WOMEN IN LAW. Alina Țuca: Profesiile juridice sunt, statistic, dominate de femei
20 septembrie 2023 | Alina MATEI
Alina Matei
Alina Țuca
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă notar public Alina Țuca, NOTABILIS, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?
Alina Țuca: Eu vă mulțumesc. Mă onorează invitația și vă felicit pentru inițiativa acestui proiect.
Îmi e greu să spun ce mă definește ca profesionist, cred că foștii mei colegi magistrați și actualii mei colegi notari ar fi mai potriviți să răspundă la această întrebare. Eu pot spune doar care au fost reperele după care m-am ghidat și valorile pe care am încercat să le respect mereu în plan profesional. M-am străduit să transmit oamenilor încrederea că hotărârea primită sub semnătura mea este cea dreaptă, oricât de greu de acceptat ar fi ea pentru una dintre părți, să păstrez echilibrul în deciziile pe care le-am luat, entuziasmul și pasiunea căutării, să am mereu liniștea că soluția juridică la care m-am oprit e cel mai bun produs pe care îl puteam eu oferi.
În aproape 30 de ani de magistratură, am încercat să nu uit niciodată care sunt rolul și locul unui magistrat în vremurile în care trăim, să am satisfacția lucrului bine făcut și îmi propun să rămân consecventă în această direcție și în cariera de notar public.
Alina Matei: În opinia dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?
Alina Țuca: Nu cred că, în prezent, există limite în implicarea femeilor în profesiile juridice, în afara celor pe care fiecare și le stabilește. În plus, profesiile juridice sunt, statistic, dominate de femei, ceea ce poate fi atât o prezumție că limitările la care vă referiți nu există, cât și o dovadă că femeile fac față mai bine provocărilor care vin din domeniul profesiilor juridice.
Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?
Alina Țuca: Schimbarea de roluri despre care vorbiți ar trebui să parcurgă niște filtre personale, pe care fiecare și le fixează. Nu cred, altfel spus, că există o formulă câștigătoare, universal valabilă. Ar fi prea frumos să fie așa.
Însă, am convingerea că genul acesta de roluri nu pot fi, vreodată, separate total, cu toate filtrele care s-ar putea aplica. E greu să existe o dedublare perfectă, o delimitare absolută între astfel de „partituri” interpretate de aceeași persoană. Partea bună este că micile scăpări de „interpretare” pot fi gestionate cu calm, cu răbdare, cu eleganță.
Mie, ca judecător, îmi era extrem de greu în procesele de divorț să uit că sunt mamă, după cum îmi era greu, câteodată, să nu fiu judecător acasă, când aveam de rezolvat conflicte (nu puține și nici ușoare) între două fetițe de vârste apropiate. Daria, fiica mea cea mică, spunea când era întrebată, că mama ei e „seducător”. Recunosc că nu am corectat-o mult timp. Îmi plăcea să cred că acasă sunt un „judecător-seducător”.
Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?
Alina Țuca: Mediul juridic oferă numeroase oportunități profesionale. Cât timp ele sunt accesate transparent, prin examene, rămân deschise în mod egal, atât femeilor cât și bărbaților.
Dacă aceste oportunități reprezintă sau nu ceea ce își doresc femeile să fie, dacă se suprapun sau nu peste așteptările lor, reprezintă o evaluare personală. În plus, o oportunitate, odată accesată nu presupune o relaxare, plafonare, dimpotrivă, necesită muncă, confirmare, dorință de a face saltul spre o altă etapă.
Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?
Alina Țuca: Pot avea un rol egal cu al oricăror alte femei din celelalte medii profesionale și el poate însemna furnizarea unui model. Dincolo de asta, a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile pe care le face, fie ele profesionale sau personale, ține mai degrabă de educație, de cultură, de experiențe de viață. A alege o profesie sau alta din domeniul juridic (și nu doar din acest domeniu) înseamnă a cântări bine avantajele și dezavantajele și a ți le asuma. Cred că nu există o profesie din domeniul juridic care să nu aducă satisfacții, dar să presupună și sacrificii, ori limitări, însă important este să știi să le accepți sau să ai puterea sa faci o schimbare atunci când devin greu de gestionat.
Aș vrea, însă, să mai adaug ceva legat de premisa cuprinsă în întrebare: ar fi o greșeală ca această perioadă favorabilă dezvoltării femeilor, a drepturilor pe bună dreptate revendicate, să devină una a exceselor și a scuzelor, a fugii de responsabilități și a neasumării unor greșeli. A exceselor, în sensul de a exacerba și a duce în extreme nedorite, radicale, discursul feminist, și a fugii de responsabilitate, în sensul de a invoca mereu discriminarea ca scuză pentru eșec.
Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?
Alina Țuca: În plan personal, am văzut mereu un model în mama, o femeie de o bunătate, eleganță, putere de sacrificiu și devotament greu de egalat.
În plan profesional, modelul a fost, de foarte timpuriu, „adjudecat” de tata. Magistrat de carieră, tata m-a dus de mică la tribunal. Am crescut printre dosare, prin sălile de ședință, „pârât” și „reclamant” erau cuvinte pe care le auzeam de câteva ori pe zi. Îmi amintesc cu nostalgie cum, încă din clasele primare, mă aducea de la școală direct la tribunal, mă instala în biroului lui și mă lăsa să îmi fac temele. Iar eu, ajutată de vreun grefier binevoitor, mă furișam în sala de ședință, mă ascundeam în ultimul rând și ascultam fascinată dezbaterile de acolo. Nu înțelegeam mare lucru, dar îmi plăcea aura pe care roba i-o dădea tatei și sentimentul de încredere pe care îl simțeam în rândul oamenilor, încrederea că tata le va face dreptate. Ca magistrat, am rămas cu dorința asta, ca oamenii care vin în sala de ședință să aibă încredere în mine, în judecata, în onestitatea mea, în eforturile mele de le oferi dreptatea pe care o caută. Am simțit că, într-un fel, am preluat sarcina asta de la el și că, în mod simbolic, m-am achitat cu adevărat de ea în ziua in care m-am așezat la același birou pe care și el îl ocupase, ca magistrat, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au urmat apoi modelele din perioada studenției, pentru că am avut șansa de a descoperi dreptul cu ajutorul unor profesori extraordinari, dascăli cu vocație și juriști în adevăratul sens al cuvântului. E încă vie și așa va rămâne mereu amintirea cursurilor ținute de profesorii mei Gheorghe Beleiu, Corneliu Bârsan, Francisc Deak, Viorel Mihai Ciobanu, Avram Filipaș, Stanciu Cărpenaru, Valeriu Stoica.
Nu în ultimul rând, mi-au fost modele colegii mei magistrați, oameni minunați, pe care i-am admirat și care m-au inspirat, care mi-au marcat viața profesională și a căror companie a fost mereu o bucurie pe plan personal. Am fost norocoasă și onorată să îi am aproape și le rămân datoare pentru că au stabilit, prin nivelul foarte ridicat de competență profesională, un standard care te obliga mereu să te autodepășești. Privesc cu nostalgie colaborarea mea cu profesioniști veritabili precum Iani Caramihai, Dan Lupașcu, Rodica Susanu, Viorica Cosma, Marian Nicolae, Mihaela Tăbârcă, Adina Nicolae, Ioana Nestor, Doina Popescu, Raluca Moglan, Andreia Constanda, Carmen Negrilă, Nina Grigoraș, Simona Cristescu, Romanița Vrânceanu, Paula Pantea, Bianca Țăndărescu. Îmi pare rău pentru eventualele omisiuni care, evident, sunt neintenționate.
Nu pot, în contextul dat, să nu fac o mențiune specială pentru prietena mea, Mona Neagoe, un om extraordinar, care m-a susținut și m-a încurajat întotdeauna, la a cărei înălțime umană si profesională privesc de jos în sus, și a cărei prietenie sper să o merit mereu.
Privind în urmă, cred că fiecare suntem pe plan profesional, nu atât copia, mai mult sau mai puțin reușită a unui model, ci rezultatul unor întâlniri cu oameni de la care avem ce învăța, a muncii, a sacrificiilor personale, a ambițiilor și a energiei investite în profesie.
Însă, deși eu nu am avut un model feminin în profesie, îmi place să cred că sunt un model pentru Irina, fiica mea cea mare, care a ales o carieră juridică. Un model de la care ea va porni, și pe care, cunoscând-o, sunt convinsă că îl va îmbunătăți.
Alina Matei: Am trăit în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?
Alina Țuca: O putem numi „pandemie” dacă doriți, deși nu sunt pe deplin convinsă că este eticheta corectă. Eu am perceput-o mai mult ca o manipulare, ca o limitare inacceptabilă a unor drepturi și libertăți fundamentale, uluitor de ușor acceptată de o planetă întreagă.
Am resimțit-o pe plan personal, câtă vreme nu îmi puteam vedea părinții și nici copiii aflați la studii în alte țări. Am resimțit-o și pe plan profesional, m-au întristat sălile de judecată goale (eram judecător în acea perioadă) și bariera de comunicare și de emoție pe care niște măști absurde au reușit să o impună. Mă bucur că a trecut, sper că a reușit să ne facă să înțelegem că nu putem fi atât de naivi și de ușor de manipulat. Pentru că, altfel, se poate repeta oricând.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.
Alina Țuca: Să rămână o voce în acest mediu profesional și să nu uite să se bucure de tot ce le poate el oferi.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Alina Țuca: Eu vă mulțumesc! A fost o reală plăcere.
Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.
