« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
7 comentarii

Vulpea și strugurii acri
06.12.2020 | Andra-Roxana TRANDAFIR (ILIE), Dragoș PÂRGARU

JURIDICE - In Law We Trust
Andra-Roxana Trandfir

Andra-Roxana Trandafir

Dragoș Pârgaru

Dragoș Pârgaru

Superficialitatea și aproximarea cercetării își trăiesc ani de glorie în prea multe domenii. CV-urile sunt pline de conferințe plătite de societățile „marilor” vorbitori, articolele se scriu multe și singure cu Ctrl-C și Ctrl-V, uneori din argumentele celor care plătesc avocatul (cei în cauză știu la ce ne referim), opiniile se reduc la capacitatea traducerii din limba engleză în limba română. Dincolo de incapacitatea noastră de a ne declara de acord cu plagiatul, să fie și conferințe de tipul celor amintite, să fie și articole de toate felurile. Dar de la a le accepta existența la a accepta că se poate face din ele un titlu de validare științifică este o cale lungă.

Am publicat recent un articol împreună cu doi colegi doctoranzi; în material analizăm răspunsurile oferite de studenți la un chestionar privind problematica pedepsei cu moartea.

Aflăm că, și mai recent, în spațiul public, recte Facebook, a avut loc un „schimb de idei” referitor la articolul nostru între persoane cu o anumită vizibilitate în spațiul juridic românesc și chiar cu tendințe spre imaginea de cercetător. Printre altele, participanții la „schimbul de idei” se întreabă „ce-o fi fost în capul ăstora care au abordat subiectul”, ne acuză de autosuficiență „că doar primii sunt profesorii lor, la ce ne putem aștepta?”, de chinuirea doctoranzilor să realizeze studii (ne iertați, Valentina și Florin, nu-i așa?), în baza citirii „și a altor lucrări ale autorilor cu pricina” (ca întotdeauna, nemenționate) solicită o reformă a învățământului universitar juridic și, finalmente, constată că la Drept au fost „muuuuulți comuniști, care, mai apoi, au devenit mari și au făcut pui”. Iar acestea sunt numai câteva extrase.

Am stat în cumpănă în legătură cu oportunitatea unui răspuns. Poate că varianta mai înțeleaptă (sugerată de unii prieteni – mulțumim!) ar fi fost să ignorăm, lăsând anii și rezultatele muncii să vorbească de la sine. Însă, cât să mai tăcem într-un mediu în care tot mai mult se confundă popularitatea pe Instagram cu competența științifică?

Mai întâi, despre subiectul articolului. Este ușor să susții lipsa de relevanță practică a studiului în condițiile unei viziuni juridice limitată la spațiul carpato-danubiano-pontic. Știm, certurile cu magistrații și poziționările în salvatori ai drepturilor vând mai bine. Și sunt demersuri mai facile, nu consumă timp, știm. Cine mai îndrăznește să abordeze subiecte teoretice, conceptuale, aflate la limita dintre drept și multe altele este retrograd, pui de comunist. Am face lista cercetătorilor din Olanda, Marea Britanie, Italia, Franța, Statele Unite ale Americii care numai în ultimii ani au publicat studii importante despre pedeapsa capitală. Da, știm, pentru că avem capacitatea să facem lista aceasta în urma lecturilor inaccesibile nemulțumiților de profesie, nu suntem decât exponate ale unui învățământ juridic ce trebuie reformat. Prea des în vremurile noastre, se uită că scopul unei cercetări e să dea naștere unor dezbateri științifice, nu unor reacții viscerale lipsite de fundament juridic.

În plus, pare un paradox: studiul e lipsit de relevanță, dar ne mirăm că 30% din studenți sunt de acord cu pedeapsa cu moartea. Mai mult, dacă respectivii comentatori ar fi citit cu atenție articolul, ar fi văzut că acest procent este cu mult mai mare în rândul populației generale. Poate, dacă ar urmări inițiativele legislative, ar vedea și că, pe acest fond, au existat propuneri privind reintroducerea pedepsei cu moartea. Nu prea pare un subiect „congelat în societatea românească”, nu-i așa? Ar trebui oare să nu mai vorbim despre nazism, genocid și alte subiecte sensibile doar pentru că le considerăm niște orori imposibil de repetat? Realitatea ne arată că nu este deloc așa.

Poate că supărarea derivă din faptul că articolul nostru nu a început cu „huooo, anatema celor care au spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea!!!”. Desigur, poate în viitor, la orice invitație în spațiul european adresată unui profesor important de la Yale, Harvard sau Stanford, îl/o întrebăm pe aeroport ce părere are despre pedeapsa cu moartea. Dacă spune că este de acord, fie facem retur, fie îi organizăm câteva ședințe la psiholog, astfel cum se cere pentru studenți. Dar vai, asta ar însemna să aducem subiectul în discuție și nu știm „ce ar fi în capul nostru”.

Pentru a nu rămâne cu impresia că noi, cadrele didactice, îi împingem pe săracii studenți pe calea regresului și facem apologia ghilotinei, haideți să vă spunem și părerea noastră. Suntem împotriva pedepsei cu moartea. Categoric și fără excepții. Iar studenții noștri știu asta și ne știu și argumentele. Dar dacă alții sunt obișnuiți cu militantisme, ne iertați că noi, în articolele științifice preferăm să lăsăm de-o parte militantismul. Sau, dacă cineva are impresia că ne judecăm studenții în funcție de fiecare răspuns, că îi punem la zid pentru că îndrăznesc să fie sinceri în opiniile lor, că nu au voie să greșească, se înșală amarnic. Ne iubim studenții. Chiar și când nu suntem de acord cu ei, chiar și când denaturează adevărul.

Vulpea, când nu ajunge la struguri, spune că sunt acri. Departe de noi gândul de a apăra o pretinsă perfecțiune a învățământului juridic universitar. Din păcate, nu este imaculat. Dar este mai bun decât ar fi în multe alte ipostaze. Departe de noi gândul de a apăra in corpore colectivele didactice. Dar sunt mult mai bune decât ar fi cu alți membri (sic!).

Și în tot acest peisaj, pentru noi, tristețea majoră este că științele penale au devenit jucăria unui număr prea mare de persoane. Noi, „puii de comuniști” suntem niște visători care se chinuie să citească, să gândească și să scrie în timp, care evoluează lent și care stau să caute în baze de date. Suntem naivii care așteaptă validarea organică a calității de specialist, care visează că munca ne va fi recunoscută pe baza muncii. Poate că era mai simplu să ne trezim într-o dimineață și să scriem pe Facebook că suntem specializați în drept penal doar pentru că am trecut într-o zi să ne salutăm un coleg la sala de penal de la Curtea de Apel sau am participat la o amânare.

Am tăcut prea mult. Iar tăcerea permite impostorilor să își facă loc, insidios, în spațiul cercetării juridice. Reperele s-au șters; dintr-o mare de postări populiste, e la îndemână să alegi și să îți faci idoli din postaci. E și vina noastră că s-a întâmplat asta. No more, de acum înainte.

Doar ca idee, la scrierea articolului au existat contribuții efective din partea fiecărui autor. Pe capitole. Nu este oportun să pretindă nimeni specializarea în „relații de muncă” pentru că ar fi „observat” chinuirea unor doctoranzi. Nu a fost cazul.

Lector univ. dr. Andra-Roxana Trandafir
Asist. univ. dr. Dragoș Pârgaru
Facultatea de Drept, Universitatea din București

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Vulpea și strugurii acri”

  1. Bună ziua,

    Spuneți:

    „Am face lista cercetătorilor din Olanda, Marea Britanie, Italia, Franța, Statele Unite ale Americii care numai în ultimii ani au publicat studii importante despre pedeapsa capitală”.

    Rog să mi se ofere o astfel de listă, pentru că vreau apoi să citesc respectivele studii, abordarea de acolo, și să o compar cu studiul realizat de către dumneavoastră, precum și să citez din ele.

    Din ce am citit eu până acum, adică din Leo Zaibert, Rethinking Punishment (Cambridge University Press, 2018), Didier Fassin, The Will to Punish (Oxford University Press, 2018) sau Luke Russell, Evil: A philosophical investigation (Oxford University Press, 2014) … se subliniază, atunci când se discută despre pedeapsa capitală … erorile logice inerente aplicării acestei pedepse, precum și de ce ea e contrară civilizației bazată pe justiție umană și deloc divină (justiția umană fiind prin definiție supusă riscului de eroare).

    Aș vrea să verific dacă studiile acestea despre care vorbiți subliniază și ele acest lucru.
    Acest aspect mi se pare cu atât mai important cu cât avem apărută o carte care arată pe Nicolae și Elena Ceaușescu stând la masă, înainte de a fi condamnați la moarte, și cartea are titlul: Obstacles to Fairness in Criminal Proceedings – a se vedea aici https://www.bloomsburyprofessional.com/uk/obstacles-to-fairness-in-criminal-proceedings-9781782258360/

    Mulțumesc anticipat

    • Dragoș PÂRGARU spune:

      Bună ziua!

      Fără intenția de a genera o „dezbatere în comentarii”, acesta fiind printre cele mai improprii contexte pentru dezbateri, dar observând atât în acest comentariu, cât și în celălalt, o dorință de studiu în materie (desigur, fără nicio ironie și fără niciun atac subînțeles la adresa autorilor), iată că vă răspund indicând numai exemplificativ câțiva dintre autorii menționați generic în articol. Sper că veți considera satisfăcător acest răspuns și fără a ne solicita o enumerare completă a articolelor și lucrărilor acestor autori. Există o plăcere interesantă în căutare și cercetare, garantez.

      Așadar, aproape toate articolele apărute în lucrarea comună „Beyond the Death Penalty. Reflections on Punishment” sunt articole neutre, analitice – articole scrise, de exemplu, de: Hans Nelen, Jacques Claessen, David Garland.

      Autori care au analizat neutru problema în alte articole: Robert Lantin, Jan Gorecki, Phoebe Ellsworth, Samuel Gross.

      Autori care au scris în favoarea pedepsei cu moartea sau la limita unei asemenea poziții: Cameron Talley, Ernest van den Haag, Paul Casell, Stephanos Bibas, Dougla Berman, Cass Sunstein, Adrian Vermeule, Chad Flanders.

      Acestea sunt doar câteva exemple.

      Oricum, dacă tot sunt aici, aș mai puncta ceva. Nu trebuie să ni se reamintească în continuu, ca un argument forte în susținerea pretinsei inutilități a studiului, că suntem în Uniunea Europeană. Sper că acești critici sunt conștienți de faptul că autorii articolului sunt conștienți de apartenența României la Uniunea Europeană și de imposibilitatea reintroducerii pedepsei cu moartea. TOCMAI pentru că suntem cercetători într-o țară unde reintroducerea pedepsei cu moartea este imposibilă, ne permitem să discutăm în context științific în mod neutru despre ea.

      A nu vorbi despre o problemă nu face problema să dispară, dragii noștri.

      • Bună seara,

        Mulțumesc. Înțeleg că aceste studii sunt analoage studiului realizat de către echipa dumneavoastră, adică au chestionare cu studenții de la facultăți de drept și nu se precizează, în publicarea studiului, nici la concluzii, care e poziția sau părerea profesorilor care au coordonat acel studiu. Dacă sunt astfel de studii, o să-mi comand lucrarea și o să o citesc.

        România (nu Spania, nici Italia, nici Franța, nici Belgia … dar și Rusia sau Polonia sau Turcia … https://www.coe.int/en/web/portal/death-penalty) are o condamnare de numai 100.000 de euro doar pentru că a ajutat ca un cetățean străin să fie răpit și dus sub jurisdicție americană unde riscă pedeapsa cu moartea:

        In Al Nashiri v. Romania, the court found several violations of the convention because of Romania’s knowledge of and involvement in an “extraordinary rendition” operation which enabled the CIA to bring the applicant illegally under United States jurisdiction, despite a real risk that he could face a flagrant denial of justice and the death penalty.

        Proceedings against the applicant before a United States military commission, in which he faces the death penalty, are still pending and the implementation of the European court’s judgment by Romania is being closely followed by the Council of Europe’s Committee of Ministers.

        Adică România e monitorizată cu privire la implementarea acestei hotărâri ce privește, printre altele, tocmai faptul că România a ajutat ca o persoană să ajunga sub jurisdicția unei țări unde riscă pedeapsa cu moartea … implementare ce nu înseamnă doar plata celor 100.000 de euro … și în aceste vremuri, apare un studiu despre părerea studenților de la drept despre pedeapsa capitală, studiu ce nu conține și părerea celor care au coordonat acel studiu, de suntem nevoiți să aflăm despre această părere doar după ce cineva – o vulpe ce consideră că strugurii sunt acri – face o postare pe facebook.

        • Bună seara,

          Nu știu cât de familiarizată sunteți cu articolele în domeniul criminologiei (da, se scrie mult și în criminologie; nu, nu trebuie să fie coautori și sociologii dacă ai învățat câte ceva despre cum se fac studiile) sau al dreptului penal, dar eu nu prea am văzut autori care să spună în articole că nu sunt de acord cu omorul, violul, tortura ș.a.m.d.
          Ideea de a întreba studenții la Drept despre diverse aspecte legate de…drept nu este nouă. Am folosit-o, de altfel, într-un studiu din 2013, despre „legal cynicism”, elaborat pe baza unui chestionar internațional, folosit în mai multe țări.
          Prima afirmație cu care studenții trebuiau să își afirme acordul/dezacordul era „Laws were made to be broken”. Niciun membru al echipei nu s-a gândit să scrie în articol că ar fi în total dezacord cu această afirmație. Apropo, studenții din România au avut cel mai mare scor (au fost cel mai mult de acord) cu asta, față de Rusia și Slovenia, de exemplu.
          Studiile de precepție nu sunt folosite în cercetarea științifică pentru a arăta cu degetul.
          Știm că subiectul este unul sensibil, dar asta nu înseamnă că nu trebuie abordat.

          Cu respect, deși interesul pe care studiul l-a generat mă bucură, nu voi continua discuția pe această cale, pentru motivele deja arătate de colegul meu.

          P.S. Dacă studiul ar fi fost citit (nu mă refer doar la dumneavoastră), s-ar fi văzut că este menționat expres că „este bine cunoscut faptul că aderarea la Uniunea Europeană necesită,
          printre alte condiții, inclusiv abolirea pedepsei cu moartea, iar reintroducerea acestei pedepse este incompatibilă cu calitatea de stat membru al Uniunii”. Cu toate acestea, 30% dintre participanții la studiu care erau în favoarea pedepsei cu moartea au considerat că România ar trebui să părăsească Uniunea Europeană pentru a o reintroduce.

  2. Având în vedere că numărul persoanelor executate în SUA este de 22 în anul 2019, mi se pare că discuţia este inutilă statistic.
    În SUA pedeapsa cu moartea e doar o sperietoare care nu sperie pe nimeni.

    • Și totuși, autorii susțin că există studii multe și recente, așa că aș dori să le citesc dacă tot sunt menționate ca existând, deși nu se pune niciun hiperlink spre ele. Care sunt ele? Unde le găsesc? Vreau să compar cu studiul realizat la Universitatea din București. Sunt aceste studii din străinătate analoage menționate în articolul-studiu publicat? Întreb pentru că nu l-am deschis să-l citesc de teamă că mă voi revolta prea tare văzând cât de ilogic pot gândi studenții de susțin așa ceva – viitori licențiați, avocați, magistrați sau conducători de taxi. Nu-mi explic cum de reușesc să treacă anul la Drept cu o așa gândire într-o țară europeană (nu americană) în care clar standardul de protecție este mai ridicat decât cel american. Dar poate dacă citesc lista de studii …

      Plus că pedeapsa capitală nu există doar în SUA, iar în alte state ați fi uimit de cât de des se aplică (nu că ar face vreo diferență numărul din perspectiva lipsei de civilizație și a erorilor logice inerente gândirii care ar susține așa ceva)

      https://en.wikipedia.org/wiki/Capital_punishment_in_Iran

  3. Marian OPREA spune:

    ”Cine mai îndrăznește să abordeze subiecte teoretice, conceptuale, aflate la limita dintre drept și multe altele este retrograd….”.
    Aveți perfectă dreptate !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.