Despre independența Chișinăului și ocupația sovieto-rusă

19 septembrie 2023 | Antonie POPESCU

Antonie Popescu

Independența Chișinăului față de Moscova

În August 1991, nu România a recunoscut independența RepMoldova, ci oamenii Kremlinului înfipți la București prin deturnarea diversionist-criminală a Revoluției din 16-21 Decembrie 1989 și crimele împotriva umanității din 13-15 iunie 1990, unelte care erau activate deja pentru o astfel de operațiune specială cu scopul de a deturna rezultatele eficiente ale Mișcării de Eliberare Națională a Basarabiei!

Vrednicul întru pomenire Claudiu Iordache, cel mai important și sincer sprijinitor al Basarabiei din FSN, s-a opus, a votat împotrivă, a încercat să-și convingă și feseniștii… dar Ambasada URSS îi sfătuise mai bine pe Iliescu & complicii…
Deci, nu România a recunoscut independența RepMoldova… ci uneltele locale ale aceluiași ocupant sovietic!

Nici noi, care eram atunci studenți, nu am văzut cu ochi buni nenecesara înscriere la ONU a județelor Basarabiei…
Pentru 27 August 1991, Liga Studenților a salutat proclamarea despărțirii de Moscova și principalul nostru invitat, în Balconul Universității, a fost Corneliu Coposu – care a vorbit de revenirea Basarabiei acasă și în Europa (VIDEO aici dintr-un interviu memorabil al Seniorului pe această temă)!

Toată societatea civilă dezavuase tratatul Iliescu-Gorbaciov… cu semnături pe documentul de protest…

Era târziu însă când mulți și-au dat seama că fuseseră trași pe sfoară exact precum la Podurile de flori de pe Prut, la care inamicul sovieto-rus a răspuns cu poduri de sânge pe Nistru!

Să nu denaturăm realitatea din România reală de atunci, din 1991, care agrea independența Chișinăului față de Moscova ca prim pas spre reintegrarea Basarabiei în Regatul României de care a fost despărțită manu militari, confundând-o cu votul agenturii sovietice impus în Dealul Mitropoliei agenților ei din Parlament…

Și, please, nu mai veniți cu legende sneguriste de sorginte kaghebistă că Bucureștiul și bolșevicul Iliescu ar fi respins soliile unioniste sosite la București de la Chișinău!… Că solii oficiali de la Chișinău erau ori muți ori cu limba tăiată când venea vorba de Unire / Reîntregire!

De ce nu le este jenă unora sa băsnească aiuritor despre “refuzul” Bucureștiului!?
Care “refuz”, când Consiliul Național al Unirii / Reîntregirii s-a fondat în toamna lui 1991, și-a ținut prima ședință plenară la Iași adoptând Rezoluția Reîntregirii, în 15 ianuarie 1992, sub autoritatea și cu participarea lui Mircea Druc (premierul exmatriculat din Chișinău de Snegur & complicii sovieto-ruși), Corneliu Coposu, Claudiu Iordache și în prezența Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, azi Patriarhul Daniel, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist (chiar și Petre Roman a fost prezent) și a celor mai activi și conștienți oameni / deputați veritabili din județele României din dreapta Prutului!?…

A fost Drumul Crucii, cea mai mare campanie (media și din om în om) pentru Basarabia, de la 9-27 Martie 1992, prin toate localitățile dintre Chișinău și București (distanța parcursă pe jos în procesiune, cum numai Armata Română mai organizase anterior readucerea rămășițelor Eroului Necunoscut de la Mărășești la București)… campanie inițiată și derulată de Organizația Tineretului Creștin-Democrat (OTCD) de la Chișinău și de Liga Studenților de la București, împrejurare care a readus Basarabia pe agenda Bucureștiului și l-a convins pe Patriarhul Teoctist să aprobe cererea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei, susținută de ministrul Culturii si Cultelor, vrednicul întru pomenire Ion Ungureanu, și de directorul general Vlad Cubreacov, șef al Departamentului Culte…

Da, rușii au deschis imediat, în aprilie 1992, războiul de la Nistru (nu “războiul civil”, cum spun ostentativ uneltele rușilor)…, iar Snegur i-a trădat pe voluntarii de la Nistru și i-a retras mereu de pe poziții… dar, deh, memoria scurtă a unora și minciuna, ca modus vivendi, a propagandiștilor Kremlinului.

Dar nimeni nu s-a speriat de război: Reactivarea Mitropoliei Basarabiei vine în 14 Septembrie 1992… ca primă instituție a Reîntregirii, în sensul Rezoluției de la Iași a Consiliului Național al Reîntregirii…

Cu toate acestea, la București, Liga Studenților Basarabeni se fonda în septembrie 1990, prin regretatul Valeriu Cațer și mai mulți curajoși, pre când URSS încă exista… și a activat cu standarde înalte în continuare, până în 1996.

Snegur și amnezia Chișinăului

Venerarea lui Mircea Snegur este la fel ca prosternarea față de Ion Iliescu, tot omul Kremlinului… Puțină rezervă de la autoritațile care se declară prooccidentale n-ar strica…

Într-un Chișinău cuprins de amnezie, declarând funeralii naționale pentru Snegur, trecut la cele veșnice miercurea trecută, Maia Sandu și-a etalat continuitatea cu oamenii Kremlinului care au frânat și blocat reintegrarea românească și europeană a Basarabiei, începută în 1990…

Ocupația sovieto-rusă de la Snegur la Maia Sandu. Basarabia = România

“Și-a dedicat viața pentru ca Moldova să-și croiască un destin demn și liber. (…) ‘Un viitor în care drepturile omului vor sta la temelia puterii de stat’ – acestea erau cuvintele domnului Snegur în ziua în care am câștigat independența țării noastre. Și acestea erau valorile pe care le-a promovat Președintele Snegur și pe baza cărora a condus Republica Moldova”, a spus Maia Sandu.

Ei, reprezentanții ocupanților sovieto-ruși și ruso-sovietici spun ostentativ că Basarabia e țară…
Basarabia este doar un colț din țara ocupată de ruși până astăzi, fix ca și în Ucraina…

Snegur a ratat să fie un erou național, în pofida efortului acelor filoruși care atunci, ca și acum, vedeau la Chișinău un CuzaDoi.
În memoria colectivă va rămâne un colaboraționist al rușilor și un trădător al Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia de după anul de grație 1989. Trădător e impropriu spus în măsura în care nu a fost niciodata real-atașat reintegrării românești și europene a Basarabiei, caz în care este doar un biet agent, pion sovietic…

Dumnezeu să-l ierte pe Mircea Snegur!
Singurul său merit pare a rămâne semnarea cu Elțîn a unui zis Acord de încetare a focului în războiul ruso-român de la Nistru…
Acordul strigă la Cer și dovedește că la Nistru nu război civil (cum spunea recent ostentativ la București șeful Externelor de la Chișinău) a fost în aprilie 1992, ci război ruso-român, care a încercat reintegrarea românească și europeană a Basarabiei exact ca în 24 februarie 2022 invazia rusă în Ucraina, pentru a bloca aderarea la UE!
De altfel, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din numeroasele cazuri de încălcări de drepturi fundamentale la Nistru, începând cu Hotărârea Ilașcu și alții c. România, confirmă prezența ilegală și agresiunea forțelor militare regulate ale Federației Ruse, condamnate deopotrivă cu RepMoldova de CEDO…

Mai mult, Preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadi Selezniov, recunoștea tardiv în 2002 că „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul din Transnistria ca să oprească unirea Moldovei cu România”…

Un exercițiu de nelogică

Și voi, tinereilor, și voi, fariseilor, și alții… și d-ta Igor Grosu și d-ta Maia Sandu, ne spuneți astăzi cât de măreț și de important a fost Snegur cu complicitatea lui de la Nistru și din obediență față de Moscova!?

Voi, prooccidentalilor declarați de la Chișinău, ridicați azi osanale frânarilor reintegrării românești și europene a Basarabiei!? Cum vine asta, cine vă inspiră sau vă obligă!?

Sunt mai Putin grave provocarea ori acoperirea crimelor de război de la Nistru din 1992 decât crimele împotriva umanității comise în 13-15 iunie la București!?

Avocat Antonie Popescu

Evenimente programate