Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

In memoriam Draga Olteanu-Matei. Partituri celebre judiciare
25.11.2020 | Răzvan CONSTANDACHE

Secţiuni: Life, Opinii, Selected, VIDEO
JURIDICE - In Law We Trust

Motto:

„Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ.”[1]

„Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos şi curat în viaţă şi bun eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor. Asta e de-a lungul vieţii, dar un sfat pe care l-am primit de la Marcela Rusu, în primii ani de teatru, a fost să râd norocului în faţă. Să nu mă plâng niciodată. Un sfat bun.”

„Da, las ceva în urma mea… Am făcut-o cu toată inima şi le mulţumesc tuturor celor care m-au primit în casele lor.”[2] (Draga Olteanu-Matei)

Mult îndrăgita și apreciata mare actriță Draga Olteanu-Matei s-a stins din viață miercuri, 18 noiembrie 2020, la vârsta de 87 de ani. Aceasta era internată la Clinica de Gastroenterologie și Hepatologie a Spitalului „Sf Spiridon” din Iaşi.

Personalitatea complexă a artistei a fost elogiată în aceste zile de doliu prin comunicate oficiale emise de către Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Ministerul Culturii și Familia Regală a României, dar și de colegi și admiratori, fiind omagiată de TVR și de întreaga mass-media. Trupul neînsuflețit al actriței a fost depus începând de joi pe scena Cinematografului „Dacia Mon Amour” din Piatra Neamț, unde a avut loc și sărbătorirea sa aniversară în urmă cu doi ani. Funeraliile au fost programate duminică, aceasta fiind înmormântată cu onoruri militare în Cimitirul „Eternitatea” din orașul său de suflet.

Emilia Draga Olteanu-Matei s-a născut la Bucureşti, pe 24 octombrie 1933, moment pe care Domnia Sa îl evoca astfel: „Tatăl meu a zis să port numele Draga, să fiu dragă tuturor. Adevărul e că eu întâlnesc foarte multă iubire şi ofer la rândul meu toată inima mea, tot sufletul meu. Însă mă bucur mult de dragostea pe care mi-a arătat-o publicul, e cel mai mare cadou.”

Membră a Generației de Aur a teatrului românesc, geniala actriță a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în anul 1956 (Institutul de Cinematografie din acea epocă), Promoția sa având profesori prodigioși ca: Aura Buzescu, Marietta Sadova, George Vraca, Mihai Popescu, Ion Șahighian („Șahul”), Beate Fredanov ș.a.

A debutat în film în 1955 cu un rol în lungmetrajul „Blanca”, regizat de Mihai Iacob și Constantin Neagu, iar în teatru, în septembrie 1956, fiind distribuită în piesa „Ziariştii” de Alexandru Mirodan.[3]

În anul 1970, actrița s-a căsătorit cu medicul nemțean Ionel Matei (decedat în 2014).

Draga Olteanu-Matei a încântat și cucerit publicul interpretând cu har, măiestrie și dăruire, de-a lungul unei prestigioase cariere de peste 60 de ani, roluri memorabile în 90 de filme, 50 de piese de teatru și 100 de producţii de televiziune.

În perioada 1957-1992, dar și în câteva colaborări ulterioare pensionării, artista dăruită cu mulți talanți a activat pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. De-a lungul carierei sale a creat partituri remarcabile în apreciate piese de teatru: „Coana Chirița” după Vasile Alecsandri, „Gaițele” de Al. Kirițescu, „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu-Delavrancea, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D.R. Popescu, „Autorul e în sală” de Ion Băieșu, „Crimă pentru pământ” de Dinu Săraru”, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, „Avarul” și „Tartuffe” de Molière ș.a.

Pe marele ecran a jucat în filmele: „Telegrame” (1960); „S-a furat o bombă” (1962); „Un surâs în plină vară” (1963); „Răscoala” (1965); „Fantomele se grăbesc”, „Haiducii” (1966); „Răzbunarea haiducilor” (1968); „Astă seară dansăm în familie” (1972); „Explozia”, „Pistruiatul” (1973); „Frații Jderi” (1974); „Patima”, „Ilustrate cu flori de câmp”, „Filip cel Bun”, „Toamna bobocilor” (1975); „Instanța amână pronunțarea[4], „Bunicul și doi delincvenți minori[5], „Ultima noapte a singurătății” (1976); „Eu, tu, și… Ovidiu”, „Avaria”, „Un om în loden”, „Acțiunea <Autobuzul>” (1978); „Nea Mărin miliardar” (1979); „Dumbrava minunată” (1980); „Buletin de București” (1983); „Rămășagul”, „Căsătorie cu repetiție, „Promisiuni” (1985); „Cucoana Chirița” (1987); „Chirița în Iași” (1988); „Ministerul comediei”, „Faimosul Paparazzo” (1999) ș.a.

A avut și o carieră de succes în televiziune și radio, marcată de numeroasele producții pe care ni le lasă moștenire, memorabile fiind aparițiile sale din programele de varietăți și de Revelion.

Începând din anul 2007, actrița s-a retras la Piatra Neamț, unde, dovadă a profundei sale devoțiuni față de binele public, a înființat performanta companie teatrală pentru actori neprofesioniști „Teatrul Vostru”.

Meritoria activitate artistică a Dragăi Olteanu-Matei a fost recunoscută și onorată prin numeroase premii şi distincţii: Premiul ACIN (1975 – pentru filmele „Ilustrate cu flori de câmp” și „Filip cel Bun”), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2004), Premiul TVR şi PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriţă (2003), Premiul „Gopo” pentru întreaga carieră (2010), Premiul pentru întreaga activitate oferit în cadrul Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj (2011).
Începând din 29 octombrie 2011, actrița are o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti.
Draga Olteanu-Matei s-a numărat printre personalităţile culturale care au fost omagiate cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, pe 15 ianuarie 2018, la Ateneul Român, eveniment organizat la iniţiativa Ministerului Culturii.
A fost Societară de Onoare a Teatrului Naţional din București şi Cetăţean de Onoare al Municipiilor Bucureşti şi Piatra Neamţ.
Totodată, în 2002 a fost decorată de Președintele României cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, iar în 2014, din partea MS Regelui Mihai I, a primit Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer, care i-a fost decernat în cadrul unei ceremonii desfășurate în Holul de Onoare al Castelului Peleș.

Draga Olteanu-Matei a jucat într-una dintre cele mai tulburătoare drame autohtone judiciare, montată la Teatrul Național „I.L. Caragiale” în regia lui Grigore Gonța, „Crimă pentru pământ” (2002), dramatizare din anul 1997 după romanul omonim al lui Dinu Săraru (1996), actrița interpretând magistral rolul lui Lențu Vulpenaru, soția înșelată a personajului principal.
Acțiunea piesei, pe care am avut privilegiul să o văd în anul 2003 în Sala Mare a TNB, este inspirată dintr-un caz real și se petrece în satul Cornul Caprei, situat pe Valea Cernei, în primăvara anului 1990, subiectul acesteia fiind sintetizat de Alex Ștefănescu: „Romanul <Crimă pentru pământ> încheie <Trilogia ţărănească> din care au mai apărut <Nişte ţărani> în 1974 şi <Iarba vântului> în 1993. Protagonistul nu mai este pitorescul Năiţă Lucean, ci Damian Vulpenaru [interpretat în piesă de Costel Constantin – nota ns.], un ţăran cu personalitate, căsătorit de multă vreme împotriva voinţei lui cu Lenţu. Cea pe care o iubeşte cu adevărat şi cu care continuă să se întâlnească şi să facă şi copii, Daria [Monica Davidescu][6], l-a preferat în tinereţe ca soţ pe anostul Marcu Mocanu [Cristian Crețu], care avea ceva mai mult pământ. După 1989, când se reconstituie şi la Cornul Caprei proprietatea ţăranilor asupra pământului, între cele două familii izbucneşte un conflict pe tema demarcării terenurilor lor, aflate unul lângă altul. Daria îl ucide cu un par pe Damian chiar în locul în care ei s-au întâlnit ani la rând, pe ascuns (…).”[7]
Setea țărănească pentru recuperarea pământurilor luate de comuniști, reprimată atâtea decenii, ia dimensiuni paroxistice necontrolate, ducând la crimă, trăirile personajelor pendulând dramatic între normativitatea funciară pământească și legea implacabilă divină.
Valeriu Râpeanu consemna: „Totul e plătit aici cu viaţa: nu numai semnătura de intrare în colectiv, dar şi restituirea pământului cedat atunci sub imperiul forţei (…). E o simetrie tragică în acest destin ţărănesc căruia nici dictatul oficial şi nici repunerea în posesie nu‑i poate aduce fericire. Lume împovărată de ploaie, şi de secetă, lume suferind de frig şi de soare, lume băltind în mocirle şi căutînd firul unei ape, lume care ajunge să vorbească până şi despre moarte cu detaşare.”[8]

Principala partitură judiciară cinematografică a actriței Draga Olteanu-Matei este cea creată inegalabil în pelicula „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), regizată de Andrei Blaier, care a realizat și scenariul.
Filmul, inspirat din realitățile epocii comuniste și care poate fi vizionat aici, dezbate un subiect tabu: drama trăită de femeia română în contextul valabilității Decretului nr. 770/1966, anti-avort, din perioada Ceaușescu.
Potrivit Wikipedia, în cadrul acțiunii filmului, „Laura (interpretată de Carmen Galin), o tânără naivă din București, rămâne însărcinată în urma unei relații cu Titel (Paul Ioachim), un arhitect mai în vârstă, care era căsătorit. Pentru a scăpa de sarcina nedorită, apelează la Titina (Draga Olteanu-Matei) din Giurgiu. Complicea acesteia din urmă este o bătrână (Eliza Petrăchescu), mama Irinei (Elena Albu), în casa căreia este găzduită. Acolo are loc o întrerupere de sarcină cu metode rudimentare, care se soldează cu moartea Laurei. Irina asistă la această dramă, pe care nu o poate depăși emoțional și se sinucide, având conștiința încărcată de ideea că ar fi putut face mai mult pentru a o salva pe Laura.”
Călin Căliman observa: „În ciuda titlului său poetic, filmul lui Andrei Blaier este un <insectar> în care sunt fixate tipuri şi ticuri nocive, cărora actori de clasă ca Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Gheorghe Dinică le conferă o autenticitate teribilă, înfricoşătoare, pentru că ajung să se confunde cu personaje reale ale mahalalei noastre, cea de toate zilele.”[9]

Istoria teatrului de televiziune consemnează și prestația emblematică a Dragăi Olteanu-Matei în rolul Nastasiei Ivanovna din piesa „Cadavrul viu” de L.N. Tolstoi (circa 1900) în regia lui Cornel Popa (1975), care poate fi vizionată aici.
Actorul și cronicarul de teatru Candid Stoica evoca acțiunea piesei în care personajul principal, Feodor Protasov, jucat de Amza Pellea „deși este căsătorit și are un statut social bine determinat, devine un inadaptabil sufocat de ipocrizia societății. El se hotărăște să trăiască într-o libertate totală, dincolo de legile în vigoare (…), în boemie, în mijlocul unor clanuri de țigani. (…)
Eroul dramei, deși făcea parte dintr-o familie de aristocrați renunță la tot – familie, avere, rang social – înscenându-și în cele din urmă chiar moartea ca să-i dea posibilitate soției [Elisaveta Protasova, interpretată de Gina Patrichi] să se recăsătorească cu un prieten al familiei.
Acuzat de sperjur și soția de bigamie, în urma unui proces public, urmează să fie amândoi deportați în Siberia, iar Protasov se împușcă.”
Din distribuția de zile mari a spectacolului mai evocăm pe Dinu Ianculescu – procurorul, Călin Florian – judecătorul, și Ion Colomieț – avocatul.

În același registru judiciar, în finalul acestui material, vă propunem să rememorați două bijuterii, de data acesta, comice ale teatrului scurt, radiofonic și, respectiv, TV, dramatizări ale unor schițe ale lui Ion Luca Caragiale, ambele având-o ca protagonistă pe Draga Olteanu-Matei.[10]
În prima miniatură teatrală, intitulată „Justiție” (1969), regizată artistic de Ion Vova și subtitrată, Draga Olteanu, în rolul Leancăi văduva, îi are parteneri pe Nicolae Neamțu-Ottonel, artist emerit (judecătorul), și pe Toma Caragiu.

În cea de a doua, „Articolul 214”, montată în anii ’80, în regia artistică a lui Sergiu Ionescu, și în care actrița o interpretează pe Tarsița Popescu, îi veți mai recunoaște pe Mihai Fotino (avocatul) precum și pe Mihai Mălaimare, Marian Hudac și Cezara Dafinescu.

Despre demnitatea artistică a Dragăi Olteanu-Matei, Marin Moraru, partenerul său din atâtea spectacole („Gaițele”, „Crimă pentru pământ” ș.a.) spunea: „Draga Olteanu e o figură. Draga este o persoană. Draga e Draga. N-o calcă nimeni pe coadă, ea trebuie să fie șefă și așa și este. Ce nu-i place nu-i place, și basta. Are curaj s-o spună, nu se lasă convinsă ușor să facă ce-i cere regizorul, are certuri interminabile cu el, dar când se așază în scenă, se vede.”[11]

Alta Victoria Dobre a consemnat întru nemurirea regretatei Mari Actrițe: „Draga și-a uimit publicul care a răsplătit-o cu ropote de aplauze. Draga și-a cucerit întotdeauna spectatorii, întrucât a înțeles de mult că misiunea noastră pe acest pământ e nu numai aceea de a mângâia sufletele oamenilor, ci și de a le înălța spiritul. Considera că trebuie să fii consecvent până la moarte cu propria-ți menire. Popularitatea ei e probă evidentă, dar această popularitate are la bază o dăruire sinceră, totală, dublată de un real TALENT.”[12]

Dumnezeu să o odihnească în pace, la Dreapta Sa, pe inegalabila noastră Măiastră!


[1] Gând al generoasei artiste consemnat de „Ziarul Metropolis” în urmă cu patru ani.
[2] Citate dintr-un articol de Eduard Sebastian publicat în „Ediția de dimineață”.
În fotografia din proximitatea motto-ului, Draga Olteanu-Matei în celebrul rol principal și de mare forță al industriașei Păuna Varlam, interpretat magistral de aceasta în capodopera cinematografică „Patima” (1975), regizată de George Cornea, o frescă a anilor de după cel de-Al Doilea Război Mondial, care poate fi vizionată aici.
Actrița este și coautor al scenariului filmului, inspirat după nuvela „Hiena” de Petru Vintilă, iar rolul arivistului și cinicului avocat Martalogu este interpretat de Gheorghe Cozorici.
[3] Despre perioada sa de formare artistică, actrița a declarat mai târziu pentru Revista „Jurnal Spiritual”: „Eu am avut profesori foarte mari: Mihai Popescu, Tudorel Popa, maestrul Șahighian, realmente un om de teatru, nu un simplu regizor. Dar am apucat în teatru parteneri ca regretatul Finți, Costache Antoniu, Ion Finteșteanu, Calboreanu, Elvira Godeanu, Ștefan Ciobotărașu, vai, nu mai spun de Emil Botta, pentru care am stat un turneu întreg lângă arlechin doar să-l văd.”
[4] Film judiciar care poate fi vizionat aici, fiind regizat de Dinu Cocea și avându-l coscenarist pe Gavril-Iosif Chiuzbaian.
Draga Olteanu-Matei a jucat rolul dactilografei, integrul judecător Tiberiu Moga este remarcabil interpretat de Ion Caramitru, iar președintele instanței, judecătorul Bârsan, este întruchipat de Octavian Cotescu.
Pe scurt, potrivit Cinemaraton, subiectul filmului este următorul: „La o mină de cărbuni se produce un accident de muncă, iar ancheta pare să conducă la concluzia că un tânăr inginer s-ar face vinovat de tragedie. Cu toate acestea, judecătorul Moga nu este convins că el este singurul vinovat de cele întâmplate și – intrigat de comportamentul directorului minei – amână pronunțarea pentru a putea da un verdict în totală cunoștință de cauză.”
În urma anchetei magistratului, se va dovedi că directorul Buzescu, un carierist interpretat de George Motoi, este de fapt cel vinovat de evenimentul soldat cu moartea unui muncitor și nu inginerul Varga, jucat de Andrei Semaca. Se remarcă în distribuție și prezența memorabilă, în rolul mamei directorului, a actriței Tanți Cocea.
[5] Un alt film judiciar care, așa cum sintetizează Wikipedia, are în centrul acțiunii un ofițer de poliție care investighează dispariția băiatului unui coleg, a cărei cheie „pare a fi prietenul <cu pielea închisă la culoare> al băiatului de care nimănui nu-i pasă, inclusiv poliției.”
O superbă cronică a acestui film realist aparține Evei Sîrbu, care evidențiază printre personajele principale ale peliculei regizate de Maria Callas Dinescu „o Rodoveică mare, grasă, pu­foasă, rea de gură şi dulce de suflet, fermecătoare şi irezistibilă din moment ce poartă chipul Dragăi Olteanu-Matei.”
Judecătorul este interpretat de Constantin Codrescu, avocatul de Silviu Lambrino, iar bunicul de Octavian Cotescu.
[6] Aflând vestea tristă a plecării dintre noi a Dragăi Olteanu-Matei, model artistic și reper moral pentru tânăra generație de actori, fosta sa parteneră din piesă, Monica Davidescu, a declarat cu emoție: „Cu mulți ani în urmă, în scenă, în <Crimă pentru pământ>, am învățat de la dânsa puterea privirii fără cuvinte.” Într-adevăr, fără cuvinte!…
[7] A. Ștefănescu – în volumul omagial „Dinu Săraru. 80” – Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2012 – p. 48.
[8] V. Râpeanu – „Permanența prozei de inspirație țărănească: de la Liviu Rebreanu la Dinu Săraru” – în „Dinu Săraru. 80” – op. cit. – pp. 32-35.
Referitor la aceeași simetrie istorică, Maestrul Dinu Săraru a apreciat în cuvinte pilduitoare: „Societatea este în momentul de față într-un proces de autosfâșiere, de automutilare, (…) cred că încă ne așteaptă mulți ani în care parcă cineva ne împinge de la spate, într-o încăierare generală între noi înșine, între generații, între modalități de gândire (…)… E foarte grav ce se întâmplă în spiritualitatea românească. Și cel mai rău e acest sentiment al urii care încolțește, al geloziei, al dușmăniei, al luptei acerbe pentru căpătuială cu orice preț, al acestei sfâșieri, al denunțării, al autodenunțării, al despărțirii sângeroase (…) eu am mai trăit un moment ca acesta și am fost foarte nefericit. La începutul universului comunist în România, am mai trăit aceste sfâșieri, aceste ruperi sângeroase de trecut, aceste despărțiri ale copiilor de părinți. Zbuciumul acesta profund nefericit nu e un purgatoriu. Poate o fi pornit din bune intenții, dar eu personal nu cred. Nu ne face bine, nu vom mai termina niciodată să ne despărțim unii de alții.” (D. Săraru – în William Alexandru Cosmescu – „Convorbiri cu Dinu Săraru – dialoguri la Televiziunea Vâlcea 1″ – Editura Prisma, Râmnicu Vâlcea, 2007 – Colecția „Luminile spiritului” – Capitolul II: „Țăranul – verticalitate de spirit” – pp. 72-73).
[9] C. Căliman – în „Istoria filmului românesc” – ediția a III-a – Editura Contemporanul, București, 2017 – apud HotNews.
[10] Aceste nestemate din Arhiva de Aur a TVR vin parcă să întărească ceea ce Prof. Dr. Ion Toboșaru, cel mai mare estetician român al teatrului, gratulat de studenți cu apelativul „Sir. Toby”, evoca în legătură cu acel cult pe care I.L. Caragiale îl avea „pentru talentul actorului care generează marele, adevăratul teatru, <un teatru făcut cu talente reale, cari să se impună publicului, nu cu mediocrități și nulități îngăduite, cari n-ar putea trăi fără miluirea oficială>”. Actorul este „cel care polarizează energiile creative ale dramaturgului, comunicându-le prin virtuți interpretative.” (I. Toboșaru – „Teatrul în viziunea estetică a lui I.L. Caragiale” – în monografia „Consemnări. Arta teatrului contemporan” – Editura Asociației oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale, București, 1982 – pp. 9-28).
[11] M. Moraru – „Suntem ce sunt amintirile noastre” („Maria Capelos într-o discuție amicală cu Marin Moraru”), Editura ALLFA, București, 2013 – pp. 43-44.
O astfel de divergență profesională pe care a avut-o cu regizorul Horea Popescu, și anume la piesa „Gaițele”, a fost dezvăluită de însăși actriță în ultimul interviu pe care l-a acordat în aceastâ vară Irinei Păcurariu pentru emisiunea „Rețeaua de idoli” de la TVR și care a fost difuzat în luna octombrie a.c.
Interviul poate fi urmărit integral aici.
[12] A.V. Dobre – „Draga Olteanu Matei – Explozia talentului” – în „Promoția de Aur. Destin și fascinație” – Editura DU Style, București, 1999 – pp. 186-8.


Răzvan Constandache

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti