« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

(Ne)legalitatea măsurilor restrictive impuse pe timpul stării de alertă
03.12.2020 | Ana ZAPOROJAN

JURIDICE - In Law We Trust
Ana Zaporojan

Ana Zaporojan

Prin H.G. nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în M. Of. nr. 945 din 14 octombrie 2020, astfel cum a fost modificată de H.G. nr. 935/2020 publicată în M. Of. nr. 1042 din 6 noiembrie 2020 (“H.G. nr. 856/2020”), Guvernul României a impus o serie de măsuri restrictive menite să prevină și să combată efectele pandemiei de COVID-19, la care se adaugă și alte restricții dispuse de organele abilitate în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (“Legea nr. 55/2020”).

Deși toate aceste măsuri restrictive au la bază Legea nr. 55/2020, iar aplicarea acestora este justificată de situația epidemiologică la nivelul țării, nu putem ignora impactul negativ al acestora asupra unor sectoare ale economiei, precum sectorul HORECA, asupra sistemului de învățământ și activităților didactice, precum și asupra drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor români.

În acest context, mi-am propus să analizez în continuare, legalitatea și proporționalitatea acestor restricții în raport cu efectele pe care le produc.

Printre măsurile restrictive de drepturi și libertăți, impuse prin H.G. nr. 856/2020 menționez:

– obligația de a purta mască de protecție în toate spațiile publice închise sau deschise;

– interdicția de a servi produse alimentare și băuturi în interiorul restaurantelor și cafenelelor în judeţele/localităţile unde este depăşită incidenţa cazurilor de infectare cu COVID-19 de 3/1.000 de locuitori în ultimele 14 zile;

– suspendarea activităților pieţelor agroalimentare în spaţii închise, târgurilor și bâlciurilor.

De asemenea, prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.972/2020 pentru suspendarea activităţilor care presupun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ preuniversitar, publicat în M. Of. nr. 1047 din data de 9 noiembrie 2020 (“Ordinul nr. 5.972/2020”), s-a dispus suspendarea activităţilor didactice care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal a preşcolarilor şi elevilor, pentru o perioadă de 30 de zile.

Legea nr. 55/2020 abilitează Guvernul și ministerele de resort, să aplice asemenea măsuri pe durata stării de alertă, în scopul prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, însă aceeași lege prevede că, aceste măsuri trebuie aplicate în mod gradual, proporțional cu riscul de impact, și cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile.

La nivel național, există deja practică judiciară care invalidează aplicarea unor asemenea măsuri pe plan local.

Astfel, Tribunalul Bacău a anulat în parte, luna aceasta, o hotărâre a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Bacău prin care se limita activitatea restaurantelor și cafenelelor de a servi băuturi și produse alimentare înăuntrul clădirilor si chiar interzicea această activitate în localitățile unde rata de incidență depășea 3/1.000 de locuitori, tocmai din cauza faptului ca aceste masuri nu s-au aplicat în mod gradual și contravin principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile, afectând astfel în mod grav industria HORECA.

În motivare, tribunalul a reținut că, suspendarea activităților de servire a băuturilor și produselor alimentare înăuntrul restaurantelor și cafenelelor este o măsură disproporționată în condițiile în care majoritatea instituțiilor statului și ceilalți operatori economici (e.g., hipermarket-urile) își desfășoară activitatea în mod normal, doar cu impunerea unor condiții minime de siguranță. A mai reținut tribunalul că, aplicarea efectivă a măsurilor restrictive trebuie să aducă, pe cât posibil, o cât mai mică atingere drepturilor constituționale ale persoanelor, astfel că, ar trebui avute în vedere cu prioritate, posibilitatea închiderii individuale a unor unități, pe o perioadă determinată, în cazul în care se constată infectarea personalului/ clienților operatorilor economici în cauză; precum și faptul că, anumite unități de profil funcționează în spații cu mai multe încăperi sau dispun de încăperi foarte spațioase, care să permită amenajarea meselor pentru clienți în încăperi diferite sau la distanțe suficient de mari (vedeți Hotărârea Tribunalului Bacău nr. 612/2020 din 3 noiembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 2472/110/2020).

Același raționament al Tribunalului Bacău poate fi aplicat și în cazul altor măsuri restrictive impuse de H.G. nr. 856/2020, cum este obligația de a purta masca de protecție în orice spațiu public deschis. Din punctul meu de vedere, această măsură nu este proporțională cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al urgenței și nu s-a pus în executare în mod gradual, conform cerințelor din Legea nr. 55/2020. Această deoarece, spre exemplu, un spațiu public deschis poate fi și un câmp sau un traseu montan, or, în asemenea spații în mod obișnuit nu există aglomerație și prin urmare, nu există risc de infectare. Așadar, impunerea obligației de a purta mască în toate spațiile publice deschise, incluzând spații publice unde în mod normal nu există aglomerație, în viziunea mea, nu se justifică.

Nici măsura suspendării activităților pieţelor agroalimentare în spaţii închise, târgurilor și bâlciurilor nu este, din punctul meu de vedere, în linie cu exigențele Legii nr. 55/2020, în contextul în care hipermarket-urile și mall-urile pot funcționa în anumite condiții. Dacă funcționarea hipermarket-urilor și mall-urilor are la bază aceleași considerente (e.g., rata de infectare), care au stat la baza suspendării activităților din pieţele agroalimentare închise, târguri și bâlciuri, atunci și soluția aplicabilă ar trebui să fie aceeași, potrivit principiului de drept unde se aplică același raționament, se aplică aceeași soluție. Astfel că, prin aplicarea măsurii de suspendare a activităților pieţelor agroalimentare în spaţii închise, târgurilor și bâlciurilor, în raport cu aplicarea unor măsuri standard de siguranță în cazul hipermarket-urilor și mall-urilor, se creează o diferențiere de tratament juridic pentru situaţii comparabile.

Persoanele care se consideră vătămate de măsurile restrictive impuse prin H.G. nr. 856/2020, se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea prevederilor care impun asemenea restricții şi repararea pagubei ce le-a fost cauzată, fiind vorba de un act administrativ normativ. De asemenea, în măsura în care se poate demonstra că, există un caz bine justificat și că, prin suspendarea prevederilor contestate s-ar preveni o pagubă iminentă, persoanele vătămate pot solicita și suspendarea executării măsurilor restrictive contestate până la soluționarea definitivă a cauzei.

O altă măsură restrictivă aplicabilă la nivel local, care a fost invalidată de Tribunalul Iași, este suspendarea temporară a activităţilor didactice care presupun prezenţa faţă în faţă, din toate unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi private de pe raza municipiului Iaşi. De data aceasta însă, hotărârea Comitetului Județeana pentru Situații de Urgenta Iași a fost anulată parțial pentru motive ce țin de forma actului administrativ. În motivare, Tribunalul Iași a reținut că nici Legea nr. 55/2020, nici Ordinul comun al ministrului educaţiei şi cercetării şi ministrului sănătăţii nr. 5487/1494/2020, publicat în M. Of. nr. 804 din 1 septembrie 2020 (“Ordinul nr. 5487/1494/2020”) şi nici alte acte normative nu prevăd, la data de 4 noiembrie 2020, când a fost adoptată hotărârea contestată, competenţa unei autorităţi anume în luarea măsurii de suspendare a activităţilor didactice, neindividualizat, nenominal, la comun, pentru toate instituţiile de învăţământ (vedeți Hotărârea Tribunalului Iași nr. 1174/2020 din 19 noiembrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 5526/99/2020 ).

Deși în opinia mea raționamentul Tribunalului Iași este unul corect, acesta nu mai este de actualitate. Această deoarece, la data de 4 noiembrie 2020 când a fost adoptată hotărârea contestată, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 prevedea că: “pe durata stării de alertă, activităţile didactice ce impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ se pot suspenda, la propunerea consiliului de administraţie a unităţii de învăţământ preuniversitar, cu avizul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi al direcţiei de sănătate publică judeţene/Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti şi cu aprobarea prin hotărâre a comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă/Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă, pe baza argumentelor legale privind starea de sănătate”. Din coroborarea acestui articol cu prevederile Ordinului nr. 5487/1494/2020, rezultă că, prin hotărârea Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă se poate dispune suspendarea activităţilor didactice faţă în faţă, însă doar raportat la fiecare unitate de învăţământ preuniversitar în parte, și numai la propunerea consiliului de administraţie al unităţii de învătământ şi doar cu avizul Inspectoratului şcolar şi al Direcției de Sănătate Publică.

La data de 6 noiembrie 2020, Legea nr. 55/2020 a fost modificată prin Ordonanța de Urgenta nr. 192/2020 publicată în M. Of. nr. 1042 din 6 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă (OUG nr. 192/2020), care adaugă un nou alineat la art. 38 din Legea nr. 55/2020, având următorul conținut: “13) În perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în baza hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional, se pot dispune suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line. Astfel că, începând cu data de 6 noiembrie 2020 și până la data de 31 decembrie 2020, suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line se poate dispune la nivel național și nu raportat la fiecare unitate de învăţământ preuniversitar în parte.

În prezent, această măsură se aplică la nivel național, până la data de 9 decembrie 2020, potrivit Ordinului nr. 5.972/2020 pentru suspendarea activităţilor care presupun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ preuniversitar.

Este totuși discutabilă constituționalitatea prevederilor O.U.G. nr. 192/2020, care aduc modificări măsurilor restrictive prevăzute de art. 38 din Legea nr. 55/2020. Acestă deoarece, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituția României: “Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.” De asemenea, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituția României: “Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Ordonanța de urgență, deși este un act normativ cu putere de lege, nu poate fi adoptată în materii care pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.

Menționez cu această ocazie Decizia Curții Constituționale nr. 152/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, art. 14 lit. c1)-f) și ale art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență și a ordonanței de urgență, în ansamblul său, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, în ansamblul său, în care Curtea Constituțională a reținut că,  actul normativ care restrânge/afectează drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau instituții fundamentale ale statului cade în sfera interdicției prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție, și că, în actualul cadru constituțional, un atare act nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului.

Având în vedere cele de mai sus, în viziunea mea, luarea unor măsuri restrictive, precum cele discutate în cadrul acestui articol, poate fi justificată de situația epidemiologică la nivelul țării, însă impunerea acestor măsuri ar trebui să se facă în primul rând, cu respectarea limitelor de competență constituționale. De asemenea, măsurile restrictive ar trebui aplicate în mod individual și gradual, în funcție de nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al riscului de infectare cu COVID-19, specific fiecărui caz în parte, și cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile, astfel încât să se aducă o ingerință cât mai mică drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.

Nerespectarea cadrului constituțional cu ocazia instituirii măsurilor restrictive ar putea duce la zădărnicirea eforturilor depuse până acum pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.  Aceeași finalitate ar putea s-o aibă și anularea parțială sau totală, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, a dispozițiilor emise de organele publice centrale sau locale abilitate să aplice măsuri restrictive, pentru motive ce țin de nerespectarea limitelor de competență prevăzute de Legea nr. 55/ 2020 (vedeți în acest sens Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 11 mai 2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 427/1/2015).

Avocat Ana Zaporojan

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.