CCR. Salarizarea asistenţilor judiciari. Constituționalitate
13 septembrie 2023 | Irina RIMARU
Irina Rimaru
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 822 din 12 septembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 295/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din capitolul VIII secțiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Excepţia a fost ridicată de Alina Romanenco într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 20 şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din această convenţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: „Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I lit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că:
– prevederile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării asistenţilor judiciari, situată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (Decizia nr. 458 din 1 iulie 2021, paragraful 21, sau Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, paragraful 12).
– diferenţa de tratament juridic în raport cu judecătorii este justificată de faptul că asistenţii judiciari, deşi participă la constituirea completului de judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de justiţie, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfăşurată de aceştia şi cea desfăşurată de judecători. Cu toate acestea, recunoscând importanţa activităţii desfăşurate de asistenţii judiciari şi ţinând cont şi de obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile ce revin acestora, legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al indemnizaţiei corespunzătoare celei a judecătorului cu grad de judecătorie, prevăzută în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, la cap. I lit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani. Această reglementare nu contravine principiului egalităţii în drepturi, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat.
– principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, paragraful 13).
– în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că aceste prevederi nu se opun competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare. Astfel, protecţia acordată drepturilor salariale prin normele constituţionale şi convenţionale evocate se întinde în timp atât cât subzistă temeiul şi baza legală pentru acordarea lor. În consecinţă, dispoziţiile constituţionale antereferite şi cele din actele juridice internaţionale invocate nu sunt încălcate, de vreme ce acestea nu garantează dreptul persoanei de a obţine pe viitor un anumit cuantum al salariului (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, paragraful 16).
– întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
Irina Rimaru, JURIDICE.ro
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
