CCR. Acordarea beneficiului liberării condiţionate. Constituționalitate
12 septembrie 2023 | Irina RIMARU
Irina Rimaru
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 11 septembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 310/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicată de Viorel Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere delictuală formulată de autorul excepţiei în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin normelor constituţionale referitoare la calitatea legii şi la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, deoarece nu mai permit obţinerea unor despăgubiri băneşti ca urmare a faptului că persoanei condamnate nu i-au fost asigurate condiţii de detenţie conform dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 254/2013, fiind supusă astfel unor tratamente inumane sau degradante.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:
„Compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare:
(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.
(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:
a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;
b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;
c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;
d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;
e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;
f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.
(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:
a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;
b) în tranzit.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.
(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.
(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.”
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că:
– intenţia legiuitorului, cu prilejul reglementării dispoziţiilor legale criticate, a fost aceea de a acorda o formă de compensare persoanelor care au fost private de libertate în penitenciare, în condiţii de supraaglomerare, ulterior datei de 24 iulie 2012, compensare care nu constă în sume de bani, ci în dreptul de a beneficia de măsura liberării condiţionate, dacă acestea îndeplinesc condiţiile legale.
– măsura acordării beneficiului liberării condiţionate, şi nu a unor sume de bani cu titlu compensatoriu, aşa cum solicită autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, constituie opţiunea legiuitorului, măsura analizată încadrându-se în politica penală a statului, care a fost elaborată având în vedere ansamblul problemelor existente în sistemul penitenciarelor din România în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie.
– soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei constituie opţiunea legiuitorului, fiind adoptată în exercitarea atribuţiei sale constituţionale reglementate la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi în marja de apreciere prevăzută de acesta, dând expresie politicii penale a statului în domeniul executării pedepselor şi al măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
– măsurile prevăzute prin textul criticat sunt aplicabile pentru perioadele de detenţie ulterioare datei de 24 iulie 2012. Aşadar, pentru perioada anterioară acestei date, persoanele interesate pot solicita despăgubiri pentru detenţia în penitenciare în condiţii necorespunzătoare.
– cu alte cuvinte, însuşi legiuitorul recunoaşte mai multe forme de compensare pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanţelor naţionale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 26 octombrie 2020, paragraful 20).
– dispoziţiile art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 prevăd că articolul analizat „nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare”.
– dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, astfel cum acesta este prevăzut la art. 22 alin. (1) din Constituţie.
– prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reglementează cu claritate, precizie şi previzibilitate condiţiile în care poate fi acordată compensarea în cazul cazării în penitenciare în condiţii necorespunzătoare şi data de la care acestea pot fi calculate. Prin urmare, textul criticat îndeplineşte standardele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
Irina Rimaru, JURIDICE.ro
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
