« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Judecătoria Iaşi. Client accidentat în incinta magazinului de către un alt client. Obligarea operatorului economic la plata unor despăgubiri
23.11.2020 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1116/2018

Ședința publică din data de 05.02.2018

Completul constituit din:

P_________ : B_______ Ș_________

GREFIER : A______ Z_____

Pe rol se află judecarea cauzei c ivil e privind pe reclaman t A_____ A_____ și pe pârât ______________- M________ D______ I___ 2- V____ L______ , având ca obiect acțiune î n răspundere delictuală daune interese .

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2018, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

INSTANȚA,

 Prin acțiunea formulată, reclamantul A_____ A_____ , domiciliat în Iași, ___________________, CNP 17 xxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta ______________ – M______ D______ I___ 2 V____ L______ , cu sediul în ___________________________________________, nr.7, jud. Iași , JXXXXXXXXXXXX, C__ RO xxxxxxx; pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:

În fapt, la data de 16.07.2013, în jurul orelor 10,30, se afla în incinta Magazinului D______ lași 2 – V____ L______, situat în ______________________________, Trup Uricani, jud. Iași. În timp ce achita la casieria m________ produsele pe care le achiziționase, a fost vătămat prin producerea unei tăieturi în zona gambei piciorului drept de către o persoană așezată la rând în spatele său, care avea pe căruciorul pentru marfă, alături de alte produse, câteva coli de tablă foarte ascuțită, de dimensiunea 2xlm fiecare.

Precizează că persoana respectivă era un bărbat în vârstă de aproximativ 50 de ani, îmbrăcat cu o salopetă închisă la culoare, purtând o șapcă. Reține faptul că anterior incidentului cu circa 5 minute, în timp ce era în magazin, persoanei respective i-a fost atrasă atenția de către un angajat al Magazinului D______ că a așezat greșit colile de tablă, în sensul în care nu erau puse de-a lungul căruciorului, ci perpendicular pe acesta, ceea ce sporea riscul accidentării altor persoane. La acel moment, angajatul magazinului nu a făcut nici un alt demers, nu a oprit-o pe acea persoană și nu i-a interzis să mai circule astfel prin magazin.

Datorită faptului că plaga produsă prin tăiere a fost foarte adâncă, a sângerat puternic și a fost transportat cu serviciul SMURD la Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S_______” Iași – Unitatea Primire Urgențe. Aici a primit îngrijirile necesare și ulterior i-a fost eliberat de către IML Iași certificatul medico-legal nr. 4404/17.07.2013, care concluzionează că plaga tăiată prin lovire cu corp tăios necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale.

Precizează că a pierdut o cantitate însemnată de sânge și a ajuns în UPU Iași cu o tensiune arterială foarte mică, în stare de șoc, din care i-a revenit după administrarea calmantelor și oprirea hemoragiei de către personalul de specialitate. După vindecarea plăgii a rămas cu o cicatrice vizibilă, de circa 15 cm.

De asemenea, pe fondul acestei situații, a fost extrem de afectat nu doar fizic, ci și din punct de vedere psihic: a avut insomnii, suferă în continuare de atacuri de panică și adeseori sentimente de frică, de nesiguranță. Arătă că de cele mai multe ori mergea în acest magazin însoțit de fiul său, la cel moment în vârstă de 7 ani, doar o întâmplare fericită făcând ca el să nu fie cu acesta în ziua respectivă.

S-a prezentat ulterior la sediul Magazinului D______ I ași 2 – V____ L______ cu solicitarea de a identifica persoana care s-a accidentat, în baza înregistrărilor video, dar și a datelor de identificare furnizate de persoana respectivă cu ocazia întocmirii facturii fiscale pentru bunurile achiziționate. Răspunsul pe care l-a primit de la conducerea magazinului a fost că există aceste imagini și date care pot duce la identificarea persoanei, însă ele pot fi furnizate doar la solicitarea organelor de poliție.

S-a adresat în termen legal cu plângere la Parchetul de pe lângă Judecătorie I ași în vederea identificării și tragerii la răspundere a persoanelor care se fac vinovate de vătămarea s a. Prin ordonanța de clasare din 18.12.2014 dată în dosarul cu numărul xxxxx/P/2013 al acestei instituții clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 Cod penal , cu aplicarea art. 5 NCP, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

Deși , a arătat organelor de poliție că s-a prezentat la sediul Magazinului D______ I ași 2 – V alea L______ cu solicitarea de a identifica persoana care l-a accidentat, în baza înregistrărilor video, dar și a datelor de identificare furnizate de persoana respectivă cu ocazia întocmirii facturii fiscale pentru bunurile achiziționate, iar răspunsul pe care l-a primit de la conducerea magazinului a fost că există aceste imagini și date care pot duce la identificarea persoanei, însă ele pot fi furnizate doar la solicitarea organelor de poliție, susținerile sale nu au fost avute în vedere.

A atacat această soluție cu plângeri adresate prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și ulterior instanței de judecată, ambele respinse, fiind așadar menținută soluția de clasare a cauzei.

S-a adresat, de asemenea, pârâtei pentru rezolvarea situației pe cale amiabilă, dar nu a primit nici un răspuns în acest sens.

Relevanța în plan juridic a situației de fapt anterior descrisă.

Conform Codului civil în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alin. 1 că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, constatăm că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.

Doctrina juridică a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.

De asemenea, conform art. 1373 alin. 1 Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

Consideră că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei, prin prisma următoarelor argumente:

l. Sub aspectul prejudiciului cauzat, opinează că, în acord cu practica CEDO, care a făcut o ________ aprecieri notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanța de judecată urmează să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă. Această soluție, deși atipică în raport cu regimul general al răspunderii, apare în esență justificată pentru că, dat fiind caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă este practic imposibilă.

Trauma fizică și psihică suferită atât în momentul agresiunii pe care a suferit-o, dar și ulterior a fost foarte intensă. Sentimentele de insecuritate, de nesiguranță, de teamă, de neîncredere au fost copleșitoare și marcante pentru reclamant, fiind de natură să își lase definitiv amprenta asupra sa, asupra sănătății, a gândirii și a modului de percepție a vieții în general.

2. în ceea ce privește existența unei fapte ilicite, se impune o scurtă precizare, respectiv că poate constitui faptă ilicită, așa cum s-a arătat în jurisprudență și doctrină, nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imper ative ale legii constituie faptă ilicită, concluzionându-se că inacțiunea este faptă ilicită. În toate cazurile când legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligație care însă nu a fost respectată.

În cauză fie nu au existat, fie nu au fost respectate normele privind siguranța persoanelor care să garanteze integritatea fizică a persoanelor în interiorul magazinului, în condițiile în care se comercializează produse susceptibile de a provoca vătămări care să garanteze integritatea fizică a persoanelor.

3. Privitor la existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, este evident că acesta există, de vreme ce fapta culpabilă a pârâtei a fost determinantă în producerea prejudiciului în persoana reclamantului.

4. Existența vinovăției, derivă din aceea că fapta culpabilă este imputabilă autorului ei, pârâta din prezenta cauză, singura în măsură să fi fost responsabilă cu preîntâmpinarea situației astfel creată. Așa cum consacră art. 1357, autorul prejudiciului răspunde chiar și pentru culpa cea mai ușoară. Pârâta trebuia să prevadă posibilitatea producerii unui astfel de eveniment, în condițiile inexistenței ori nerespectării normelor care să interzică transportul prin magazin, de persoane neautorizate, a unor obiecte de natură a aduce atingere sănătății și integrității fizice a persoanelor.

Daunele materiale solicitate în legătură cu natura daunelor morale, așa cum se desprinde din literatura juridică și din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

Consecințele situației de fapt descrisă anterior au fost deosebit de grave în plan psihic în ceea ce îl privește și prejudiciul moral cauzat poate fi alinat, ușurat doar prin acordarea despăgubirilor bănești solicitate, care nu vor putea restabili situația anterioară datei de 16.07.2013, dar vor avea virtute compensatorie și menirea de a da o anumită satisfacție.

Cât privește întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, însă instanța trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, creând un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Față de toate aspectele invocate, solicită instanței de judecată să admită cererea și să dispună obligarea pârâtei în sensul solicitat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

S-au atașat în copii prezentei cereri următoarele: certificat medico-legal nr. 4404/17.07.2013;  solicitare adresată conducerii M__. D______;  plângerile formulate și soluțiilor primite de la organele de urmărire penală și instanța de judecată.

În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 1357,1373 și urm. Cod civil.

Probe: interogatoriul pârâtei, înscrisuri, declarații de martori.

Reclamantul – prin avocat – a depus la dosar, în susținere probatorie, înscrisurile existente la filele 9 – 34.

Pârâta a ______________, cu sediul in mun. Bacău, _______________________. 8, jud. Bacău, înregistrata Ia ORC de pe lângă Tribunalul Bacău cunr.   J   XXXXXXXXXXXX,   C.U.I.   RO   xxxxxxx,   reprezen tata   prin   administrator A_____ Pavai, in calitate de parat în Dosarul

XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Iași, formulează în termenul legal, întâmpinare la cererea de chemare în judecată, având ca obiect „pretenții”, în  contradictoriu cu reclamantul A_____ A_____, prin care solicită: 1. respingerea acțiunii ca neîntemeiată; 2. obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt:

1. Reclamantul susține ca la data de 16.07.2013, in timp ce achita la casieria magazinului D______ Iași – V____ L______ produsele achiziționate, a fost vătămat prin producerea unei tăieturi în zona gambei piciorului drept de către o persoana așezată în spatele său, care avea pe căruciorul de marfa câteva coli de tablă foarte ascuțită.

2. În continuare, reclamantul arată că a fost transportat cu serviciul Smurd la spital și a primit îngrijirile necesare, fiindu-i eliberat în acest sens certificatul medico-legal nr. 4404/17.07.2013, care concluzionează că plaga tăiată prin lovire cu corp tăios necesită 10-12 zile de îngrijiri medicale.

3. În încercarea de a atrage răspunderea civilă a pârâtei în calitate de comitent, reclamantul relatează o situație nesusținută de niciun element material de probă, referitor la o posibilă discuție dintre persoana responsabilă direct de vătămarea reclamantului și un presupus angajat al pârâtei, care i-ar fi atras atenția asupra modului de încărcare a căruciorului de mărfuri.

4. Această relatare, nu face decât să dovedească cel mult sub aspectul vinovăției persoanei care a provocat vătămarea, că acesta a săvârșit fapta ilicită în perfectă cunoștință de cauză, dar nu este de natură a dovedi existenta faptei unui prepus al paratei.

5. Conform dispozițiilor legale în materie de răspundere civilă delictuală a comitentului față de fapta prepusului, reclamantul are obligația de a dovedi, în primul rând, întrunirea tuturor condițiilor necesare răspunderii prepusului pentru fapta proprie:
– existența faptei ilicite săvârșite de prepus.

6. Astfel, în cauză, reclamantul nu dovedește fapta prepusului și nici legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

7. Înainte de a se adresa instanței cu această acțiune, reclamantul a formulat plângere penală pentru vătămare corporală din culpă pentru aceleași motive invocate în prezenta cauză și față de presupusele fapte ale angajaților pârâtei, cauză ce a fost clasată, însă reclamantul nu depune exact pagina din motivarea hotărârii judecătorului de cameră preliminară cu privire la faptele ce constituie temeiul acțiunii de fata.

8. Mai mult decât atât, deși pârâta are preocupări permanente și acțiuni concrete în vederea prevenirii oricăror posibile incidente, dat fiind specificul produselor ce se vând în magazinele sale, nu poate asigura (și nici nu are o asemenea obligație prin lege) paza fiecărui client și instructajul fiecărui client cu privire la manevrarea produselor aflate pe suprafața de vânzare;

9. Toți clienții care solicită personalului magazinului asistența în manevrarea și încărcarea produselor, beneficiază de aceasta, însă sunt clienți care nu vor sa aștepte și își încarcă singuri marfa și se deplasează spre casele de marcat, condiții în care responsabilitatea modului de încărcare și manevrare le aparține în totalitate.

10. Pentru motivele arătate, pârâta solicită instanței de judecată să respingă acțiunea, dat fiind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1373 alin. 1 Cod civil, pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtei în calitate de comitent.

În drept, toate temeiurile legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Probatoriu: înregistrările video ale incidentului ce au fost comunicate de pârâtă organelor de cercetare penale, înregistrări ce urmează a fi solicitate prin intermediul instanței de la dosarul penal nr. xxxxx/245/2015.

Analizând acțiunea, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate, cu probele administrate – înscrisuri, probă testimonială – constând în declarațiile martorilor M_____ C_________  și Selig P___, interogatoriul administrat pârâtei – precum și în temeiul dispozițiilor generale și speciale ce guvernează materia cercetată, prezenta instanță apreciază :

1. Cu valoare de considerente de jure și de principiu:

Potrivit dispozițiilor art. 1349, alin. 1 Cod procedură civilă „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”

Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. ( 2) „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Potrivit dispozițiilor art. 1373, alin. 1 Cod  civil „Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.”

Potrivit dispozițiilor art. 1373, alin. 2 Cod  civil „Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.”

Potrivit dispozițiilor art. 1391, alin. 1 Cod civil „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”

Potrivit dispozițiilor art. 253, alin. 1 Cod civil „Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței: a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.”

Potrivit dispozițiilor art. 253, alin. 4 Cod  civil „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”

Coroborarea dispozițiilor anterior evocate conduce la concluzia de plano , potrivit căreia, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii antrenează obligarea autorului și/sau a persoanei responsabile pentru fapta altuia la dezdăunare integrală, răspunderea fiind angajată chiar pentru cea mai simplă culpă.

2. Cu valoare de considerente la speță:

Potrivit cercetării judecătorești efectuate situația de fapt conturată este următoarea:

Reclamantul, aflat în m________ D______ Iași 2 V____ L______, la data de 16.07.2013, orele 10,30, a fost vătămat prin manipularea unui cărucior de marfă ce transporta coli de tablă, de către o persoană masculină, care purta o șapcă, vătămare ce a constat într-o „plagă tăiată ce se putut produce prin lovire cu corp tăios (posibil tablă) ce a necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare” – conform certificatului medico-legal nr. 4404/17.07.2013 – fila 9 dosar.

Potrivit ordinul de clasare din 14.04.2015 (dosar penal xxxxx/2013) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași „fapta sesizată nu este încriminată – chestiune de drept ce a făcut obiectul plângerii formulate de reclamantul A_____ A_____ – filele 14-15 dosar, care a criticat soluția pronunțată – în mod legitim – sub aspectul neexecutării actelor procesuale privitoare la desfășurarea cercetării penale  in personam – pentru identificarea autorului faptei păgubitoare -, și, apoi, urmând să se constate incidența vreunei cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale.

Potrivit încheierii din camera de consiliu din 21 iulie 2015, judecătorul de cameră preliminară arată că încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al faptei sesizate, prin încadrarea juridică stabilindu-se textul de lege din legea penală care sancționează fapta socialmente periculoasă care face obiectul sesizării penale, aceasta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală. Or, în cauză, petentul a solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate  de vătămarea sa corporală, faptă cu privire la care procurorul de caz a pronunțat soluția de clasare.

Față de considerentele expuse anterior, judecătorul de cameră preliminară constată că ordonanța din 18.12.2014 dată în dosarul nr. xxxxx/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin care s-a dispus în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod penal, clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare din culpă prevăzută de art. 196 Cod penal, pe motiv că fapta sesizată de petent nu mai este prevăzută de legea penală, este în concordanță cu dispozițiile legale în materie, această soluție fiind corespunzătoare și situația de fapt corect stabilită de organele de urmărire penală.

Coroborarea probelor administrate – actele medicale, declarațiile martorilor, răspunsul la interogatoriu dat de pârâtă – conduce la concluzia neechivocă a:

a) existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu – constând în lovirea prin tăiere – a corpului persoanei vătămate  – reclamantul – la momentul în care aceasta se îndrepta către casieria magazinului D______ Iași 2;

b) existența vătămării corporale – produse – prin tăiere gambă dreapta – conform fișei de urgențe nr. xxxxx/16.07.2013 – filele 59-60, dosar, care constată din punct de vedere medical „plagă tăiată … și manoperele medicale pr acticate „hemostază și sutură”;

c) existența raportului de cauzalitate stabilit pe calea coroborării probelor administrate, care conduc prezenta instanță la concluzia indiscutabilă potrivit căreia „acea faptă  – manipularea greșită a colilor de tablă – a condus la acea vătămare – plagă tăiată suturată, (conform teoriei complexului cauzal );

d) existența prejudiciului material și moral – produs de fapta vătămătoare – care, de plano , se subsumează ca și vătămare corporală ce a necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale – dispozițiile art. 253, alin. 4 Cod civil, care statuează că: „De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”

Pentru toate aceste considerente de jure și de facto , prezenta instanță apreciază că soluția de admitere a acțiunii și de obligare a pârâtei la pârâta la plata sumei de 10.000 euro – cu titlu de prejudiciu material și moral, constituie o justă și morală dezdăunare pusă în sarcina comitentului – pârât – D______ – care, potrivit art. 1373, alin. 1 Cod civil, este obligat ….” – respingând aserțiunile lipsite de relevanță juridică ale pârâtei – formulate prin întâmpinare – și prin răspunsul la interogatoriu, care nu sunt altceva decât o invocare, ca și temei de drept, a propriei turpitudini, așa cum evocă expres pârâta „…în categoria obiectelor de natură a pune în pericol sănătatea clienților se poate încadra și o simplă lopată, dacă nu este manevrată au atenție…” or, tocmai această  iresponsabilitate factuală și, mutatis mutandis – juridică – este ceea ce i se imputa pârâtei și constituie temei de admisibilitate a acțiunii în dezdăunare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

 Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul A_____ A_____ , […], în contradictoriu cu pârâ ta ______________ – M______ D______ I___ 2 V____ L______ , cu sediul în _____________________________, Trup Uricani, nr.7, jud. Iași , JXXXXXXXXXXXX, C__ RO xxxxxxx.

Obligă pârâta la plata sumei de 10.000 euro – cu titlu de prejudiciu material și moral.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 05.02.2018, în ședință publică.

NOTĂ:
Facem precizarea că în urma admiterii apelului declarat de pârâta, cuantumul daunelor morale a fost redus la suma de 6000 EUR, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Pe rolul Judecătoriei Iaşi cauza a fost înregistrată sub nr. dosar 43119/245/2016.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

 
Secţiuni: Content, Drept civil, Jurisprudență Judecătorii, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD