« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

ÎCCJ. RIL respins ref. comunicarea informațiilor de interes public în format electronic. Motivarea Deciziei
09.12.2020 | Anca VĂRZARU

JURIDICE - In Law We Trust
Ana Vărzaru

Anca Vărzaru

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1192 din 8 decembrie 2020 a fost publicată Decizia nr. 19/2020 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov cu privire la următoarea întrebare: „Comunicarea informațiilor de interes public în format electronic se realizează contra cost sau gratuit?”.

Obiectul recursului în interesul legii: „Comunicarea informațiilor de interes public în format electronic se realizează contra cost sau gratuit?

Potrivit publicării anterioare din data de 14 septembrie 2020, ÎCCJ – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii a hotărât respingerea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, ca inadmisibil.

Motivare

Analizând condițiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, ÎCCJ observă că autorul sesizării a transmis instanței supreme, împreună cu hotărârea de sesizare, un număr de nouă hotărâri judecătorești. Însă autorul sesizării nu a analizat în concret condiția de admisibilitate a recursului în interesul legii referitoare la existența practicii neunitare, ci a făcut doar o referire generică cu privire la existenţa a două orientări jurisprudențiale și cu privire la inexistența unui punct de vedere unitar în legătură cu chestiunea supusă dezlegării.

Din analiza înscrisurilor atașate sesizării se constată că obiectul sesizării nu reprezintă o problemă de drept reală, iar majoritatea punctelor de vedere exprimate au fost teoretice, fiind expuse în cadrul corespondenței administrative purtate între instanțe sau în cadrul ședințelor de unificare a practicii judiciare, şi nu în cuprinsul unor hotărâri judecătorești. Se arată în Decizia ÎCCJ că 10 din cele 15 curți de apel au exprimat un punct de vedere exclusiv teoretic, deoarece nu au identificat practică judiciară relevantă în legătură cu problema în discuție.

Trecând peste lipsa dovedirii unei practici judiciare neunitare, din sintetizarea punctelor de vedere teoretice exprimate de către curțile de apel a reieșit că din cele 15 curți de apel 12 au subscris opiniei că:

Furnizarea informațiilor de interes public în format electronic fără plata costurilor de copiere (sau de scanare), prevăzute de art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, poate fi solicitată doar în situația în care autoritatea sau instituția publică deține deja informația în format electronic (prin afișare pe pagina de internet proprie sau prin existența unor evidențe în sistem informatizat), întrucât doar în această situație comunicarea în format electronic a respectivelor informații nu implică niciun fel de costuri și sunt întrunite condițiile tehnice necesare.”

Raportat la aceste hotărâri judecătorești, ÎCCJ a reţinut că accesul la informațiile de interes public este gratuit, însă, în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii (prin „costul serviciilor de copiere” se înţelege costul direct al operațiunii tehnice de copiere a informației solicitate pe suport hârtie).

În concluzie, s-a constatat că cerința de admisibilitate a preexistenţei unei practici judiciare neunitare nu este îndeplinită, în cauză nefiind păreri jurisprudenţiale sau doctrinare contrarii ori cutume divergente la nivel naţional. Pentru aceste considerentele, ÎCCJ a respins recursul în interesul legii, ca inadmisibil.

Av. Anca Vărzaru, SĂVESCU & ASOCIAŢII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.