CJUE. C-820/21 | Vinal. Trimitere preliminară. Retragerea unei licențe de exploatare a unui antrepozit fiscal în cazul unei încălcări a regimului accizelor. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată
14 septembrie 2023 | JURIDICE.ro
Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
Trimitere preliminară – Accize – Directiva 2008/118/CE– Condiții pentru acordarea unei autorizații pentru deschiderea și exploatarea unui antrepozit fiscal de către un antrepozitar autorizat – Retragere definitivă a autorizației aplicate cumulativ impunerii unei sancțiuni financiare – Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Principiul ne bis in idem – Proporționalitate
Cererea de decizie preliminară privește întrebările adresate de tribunal administrativ din Sofia, Bulgaria, instanța de trimitere, referitoare la interpretarea principiului egalității de tratament și a articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2008/118[1]. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Vinal, un antrepozitar autorizat, pe de o parte, și directorul Agenției Vămilor, Bulgaria, pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care aceasta din urmă a retras licența de exploatare a unui antrepozit fiscal, ca urmare a unei încălcări grave a regimului accizelor, care a condus de asemenea la o sancțiune financiară.
Vinal este o societate cu sediul în Bulgaria, titulară a unei licențe de exploatare a unui antrepozit fiscal care îi permite să producă, să depoziteze, să primească și să expedieze produse alcoolice accizabile. Această societate a făcut obiectul unui control fiscal în 2017. Pentru perioada cuprinsă între 3 și 10 mai 2017, administrația vamală bulgară a adoptat de asemenea un act de constatare a unei contravenții săvârșite de societatea menționată pentru nerespectarea obligației de percepere a accizelor exigibile.
La 24 ianuarie 2018, administrația vamală bulgară a aplicat Vinal, pentru acest motiv, o sancțiune pecuniară egală cu dublul cuantumului accizelor nepercepute, respectiv un cuantum de aproximativ 128 000 de euro. Această sancțiune a fost confirmată printr-o hotărâre din 16 ianuarie 2020, rămasă definitivă.
La 11 februarie 2020, directorul Agenției Vămilor a retras, ca urmare a acestei hotărâri definitive, licența de exploatare a antrepozitului fiscal care fusese acordată Vinal. Această societate a sesizat instanța de trimitere cu o cerere de anulare a acestei decizii.
Instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/118 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede retragerea unei licențe de exploatare a unui antrepozit fiscal în cazul unei încălcări a regimului accizelor considerate gravă de reglementarea națională, în mod cumulativ cu o sancțiune financiară deja aplicată pentru aceleași fapte.
Examinând întrebările instanței de trimitere, Curtea a amintit că, chiar dacă pe plan formal instanța de trimitere și‑a limitat întrebarea la interpretarea articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2008/118, această împrejurare nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată.
Prin urmare, Curtea a analizat dispozițiile Directivei 2008/118 în lumina articolului 50 din Cartă, potrivit căruia principiul ne bis in idem interzice cumulul atât de proceduri, cât și de sancțiuni care prezintă o natură penală pentru aceleași fapte și împotriva aceleiași persoane. Cele două măsuri în discuție în litigiul principal pot constitui sancțiuni cu caracter penal, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere. Dacă aceasta este situația, cumulul lor generează, prin urmare, o restrângere a dreptului fundamental garantat la articolul 50 din Cartă.
O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal pare adecvată pentru atingerea obiectivului legitim urmărit de combatere a fraudei și a eventualelor abuzuri. Totuși, reiese din dosarul de care dispune Curtea că administrația vamală este obligată prin lege să retragă licența de exploatare a unui antrepozit fiscal atunci când, precum în speță, antrepozitarul autorizat a făcut obiectul unei decizii definitive prin care a fost condamnat la o sancțiune financiară într-un cuantum mai mare de 15 000 BGN (aproximativ 7 600 de euro), un asemenea cuantum fiind el însuși stabilit în mod automat la dublul cuantumului accizelor nepercepute.
Rezultă că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, o reglementare precum cea în discuție în litigiul principal nu pare să permită luarea în considerare a gravității primei sancțiuni la evaluarea celei de a doua și nici ca o autoritate să evalueze dacă cumulul acestor două sancțiuni este limitat, în fiecare caz, la strictul necesar.
Prin hotărârea pronunțată la data de 14 septembrie 2023[2], Curtea a reținut că articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/118 coroborat cu principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede retragerea unei licențe de exploatare a unui antrepozit fiscal în cazul unei încălcări a regimului accizelor considerate gravă de reglementarea națională, în mod cumulativ cu o sancțiune financiară deja aplicată pentru aceleași fapte, în măsura în care această retragere, având în vedere în special caracterul său definitiv, nu constituie o măsură disproporționată în raport cu gravitatea încălcării.
În cazul în care aceste două sancțiuni ar prezenta un caracter penal, articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei asemenea reglementări naționale cu condiția ca:
– posibilitatea de a cumula aceste două sancțiuni fie prevăzută de lege;
– reglementarea națională să nu permită urmărirea și sancționarea acelorași fapte în temeiul aceleiași infracțiuni sau în urmărirea aceluiași obiectiv, ci să prevadă doar posibilitatea unui cumul al procedurilor și al sancțiunilor în temeiul unor reglementări diferite;
– respectivele proceduri și sancțiuni să vizeze scopuri complementare având ca obiect, dacă este cazul, aspecte diferite ale aceluiași comportament infracțional vizat și
– să existe norme clare și precise care să permită să se prevadă actele și omisiunile care sunt susceptibile să facă obiectul unui cumul de proceduri și de sancțiuni, precum și coordonarea dintre diferitele autorități, cele două proceduri să fi fost desfășurate într-un mod suficient de coordonat și de apropiat în timp, iar sancțiunea eventual aplicată cu ocazia primei proceduri pe plan cronologic să fi fost luată în considerare la evaluarea celei de a doua sancțiuni, astfel încât sarcinile pentru persoanele vizate ce rezultă dintr-un asemenea cumul să fie limitate la strictul necesar, iar ansamblul sancțiunilor aplicate să corespundă gravității încălcărilor săvârșite.
[1] Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO 2009, L 9, p. 12).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba bulgară, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
