și de către susținătorii drepturilor fătului, considerat ființă umană vie, pe de altă parte.

b) Confirmatio

Consider adoptarea normelor juridice care incriminează avortul ca fiind de natură neconstituțională deoarece, în primul rând, aplicarea acestora determină restrângerea unor serii de drepturi și libertăți precum dreptul la libertatea individuală, dreptul la integritate psihică, dreptul la viață intimă, familială și privată, a femeii în cauză. Având în vedere motivul elaborării constituțiilor, respectiv, pentru garantarea exercitării puterii de stat într-un mod democratic, deci, care să nu aducă atingere drepturilor și libertăților individuale fundamentale, sunt de părere că suprimarea opiniei oricărei persoane, și îngrădirea libertății de a acționa în mod liber, fără a aduce prejudicii altor persoane, în scopul urmării unei conduite invariabile adoptate de către puterea legislativă, drept singura conduită licită acceptată, reprezintă o încălcare evidentă a principiilor constituționale, implicit a constituției. Prin interzicerea avortului, libertatea persoanei este încălcată în mod evident prin reglementarea asupra aspectelor legate de viața personală și privată, prin intermediul normelor imperative prohibitive. Opinia juridică filosofică[2] consideră că singura libertate este aceea în care e urmărit binele propriu fără încercarea de a lipsi pe altcineva de binele său sau de a-l împiedica să și-l dobândească; adaptată la problematica avortului, această opinie susține libertatea de a alege a femeilor deoarece, puterea de stat nu poate invoca prin argumentele pe care le aduce împotriva avortului, binele societății și libertatea acesteia atâta timp cât acestea se bazează pe privarea de propriul bine și împiedicarea de a-l obține a unei categorii din populație, respectiv, a femeilor gravide, în această situație. Impunerea unui comportament unic în materia oricărui tip de relație socială, de natură să afecteze integritatea fizică sau psihică a unei persoane, prezintă cu predilecție un tipar specific guvernării unui regim despotic, mai cu seamă decât a unui regim democratic; în ceea ce privește despotismul, opinia juridică filosofică îl consideră un mod legitim de cârmuire doar atunci când cei cârmuiți sunt barbari, ori nu poate fi cazul de existența barbarilor în cazul unui avort, și doar cu condiția ca scopul să fie progresul, iar mijloacele folosite să fie cele îndreptățite scopului. De asemenea, fiind vorba despre o situație al cărei probatoriu poate fi dificil de întocmit, există riscul, în cazul sancționării faptei de avort drept ilegală, de a aplica o sancțiune care să nu corespundă întocmai faptelor întâmplate, pentru că în lipsa unui probatoriu consistent, se constantă că dreptatea nu înseamnă întotdeauna justiția

În al doilea rând, pentru a sublinia neconstituționalitatea avortului, consider a fi necesară evidențierea confuziei și a diferențelor care apar între normele de drept, cele ale moralei și cele religioase. În acest sens, prin morală se înțelege criteriul subiectiv de evaluare al fiecărui individ cu privire la corectitudinea ori necorectitudinea faptelor comise cu intenția de a produce efecte. În ceea ce privește religia, aceasta promovează ideile și credințele specifice cultului propriu, oferind o perspectivă personalizată asupra acțiunilor și evenimentelor pe baza propriilor credințe. Din punct de vedere juridic, însă, elaborarea și adoptarea normelor și reglementărilor juridice se fundamentează pe baza unor principii generale ale dreptului care au ca scop menținerea unui echilibru de ansamblu al societății și implicit, respectarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor, principii care se constituie prin raportare la dispozițiile constituționale. Așadar, este esențial ca în procesul de legiferare să existe o limită cât mai clară între aceste trei domenii. În consecință, apărarea dreptului de a recurge la avort este justificată de aplicarea principiilor dreptului în procesul de legiferare, ci nu a normelor de moralitate sau a normelor religioase. În acest sens, principii precum garantarea libertății și egalității indivizilor, echitatea justiției, consolidează, prin interpretarea lor, opinia enunțată anterior. Ceea ce consider a fi relevant de menționat este faptul că în practică, ceea ce este drept nu este întotdeauna ceea ce este considerat a fi moral.

c) Represhino

Cu referire la argumentele pro-viață, care militează pentru interzicerea întreruperilor de sarcină, consider că această mișcare nu e de natură să producă efecte juridice, deoarece din punct de vedere biologic, în perioada în care se poate efectua această întrerupere, fătul este încă atașat de placentă și de cordonul ombilical al mamei; prin urmare, sănătatea sa depinde de sănătatea ei și nu poate fi privită ca o entitate separată; din această perspectivă, recurgerea la avort poate fi considerată parte a metodelor contraceptive, asupra cărora, de altfel, nu există reglementări imperative prohibitive. Sigur, din punct de vedere moral, opiniile cu privire la corectitudinea faptei sunt împărțite, însă tocmai acesta este motivul pentru care conduita socială este reglementată cu ajutorul normelor juridice de natură obiectivă, și nu prin intermediul altor categorii de norme de natură subiectivă.

3. CONCLUSIO

Cu alte cuvinte, consider că respectarea principiilor constituționale este absolut necesară în procesul reglementării oricărui aspect care este în strânsă legătură cu instaurarea, menținerea și exercitarea puterii de stat. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului reprezintă esența oricărei societăți democratice, de aceea, consider că respectarea lor este vitală pentru buna funcționare a statelor. Este important, pentru buna funcționare a societății, ca legiferarea să fie fundamentată pe baza noțiunilor și principiilor de natură juridică, care oferă o perspectivă obiectivă și care urmărește asigurarea binelui individual în strânsă legătură cu bine general al societății, ci nu pe baza principiilor subiective ale moralei sau ale religiei, care sunt condiționate de credințele personale ale persoanei sau grupului legiuitor.

Libertatea avortului derivă din libertatea individuală a persoanei, libertate consacrată constituțional alături de totalitatea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și ale cetățeanului, așadar încălcarea acestei libertăți constituie o încălcare a constituției.

[1] Teodor Manea, Horia-Serban Tiugan „Criminologie”, Editura ASE 2021, pg. 21
[2] John Stuart Mill, ”Despre libertate”

Georgiana Olaru
Studentă – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Citeşte mai mult despre avort, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Georgiana Olaru! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.