Judecătoria Sectorului 1 București. Accident de circulație. Faptă neconstatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator. Sarcina probei. Aplicarea principiului in dubio pro reo
19 septembrie 2023 | Matei JUVERDEANU-HUBERT
Judecătoria Sectorului 1 București a fost învestită cu soluționarea plângerii contravenționale având ca obiect anularea unui proces-verbal prin care s-a constatat producerea unui accident rutier din culpa petentului și s-a sancționat fapta constând în neasigurarea corespunzătoare la schimbarea direcției de mers.
Prin plângerea sa, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, cu motivarea că i-a fost reținută în mod greșit vinovăția sa în producerea accidentului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar petentul este cel care a încălcat prevederile art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Conform dispozițiilor art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța a dispus din oficiu citarea celuilalt conducător auto implicat în accident, în calitate de intervenient forțat, și a ambelor societăți de asigurare.
În urma administrării probei cu înscrisuri, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității, procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii amendate cu sancțiunea nulității absolute prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, acesta a fost întocmit corespunzător, cu respectarea în totalitate a dispozițiilor actului normativ menționat.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit. Acest fapt se datorează acționării în calitate de reprezentant al unei autorități publice a agentului constatator, ca organ emitent.
Fiind un act autentic până la dovada contrară, procesul-verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct, prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.
Spre deosebire de procesul-verbal întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor personale, care se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, procesul-verbal întocmit ulterior săvârșirii faptei, de către agentul constatator care nu a constatat fapta în mod personal, nu beneficiază de această prezumție. Prin urmare, în această ipoteză, sarcina probei revine în totalitate emitentului procesului-verbal, care are obligația să pună la dispoziția instanței de control contravențional eventualele înregistrări video sau orice alte înscrisuri care au stat la baza emiterii procesului-verbal.
În speță, procesul-verbal a fost întocmit pe baza declarațiilor date de cei doi conducători auto implicați în accident și a avariilor existente la cele două vehicule, astfel încât fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, ex propriis sensibus.
În aceste condiții, procesul-verbal nu beneficiază de prezumția de veridicitate, sarcina probei revenind în totalitate emitentului său.
În fapt, declarațiile celor doi conducători auto și schițele accidentului sunt contradictorii. Așadar, în baza acestora nu se poate stabili cu exactitate persoana vinovată de producerea accidentului, revenindu-i intimatei obligația de a prezenta dovezi din care să rezulte că dinamica producerii accidentului este cea reținută în procesul-verbal și că este exclusă producerea sa în modalitatea indicată de petent.
Intimata nu a prezentat nicio dovadă în acest sens.
Mai mult, deși petentul solicitase prin declarația dată în fața agentului de poliție chiar în ziua producerii accidentului obținerea de materiale video, intimata a efectuat tardiv demersurile necesare stocării și transmiterii lor, cunoscând că acestea se păstrează doar pentru o perioadă de 25 de zile calendaristice de la producerea incidentului, după care sunt șterse prin procedură automată în ordinea înregistrării.
În urma analizării schițelor și a întregului material probator disponibil, instanța a apreciat ca fiind verosimilă doar susținerea petentului în privința modului de producere a accidentului.
Întrucât nu a rezultat cu certitudine săvârșirea de către petent a faptei reținute în sarcina sa și având în vedere că procedura în cauză este asimilată cu o acuzație în materie penală, astfel cum s-a statuat în Cauza Anghel c. României, instanța a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, în sensul că dubiul, în cauza pendinte, profită petentului, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză fiind contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a admis plângerea contravențională, cu consecința anulării procesului-verbal. (Sentința civilă nr. 6723/21.08.2023 din 21 august 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a Civilă)
Matei Juverdeanu-Hubert
Student – Facultatea de Drept a Universității din București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro