CCR. Reglementarea contravenţiilor prin HG. Constituționalitate
19 septembrie 2023 | Irina RIMARU
Irina Rimaru
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 835 din 15 septembrie 2023 a fost publicată Decizia nr. 210/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Iordache Albu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate printr-o hotărâre a Guvernului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit reglementarea contravenţiilor prin hotărâri ale Guvernului, contravenind dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi t), „cu aplicarea art. 15 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie”, deoarece, în conformitate cu Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, „acuzaţiile în materie contravenţională sunt asimilate acuzaţiilor penale”.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor:
– Art. 1 teza a doua:
„Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.”;
– Art. 2 alin. (1):
„Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că:
– noţiunea de „organizare a executării legii”, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume că prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii, în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat (art. 108), această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii (a se vedea Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004).
– reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competenţa dată prin lege autorităţilor publice stabilite la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Reglementarea contravenţiilor în condiţiile dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabileşte competenţa în materie a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene într-un domeniu ori altul de activitate sau care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 alin. (2) menţionate se referă la „toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege” (a se vedea Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004).
– Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 12 februarie 2012, prin care au fost reglementate faptele contravenţionale pentru a căror săvârşire a fost sancţionat autorul, a fost adoptată, aşa cum rezultă şi din preambulul său, cu respectarea art. 108 din Constituţie şi a art. 85 alin. (2) [care face trimitere la alin. (1) din acelaşi articol] din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, potrivit cărora „încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale prezentei ordonanţe, precum şi ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală şi contravenţională, în condiţiile legii” şi „încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravenţional şi sancţiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
– în motivarea excepţiei, autorul a pornit de la caracterizarea faptelor contravenţionale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, ca fiind „acuzaţii în materie penală”. În această hotărâre Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că procedura în cadrul căreia se contestă o faptă contravenţională poate fi asimilată unei proceduri penale, iar nerespectarea garanţiilor fundamentale – printre care prezumţia de nevinovăţie – care protejează indivizii în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor impune în privinţa aceasta o problemă prin raportare la art. 6 din Convenţie. Deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională şi nu pe cale penală, autorii respectivelor fapte nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (a se vedea paragrafele 51, 67 şi 68 din Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României).
– din cuprinsul hotărârii antereferite nu rezultă că faptele contravenţionale sunt asimilate faptelor penale, ci că, sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie şi a garanţiilor procedurale, acestea trebuie să se bucure de acelaşi regim. Nu poate fi reţinută astfel incidenţa în cauză a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.
– în Constituţie nu există vreo dispoziţie prin care să fie reglementată obligaţia de a legifera prin legi organice în domeniul contravenţiilor, astfel că nici art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Totodată, sintagma „lege contravenţională mai favorabilă” cuprinsă în art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretată lato sensu, sub incidenţa sa intrând atât legea ca act normativ de reglementare primară, cât şi ordonanţele Guvernului şi actele administrativ-normative de aplicare a legii la care fac trimitere textele criticate.
– întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor enunţate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
Irina Rimaru, JURIDICE.ro
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
