Observații critice cu privire la împovărarea fiscală excesivă a profesiilor liberale și PFA
20 septembrie 2023 | Andrei SĂVESCU, Cosmin Flavius COSTAȘ
Andrei Săvescu
Cosmin Flavius Costaș
The first thing we do, let’s kill all the lawyers
(William Shakespeare, Henry VI)
1. Intenția de împovărare fiscală. Având în vedere propunerea de modificare[1] a art. 170 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută la Capitolul II – Măsuri fiscale Art. III, pct. 31 din Proiectul de lege privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, formulăm câteva observații critice, în ceea ce privește împovărarea fiscală a profesiilor liberale – avocați, notari, executori judecătorești, consultanți fiscali, auditori financiari, practicieni în insolvență, medici, arhitecți, psihologi ș.a., precum și a persoanelor fizice autorizate (PFA).
2. Scopul reglementării. Cu titlu preliminar, trebuie observat că în Capitolul I, la Art. I, este definit scopul reglementării propuse – alin. (1), categoriile de măsuri preconizate – alin. (2) și obiectivele urmărite pentru realizarea scopului – alin. (3). Astfel, sunt identificate:
Scopul noii reglementări: Sustenabilitatea financiară a României pe termen lung și finanțarea tuturor categoriilor de servicii publice destinate cetățenilor la un nivel calitativ și competitiv[2].
Categorii de măsuri: a) măsuri financiar-fiscale pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor fiscale ale Statului Român, a gestiona corespunzător prin politici fiscale prudente zonele de optimizare fiscală, a restructura și gestiona facilitățile fiscale în perioade de deficit bugetar excesiv, a asigura gestionarea dezechilibrelor fiscale din marile sisteme publice; b) măsuri pentru a înlătura risipa de fonduri publice, dar și pentru a administra patrimoniul statului și activele publice prin intermediul operatorilor economici deținuți de Statul Român, unitățile administrativ teritoriale precum și de alte entități publice; c) măsuri pentru a combate evaziunea fiscală în scopul sancționării faptelor și actelor de comerț considerate ilicite dar și pentru a sancționa faptele contravenționale și penale în domeniul fiscal pentru a consolida disciplina financiar fiscală precum și pentru a valorifica în mod corespunzător resursele fiscale ale Statului Român și a unităților sale administrativ teritoriale[3].
Obiective: a) utilizarea eficientă a resurselor fiscale ale Statului Român prin gestionarea prudentă a zonelor de optimizare fiscală, respectiv pentru a asigura un tratament egal, nediscriminatoriu și transparent al tuturor plătitorilor de impozite și taxe; b) restructurarea facilităților fiscale mai ales a acelor categorii de facilități fiscale care și-au atins obiectivele, cu o perioadă de implementare care le-a asigurat sprijin pentru plătitorii de impozite și taxe în calitate de beneficiari iar menținerea acestora nu se mai justifică în perioade de deficit bugetar excesiv; c) înlăturarea dezechilibrelor fiscale din marile servicii publice, în special cele din domeniul sănătății publice ca urmare a existenței unui număr mare de plătitori de impozite și taxe care sunt scutiți de la plata acestora iar prin aceasta sunt cauzate deficite bugetare nesustenabile pentru bugetul public cu impact major asupra întregii populații beneficiare de servicii publice; d) instituirea unei discipline fiscale pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, pentru a asigura plata unui impozit pe profit minimal inclusiv pentru a înlătura practicile de transfer a capitalurilor de către marile corporații care funcționează pe teritoriul României dar și pentru a implementa un nivel ridicat de disciplină fiscală în domeniul impozitului pe profit; e) utilizarea eficientă a fondurilor publice alocate pentru finanțarea diferitelor categorii de servicii publice atât la nivelul autorităților publice centrale, autorităților publice locale, instituțiilor publice de interes național și local precum și pentru finanțarea diferitelor categorii de servicii publice atât la nivelul autorităților publice centrale, autorităților publice locale, instituțiilor publice de intere (sic! – textul se termină abrupt aici – n.a.); f) descentralizarea unor servicii publice de interes național și trecerea acestora în coordonarea/subordonarea/autoritatea autorităților publice locale inclusiv a patrimoniului și resurselor; g) administrarea eficientă a patrimoniului public de interes național și local precum și activelor publice, asigurarea performanței economice a operatorilor economici deținuți de stat și unitățile administrativ teritoriale sau de alte entități publice; h) combaterea evaziunii fiscale prin măsuri specifice de sancționare a faptelor și actelor de comerț ilicite precum și prin extinderea unor măsuri specifice cum sunt: factura electronică, sigiliul electronic al mărfurilor, utilizarea informațiilor din casele de marcat electronice sau prin sancționarea unor fapte contravenționale specifice[4].
3. Modificarea legislativă propusă. Modificarea legislativă propusă vizează art. 170 din Codul fiscal:
Articolul 170 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 170 – Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) – h)
(1) Persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), din una sau mai multe surse datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la o bază anuală de calcul egală cu venitul net anual realizat/brut sau norma anuală de venit, respectiv norma anuală de venit ajustată, după caz, stabilite potrivit art. 68, 68 indice 1 şi 69, după caz, care nu poate fi mai mare decât cea corespunzătoare unei baze anuale de calcul egală cu nivelul de 60 salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120 (s.n.). La determinarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile fiscale anuale prevăzute la art. 118.
(2) Persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul stabilită potrivit alin. (5), dacă estimează pentru anul curent venituri a căror valoare cumulată este cel puţin egală cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120.
(3) Încadrarea în plafonul anual de cel puţin 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, după caz, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, se efectuează prin cumularea veniturilor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), după cum urmează:
a) venitul net din drepturi de proprietate intelectuală, stabilit după acordarea cotei de cheltuieli forfetare prevăzute la art. 72 şi 72^1, precum şi venitul net din drepturi de proprietate intelectuală determinat potrivit prevederilor art. 73;
b) venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit prevederilor titlului II sau titlului III, determinat potrivit prevederilor art. 125 alin. (8) şi (9);
c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, stabilite potrivit art. 84 – 87;
d) venitul şi/sau câştigul/câştigul net din investiţii, stabilit conform art. 94 – 97. În cazul veniturilor din dobânzi se iau în calcul sumele plătite, diminuate cu impozitul reținut, iar în cazul veniturilor din dividende se iau în calcul dividendele plătite, diminuate cu impozitul reținut, distribuite începând cu anul 2018;
e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, stabilite potrivit art. 104 – 106;
f) venitul brut şi/sau venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116.
(4) La încadrarea în plafonul prevăzut la alin. (3) nu se iau în calcul veniturile neimpozabile, prevăzute la art. 93 şi 105.
(5) Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h) o reprezintă:
a) nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară;
b) nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;
c) nivelul de 24 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cel puțin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară”.
4. Neconstituționalitate. Măsurile propuse prin dispozițiile prevăzute la Cap. II art. III, pct. 31 din proiectul de lege încalcă, în opinia noastră, dispozițiile art. 1, 4, 16, 45, 56 și 135 din Constituția României).
4.1. Norma este contradictorie, imprecisă, lipsită de predictibilitate și de proporționalitate. În cazul intrării în vigoare a măsurii criticate și aplicării acesteia, unicul efect juridic produs este acela al majorării semnificative a cuantumului contribuției pentru sănătate pentru o singură categorie de contribuabili, respectiv pentru persoanele care realizează venituri din activități independente. Astfel, față de scopul și obiectivele declarate la Cap. I din același proiect legislativ, apreciem că modificările propuse la art. 170 din Codul fiscal nu se încadrează în nici unul dintre acestea, fiind nemotivate, nejustificate prin necesități obiective și nedemonstrate prin calcule. Măsura vizează înlocuirea plafoanelor de 12, respectiv, 24 de salarii minime brute pe economie la calculul contribuției pentru sănătate datorat de persoanele care realizează venituri din activități independente cu un plafon de 60 de salarii minime brute pe economie, adică de 5, respectiv de 2,5 ori mai mare față de plafoanele stabilite în prezent. În mod evident, majorarea contribuției de asigurări sociale de sănătate și aplicarea acesteia doar unei singure categorii de contribuabili nu duce în nicio ipoteză rațională la utilizarea eficientă a resurselor fiscale ale statului, gestionarea corespunzătoare prin politici fiscale prudente în zonele de optimizare fiscală, restructurarea și gestionarea facilitățile fiscale în perioade de deficit bugetar excesiv, asigurarea gestionării dezechilibrelor fiscale, înlăturarea risipei de fonduri publice, combaterea evaziunii fiscale și consolidarea disciplinei financiar fiscale [art. 1 alin. 2 lit. b) din Proiect]. În realitate, tocmai unele dintre consecințele negative ce se doresc a fi combătute ar putea să se dezvolte și să se agraveze ca urmare a aplicării măsurii propuse. Plafonul maxim actual a fost stabilit la valoarea a 24 de salarii minime brut pe economie prin OUG nr. 16/2022. Dacă după un an, acest plafon se majorează fără nici un raționament acceptabil și fără niciun fel necesitate obiectivă, iar o asemenea măsură generează un precedent cu efect distrugător pentru orice predictibilitate în activitățile economice independente. Este practic exclusă orice proiecție multi-anuală și deschisă calea instabilității în domeniul profesiilor și activităților economice independente. Luând în considerare diferența de tratament fiscal între persoanele care plătesc contribuția pentru sănătate în limita plafonului de șase salarii minime și cele care plătesc la nivelul unui plafon de zece ori mai mare, pentru, aparent, aceleași servicii medicale, se prezintă ca o evidentă disproporționalitate, lipsită de elemente obiective și de rațiuni sociale. Sub plafonul celor 60 de salarii minime pe economie, plata CASS se constituie într-o dublă impozitare a veniturilor, fără ca beneficiul să fie proporțional cu contribuția prestată. Nu există nicio corelare care între valoarea contribuției și serviciile medicale de care beneficiază contribuabilul. Același mecanism și aceeași rațiune există și în privința concediului de maternitate. În acest fel, efectul social este descurajarea realizării de venituri mai mari obținute din muncă.
4.2. Discriminarea între contribuabili. Persoanele care desfășoară activități economice independente nu beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical) în aceleași condiții cu salariații (s.n.). Astfel procedurile de calcul și plată ale indemnizației fac ca avocații și membrii celorlalte profesii liberale, precum și persoanele fizice autorizate (PFA), să nu beneficieze de concediu medical plătit, deoarece plata contribuției pentru sănătate se realizează, de regulă, anual pe baza veniturilor realizate, nu au stagiu lunar de contribuție, nu au venituri constante încasate lunar și sunt proprii angajatori. Astfel, calculul veniturilor pentru ultimele șase luni este irelevant și inutil pentru orice plată, inclusiv ca o cheltuială deductibilă, iar plătitorii indemnizației pentru primele cinci zile de incapacitate temporară de muncă sunt chiar persoanele aflate în incapacitate temporară de muncă … Specific activităților economice independente, dacă titularul este în incapacitate temporară de muncă, este că forma de organizare a activității nu realizează venituri, ceea ce face ca întregul risc să fie suportat de titular, în timp ce în cazul salariaților, riscul revine angajatorului și, în condițiile legii, se suportă de către angajator și de către FNUASS. Cu alte cuvinte, deși plătesc o contribuție pentru sănătate semnificativ mai mare în comparație cu persoanele salariate, persoanele care obțin venituri din activități independente nu beneficiază de integralitatea serviciilor de sănătate asociate acestei contribuții.
4.3. Injusta așezare a sarcinilor fiscale[5]. Persoanele care realizează venituri din activități independente profesează exclusiv în condițiile economiei de piață cu regim concurențial. Realizează venituri integral urmăribile și supuse măsurilor executorii dispuse de organele fiscale. Nu se pot sustrage de la plata contribuției pentru sănătate fără a suporta imediat regimul sancționatoriu prevăzut de lege și dispus de organele fiscale. Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate de la persoanele care obțin venituri din activități independente se colectează integral și în termenele stabilite de lege, eventualul deficit înregistrat la Fondul pentru sănătate nedatorându-se acestei categorii de contribuabili. Aceste persoane nu sunt scutite de plata contribuției pentru sănătate și nu beneficiază de facilități fiscale specifice categoriei de venituri realizate. Obiectivele proiectului de lege privind restructurarea facilităților fiscale mai ales a acelor categorii de facilități fiscale care și-au atins obiectivele, cu o perioadă de implementare care le-a asigurat sprijin pentru plătitorii de impozite și taxe în calitate de beneficiari a căror menținere nu se mai justifică în perioade de deficit bugetar excesiv, precum și înlăturarea dezechilibrelor fiscale din marile servicii publice, în special cele din domeniul sănătății publice ca urmare a existenței unui număr mare de plătitori de impozite și taxe care sunt scutiți de la plata acestora, prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. b) din Proiect nu au legătură cu persoanele care obțin venituri din activități independente. Este injustă acoperirea deficitului rezultat din fraude, proastă colectare, facilități și scutiri de plată să fie realizată prin majorarea contribuției unei categorii de contribuabili. În realitate, măsura propusă este o sancționare a celor care realizează venituri suplimentare din muncă, uneori în completarea unor venituri din salarii, o disfuncție introdusă în activitatea economică de tip concurențial. În forma actuală a legii, contribuția de asigurări sociale de sănătate a persoanelor care realizează venituri în condițiile art. 155 alin. (1) lit. b) – h) din Codul fiscal (activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, asocieri cu persoane juridice, cedarea folosinței bunurilor, investiții, dobânzi dividende activități agricole, silvicultură și piscicultură, alte surse) se calculează prin însumarea tuturor acestor venituri realizate anual. În forma propusă, veniturile din activități independente se extrag de la calculul însumat al veniturilor, ceea ce face ca un asemenea contribuabil să plătească o contribuție pentru sănătate pentru venituri din activități independente și, dacă este cazul, o altă contribuție pentru sănătate pentru veniturile realizate din alte surse, respectiv cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h) din Codul Fiscal. Iar dacă persoana în cauză are ghinionul de a fi și salariat (de pildă, angajatul unei facultăți de drept), va plăti nu mai puțin de trei contribuții de asigurări sociale de sănătate distincte. Or, din interpretarea pe care o cunoaștem și pe care ne fondăm argumentarea, principiile constituționale ale nediscriminării între cetățeni și justei așezări a impunerilor fiscale exclud ipoteza unei duble sau multiple contribuții pentru sănătate. În același timp, sub plafonul celor 60 de salarii minime pe economie, plata contribuției pentru sănătate este, în fapt un alt doilea impozit, o sancțiune fiscală aplicată unei persoane care profesează independent și obține venituri mai mari. În același timp, majorarea plafonului la valoarea a 60 de salarii minime brut pe economie se aplică doar veniturilor din activități independente, în timp ce pentru celelalte categorii de venituri se păstrează plafoanele de 6, 12 și, respectiv, 24 de salarii minime brut pe economie, fără a exista o motivare, o necesitate obiectivă sau un interes public legitim și fără nici un fel de legătură cu scopul și obiectivele declarate în chiar proiectul legislativ criticat. În fine, în opinia noastră, fixarea pragului de impozitare la valoarea 60 de salarii minime brute nu are la bază niciun studiu și nicio justificare obiectivă și ar putea fi considerată, fără îndoială, o măsură de impozitare a averii persoanelor fizice (practic, cei care vor face și în 2024 imprudența de a munci și vor câștiga undeva între 198.000 – 210.000 lei anual vor trebui să plătească zeciuiala medievală pentru a-și conserva dreptul de a munci).
4.4. Lipsa unei nevoi de finanțare suplimentară la nivelul bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și lipsa unor prestații suplimentare furnizate. În fine, pentru a justifica o măsură fiscală de impozitare agresivă, în opinia noastră, legiuitorul ar fi trebuit să indice și care este nevoia de finanțare acută la nivelul bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate[6]. În plus, după cum vom arăta și mai jos, dacă deficitul și nevoia de finanțare ar fi actuale, de ce se propun spre implementare măsuri care ar aduce bani la bugetul acestui Fond cel mai devreme în mai 2025?
5. Explicații publice. Remarcăm și explicațiile ministrului finanțelor publice:
La persoanele fizice autorizate, […] vom avea CASS-ul stabilit la venitul net realizat, dar nu mai puțin de șase salarii minime pe economie și nu mai mult de 60 de salarii minime pe economie anual. Asta înseamnă că cineva care depășește cuantumul de 60 de salarii minime pe economie plătește CASS-ul raportat la cele 60 de salarii. Deci nu există o adiționalitate, o contribuție la asigurările sociale de sănătate suplimentară (s.n.)[7]. Această susținere nu este adevărată. Majorarea de 2,5 ori a plafonului maxim înseamnă o contribuție suplimentară și încă una semnificativă pentru toți contribuabilii PFA. Coroborat cu majorarea salariului minim pe economie, creșterea contribuției pentru sănătate este una exponențială. Asta în condițiile în care, public, nu există nici un fel de motivare, nici un fel de explicație și nici un calcul care să justifice majorarea plafonului maxim de la 24 la 60 de salarii minime pe economie.
Aceasta este noutatea pe care o avem pentru persoanele fizice autorizate. Sunt 373.000 de persoane fizice autorizate care realizează venituri de aproximativ 14 miliarde de lei și în acest context am stabilit aceste reguli în ceea ce privește contribuția la asigurările sociale de sănătate și mecanismele prin care să asigurăm o contribuție astfel încât să existe o proporționalitate între contribuție la asigurările sociale de sănătate și serviciile medicale de care beneficiază o persoană fizică autorizată[8]. În realitate, nu există nici un fel de proporționalitate între contribuțiile pentru sănătate și serviciile medicale. De altfel, nu persoana fizică autorizată beneficiază, dacă este cazul, de servicii medicale, ci doar persoana fizică titular al PFA, angajații PFA având regimul specific salariaților, cu propriile contribuții pentru sănătate. De asemenea, public, nu există nicio motivare, nicio explicație și nici un calcul concret care să exemplifice presupusa proporționalitate. Diferența dintre plafoane, de la 1 la 10, pentru aceleași servicii, exclude orice pretenție de proporționalitate.
Ministrul finanțelor publice nu prezintă niciun studiu concret care ar putea justifica măsurile de impozitare propuse. E adevărat, cei care desfășoară activități independente sunt mulți, realizează venituri semnificative, iar impozitarea lor este facilă tocmai pentru că riscul de nedeclarare a veniturilor este foarte redus. Dar scopul nu scuză mijloacele. Și, după cum am arătat, n-a probat nimeni faptul că persoanele fizice autorizate nu își plătesc contribuțiile de asigurări sociale de sănătate în condițiile în care, nota bene, aceste persoane fizice sunt obligate să rămână asigurate în sistemul public (fără a li se permite sau a fi stimulați fiscal semnificativ să contracteze asigurări private de sănătate pentru a reduce sarcinile sistemului public), iar plata contribuțiilor se face cel mai târziu la data de 25 mai a fiecărui an fiscal.
7. Inutilitatea practică a împovărării fiscale a profesiilor liberale și PFA. Pe de altă parte, împovărarea fiscală a profesiilor liberale și a PFA este inutilă, în acest moment. Astfel, dacă măsura se aplică anului fiscal următor (începând de la 1 ianuarie 2024), veniturile suplimentare preconizate a se realiza pe seama PFA vor fi încasate în mai 2025. Astfel, se exclude orice raportare a măsurii la deficitul bugetar, la insuficiența veniturilor colectate și la deficitul specific potențial la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în anul 2023. Sumele datorate drept CASS s-au colectat integral în mai 2023 pentru anul fiscal 2022 și se vor colecta integral în mai 2024 pentru anul 2023, corespunzător dispozițiilor legale în vigoare în prezent. Dacă pentru ultimul trimestru al anului 2023 există un deficit bugetar mai mare decât cel asumat, insuficienta colectare a veniturilor bugetare și un deficit bugetar specific la Fondul de sănătate nu sunt cauzate de incompleta colectarea contribuțiilor de sănătate de la profesiile liberale și PFA, și nici de cuantumul scăzut al acestor contribuții. În raport de contribuțiile de sănătate colectate de la salariați (mai ales de la cei din sectorul bugetar suportate din bugetul de stat!), contribuțiile de sănătate de la profesiile liberale și PFA sunt complet colectate și semnificativ mai mari, situate la nivelul plafonului de 24 de salarii minime pe economie. Peste 370 de mii de contribuabili (împreună cu familiile titularilor) ar trebui să suporte ineficiența în colectarea și administrarea Fondului de sănătate. Sunt afectate, direct și grav, predictibilitatea activităților economice și a veniturilor preconizate de profesiile liberale și PFA. În plus, majorarea intempestivă a plafonului maxim este de natură nu doar să genereze instabilitate economică și să afecteze grav aceste persoane, ci și să încurajeze nemunca și evaziunea fiscală.
Potrivit art. 4 alin. (1) Cod fiscal, modificarea Codului fiscal se poate face numai prin lege și că o asemenea modificare va intra în vigoare cel mai devreme la 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, Dacă Guvernul își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri fiscale, iar legea aprobată se publică în Monitorul Oficial la 1 octombrie 2023, măsurile de impozitare suplimentară nu vor putea intra în vigoare mai devreme de 1 aprilie 2024. Însă, avînd în vedere dispozițiile art. 4 alin. 2 Cod fiscal, aceste măsuri vor produce efecte doar de la data de 1 ianuarie a anului următor, adică de la 1 ianuarie 2025, cu colectare sume suplimentare în 25 mai 2026.
7. Concluzii. Problemele în discuție ar trebui să genereze o dezbatere serioasă în societatea românească, în care să fie implicate direct corpurile profesionale ale profesiilor liberale și întreprinzătorii persoane fizice, cu sensibilizarea Avocatului Poporului în vederea sesizării Curții Constituționale și cu valorificarea tuturor celorlalte remedii juridice disponibile pentru a opri aplicarea măsurilor propuse. Este adevărat că profesiile liberale și PFA nu au aliați vizibili în interiorul Curții Constituționale, de pildă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie niște contribuabili muți, care suportă fără comentarii sarcini fiscale excesive.
Apreciem că proiectul de modificare a reglementărilor fiscale s-ar cuveni să fie revizuit, în așa fel încât să nu fie loviți contribuabili care deja au o fiscalitate apăsătoare, profesiile liberale și PFA, cu măsuri de împovărare fiscală (1) criticabile pentru neconstituționalitate, (2) ineficiente în ce privește suplimentarea imediată a aportului la bugetele statului și, nu în ultimul rând, (3) în mod vădit nedrepte[9].
[1] Marți, 19 septembrie 2023, Ministerul Finanțelor a lansat în dezbatere publică proiectul de Lege privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung. Detalii aici: Măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung | Proiect | JURIDICE.ro, 19 septembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 19 septembrie 2023.
[2] O frază de lemn, fără un conținut precis și imposibil de înțeles…
[3] După cum se poate observa cu ușurință, măsurile de majorare a impozitelor și contribuțiilor de asigurări sociale nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de măsuri descrise mai sus: majorarea CASS pentru un avocat nu reprezintă eliminarea vreunei facilități fiscale și nici vreo sancțiune pentru măsuri de optimizare fiscală [lit. a)]; ea nu se încadrează nici la litera b) întrucât acolo sunt referite problemele de administrare a fondurilor publice; în fine, avocații care deja plătesc CASS nu fac evaziune fiscală [lit. c)].
[4] Chiar dacă obiectivele propuse sunt numeroase, nu există nicio legătură vizibilă între soluțiile de impozitare excesivă propuse și aceste obiective.
[5] Pentru dezvoltări, a se vedea Radu Bufan (coord.), Tratat de drept fiscal, vol. I, Editura Hamangiu, București, 2016, pp. 126-127.
[6] După știința noastră, acest buget nu înregistrează un deficit bugetar semnificativ și, văzând raportul echilibrat dintre veniturile și cheltuielile bugetului FNUASS pentru anul 2023, apreciem că majorarea contribuțiilor va produce un excedent bugetar semnificativ la nivelul acestei componente a sistemului bugetar național. Însă, din analiza angajamentelor bugetare pentru următorii trei ani fiscali nu rezultă că ar exista cheltuieli semnificative prognozate, pe baza unor proiecte concrete (ex. construirea de spitale noi, achiziționarea de aparatură medicală, angajarea de personal sau alte măsuri similare care să crească în vreun fel calitatea serviciilor medicale sau să diversifice serviciile medicale puse la dispoziția cetățenilor). Cu alte cuvinte, deși percepe o contribuție de asigurări sociale de sănătate semnificativ mai mare, sistemul public de asigurări sociale de sănătate nu oferă nimic în plus. Această stare de lucruri ne face să avem serioase rezerve cu privire la existența unei nevoi publice de finanțare, la nivelul bugetului FNUASS.
[7] A se vedea VIDEO De ce vor plăti românii și companiile taxe mai mari. Interviu cu ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, despre măsurile fiscale care au fost deja decise și cele care sunt încă în discuție | Hotnews.ro, 12 septembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 19 septembrie 2023.
[8] A se vedea VIDEO De ce vor plăti românii și companiile taxe mai mari. Interviu cu ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, despre măsurile fiscale care au fost deja decise și cele care sunt încă în discuție | Hotnews.ro, 12 septembrie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 19 septembrie 2023.
[9] Potrivit art. 1 alin. 3 din Constituție, România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea (s.n.) şi pluralismul politic reprezintă valori supreme.
Av. dr. Andrei Săvescu, SĂVESCU & ASOCIAȚII
Av. conf. univ. dr. Cosmin Flavius Costaș, Managing Partner COSTAȘ NEGRU & ASOCIAȚII
