« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
9 comentarii

Întrebare preliminară cu privire la clauzele abuzive privind cursul de schimb și faptul că părțile nu ajung la un acord ulterior iar contractul nu poate continua
10.12.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la clauzele abuzive privind cursul de schimb și faptul că părțile nu ajung la un acord ulterior (C-472/20 Lombard Lízing).

Situația de fapt:
1. materii UE incidente:
– apropierea legislațiilor
– protecția consumatorilor
2. avem o clauzi abuzivă care se referă la obiectul principal al contractului (informațiile cu privire la cursul de schimb nu erau conforme), astfel încât contractul nu poate continua să existe, iar părțile nu au ajuns la un acord
3. necesitatea de a afla dacă faptul că, în lipsa unei dispoziții de drept național cu caracter supletiv, există o poziție adoptată de instanța ierarhic superioară, care, deși nu este obligatorie pentru instanțele ierarhic inferioare, oferă îndrumări în legătură cu constatarea validității contractului sau a producerii efectelor sale, asigură efectul deplin al Directivei 93/13
4. dacă nu, necesitatea de a afla dacă este posibilă restabilirea situației inițiale în cazul în care contractul nu poate continua să existe ca urmare a clauzei abuzive privind obiectul principal, părțile nu au ajuns la un acord, iar poziția sus menționată nu este aplicabilă
5. dacă da, adică dacă este posibilă restabilirea situației inițiale, necesitatea de a afla dacă, în ipoteza în care s a formulat o acțiune prin care se solicită constatarea nulității în raport cu obiectul principal al contractului, poate legea să impună, în legătură cu [acest] tip de contract, condiția ca un consumator să formuleze, odată cu acțiunea respectivă, și o acțiune în constatarea validității contractului sau a producerii efectelor sale
6. dacă nu, adică dacă nu este posibilă restabilirea situației inițiale, necesitatea de a afla dacă se poate constata a posteriori, prin legiferare, validitatea contractelor sau producerea efectelor lor în vederea asigurării echilibrului între părți
7. pentru un rezumat în limba română al întregului conținut al cererii de pronunțare a unei decizii preliminare, a se vedea aici (8 pagini) – pentru limba franceză, și pentru întregul conținut tradus, a se vedea aici (17 pagini), iar pentru limba maghiară, limba de procedură, a se vedea aici (15 pagini).

Dispoziții de drept UE invocate a fi incidente: „efectul deplin al directivei 93/13/CEE”.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Cuvinte cheie:
Secţiuni: Banking, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Protecția consumatorilor, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la clauzele abuzive privind cursul de schimb și faptul că părțile nu ajung la un acord ulterior iar contractul nu poate continua”

    • Da, o nouă nişă de trimiteri pe clauze abuzive este larg deschisă (evident, mă gândesc și la intervenția de adineauri la un alt articol cu trimiterea judecătorului croat).
      De la retragerea judecătorilor britanici din Curte sesisez, totuși, că aceasta nu mai tratează strict funcțional problematicile referitoare la protecția consumatorilor, ci într-o manieră mult mai ”continentală”, adică mai formalistă și, chiar, ezitantă și, din aceasta cauză, răspunsurile oferite tind să devină mult mai puțin tranșante, lăsând adeseori marje de interpretare care, dat fiind potența și interesul ridicat și manifest al instituțiilor de credit – pe plan național, înafara prof.Piperea și alți câțiva avocați vocali (dl.Cuculis, parcă), quasimajoritatea marilor case de avocatură, precum și unii doctrinari – prof.Bercea, prof.Rizoiu – au exprimat teorii mai degrabă în avantajul profesioniștilor – deschid acestora posibilități de noi confruntări judiciare acerbe cu consumatorii, îndeosebi în spațiul european central și estic, adică chiar acolo unde consumatorii nu ar avea suficiente resurse să poarte aceste lupte de uzură.
      Poate fi însă și o percepție personală greșită. V.B.

      • Și cum judecătorii – și să dorească – nu pot participa la un atelier de formare pe drept UE și clauze abuzive, atelier organizat în afara controlului INM … voila problemă la pătrat (și da, e foarte trist că niciun judecător până acum nu a atacat acea dispoziție). Noroc cu frații din Croația și Ungaria.
        Acum consider că sunt suficiente probe pentru o nouă trimitere preliminară și din România și/sau suspendare măcar + măsuri provizorii. Și că orice refuz al instanței naționale va reprezenta o încălcare a lui 267 TFUE.
        Eu am scris temeinic pe aceste aspecte dar acum vreo șapte ani, apoi, când am văzut cum sunt preluate ideile – adică exacerbate – și astfel iar nu se făcea dreptate, am luat o pauză. Nu mai spun că inclusiv un domn profesor și avocat m-a blocat pe facebook doar pentru că i-am atras atenția că interpretează eronat hotărârea Kasler (#așaceva). Dar se pare că trebuie să revin și să-mi fac un cont youtube unde să poată privi judecătorii din România anonimizați (ca să poată adresa și întrebări) și în afara controlului INM (glumesc, dar parcă nu e gluma mea).
        Plus că, din când în când, mi se spune, ori de câte ori contrazic, că o fac pentru că sunt strugurii acrii … :p
        Îmi pare rău pentru consumatorii de credit în franci elvețieni din România, dar sper că pe viitor lucrurile se vor mai echilibra dacă vor învăța că atunci când strigă foc! foc! trebuie să știe și să producă dovezi că avem fum, precum și faptul că orice exacerbare reprezintă iar o dovadă nu a focului, ci a lipsei lui (și da, spunând asta îmi asum și riscul de a fi făcută arogantă :p și trăitoare doar prin cărți și biblioteci). Knowledge is indeed power și CJUE, conștientă fiind că datorită banilor, băncile pot cumpăra pe cei mai pricepuți avocați ce au knowledge, tocmai de aceea le-a dat în sarcina judecătorilor obligația (și puterea) de a aplica ex officio dispozițiile directivei 93/13/CEE, arătând că unele dintre ele sunt de ordine publică (nu e puțin lucru, dar el devine infim atunci când pregătirea judecătorilor de bună-credință este controlată)

        • Judecătorii au, într-adevăr, în considerarea obligației profesionale de formare continuă să participe la seminariile organizate de INM, însă nu au nicio prohibiție de a participa la orice altă manifestare care se circumscrie rigorilor profesionale, bineînțeles, nu din cele ce ar intra în sfera interdicțiilor precum cele care ar presupune un vădit partizanat politic ori cu caracter oneros ș.a.
          Ba, dimpotrivă, în considerarea aceleiași obligații ei pot și autodidact să se informeze din canalele obișnuite pentru orice jurist, chiar și utilizând platforma JURIDICE.ro ca un instrument facil și util profesional.
          Nu cred că instanțele naționale române ar avea un apetit mai scăzut în privința trimiterilor preliminare.
          Într-adevăr, raportat la pricinile aflate pe rolul lor, trimiterile par a fi neîndestulătoare, însă eventuala reticență își găsește explicația în: teama de a nu fi refuzată ca vădit inadmisibilă trimiterea; lipsa timpului necesar pentru a pregăti riguros o astfel de trimitere, reticența chiar a părților/consumatorilor de a fi trimise astfel de solicitări Curții, gândindu-se că, în acest fel, judecata pricinilor lor se va prelungi cu un an și jumătate/doi, precum ș.a. V.B.

          • Știu că era o dispoziție introdusă în lege sau in regulament, care, cel puțin indirect, coroborată cu alte dispoziții, lăsa să se înțeleagă că nu prea ar putea să participe la alte ateliere decât cele organizate de către INM si colaboratorii lui INM. O să caut după ce mă eliberez puțin, peste o săptămână, și revin cu detalii. Dacă sunt în eroare, îmi cer scuze, nu a fost cu intenție.

            Pe de altă parte, și până atunci, sper că judecătorii se pregătesc și cu alți formatori decât cei de la INM mai ales în materia clauzelor abuzive. M-aș bucura să știu că există în această țară măcar 10 astfel de judecători care în ultimul an au participat la un atelier de drept UE și clauze abuzive necontrolat de INM. Ar însemna atunci că problema e una mai degrabă de teamă în fața necunoscutului, de teamă să nu se facă de râs întrebând despre răspunderea Francovich a Parlamentului pentru vid legislativ, etc, … decât de necunoaștere. M-aș bucura pentru că mi se pare că această problemă poate fi reparată având acum ocazia să se vadă pe pagina curia.eu întregul conținut al cererilor de decizie preliminară ce sosesc de la judecători din alte state, și astfel să se observe că a întreba este uman 🙂 și că principal este să se ofere Curții de Justiție suficiente detalii cu privire la situația de fapt specifică, trimițând chiar copie după întregul dosar, dosar cu privire la care să se asigure că deja este format din suficiente probe pentru a arăta realitatea din teren și pentru a crește astfel șansele că decizia dată de Curte va putea fi într-adevăr aplicată. Iar dacă vor stăpâni și tehnica măsurilor provizorii direct în temeiul dreptului UE, așteptarea unui an – doi nu ar trebui să reprezinte o problemă insurmontabilă sau un factor ce s-ar aplica cu prioritate într-o materie atât de importantă precum protecția consumatorului, adică mai ales atunci când e vorba de protecția lui David în lupta cu Goliat. În acest sens, avem și jurisprudență CEDO care zice că timpul cât o cauză stă pe rolul CJUE nu se ia în calcul atunci când se analizează dacă statul a încălcat sau nu termenul rezonabil 🙂 Mai mult, datorită posibilității Curții de Justiție de a răspunde relativ ușor cererilor ce sunt vădit inadmisibile și/sau care privesc aspecte de drept deja lămurite de o jurisprudență stabilă, se oprește și riscul unui abuz de trimiteri, acestea fiind astfel soluționate în 4-6-8 luni și deci nu e cum a pățit România cu suspendarea automată atunci când se realiza o trimitere de excepție de neconstituționalitate la CCR și se aștepta cu anii deși era clar inadmisibilă excepția sau vădit nefondată.

            Fiat iustitia, pereat tempus! :))

        • Nu există nicio interdicţie ca judecătorii să participe la seminarii în afara INM. Poate te referi la cursuri de formare continuă ACREDITATE, pentru care se acordă acel număr de ore acreditate.
          Se pot organiza cursuri neacreditate private şi se pot organiza şi cursuri private acreditate.
          Numai că nu e mare căutare deoarece numărul judecătorilor este mic.

          În Texas sunt mulţi judecători care au fost avocaţi şi foarte mulţi avocaţi care au fost judecători sau procurori.
          Eu particip frecvent aici la seminarii conduse de judecători.
          De asemenea, sunt multe seminarii conduse de avocaţi, special făcute pentru judecători.
          Există o fluiditate şi o circulaţie profesională semnificativă aici.
          Acest lucru conduce la profesionalizarea foarte ridicată a juriştilor şi o specializare importantă.

          • Știu că era o dispoziție introdusă în lege sau in regulament, care, cel puțin indirect, coroborată cu alte dispoziții, lăsa să se înțeleagă că nu prea ar putea să participe la alte ateliere decât cele organizate de către INM si colaboratorii lui INM. O să caut după ce mă eliberez puțin, peste o săptămână, și revin cu detalii.

            E posibil să mă înșel, însă știu că judecătorii de scaun au participat la astfel de conferințe organizate în afara lui INM până în 2013 .. cam așa, și puneau și întrebări, și apoi, eu cel puțin nu am mai văzut niciun astfel de participant. Am mai văzut procurori și judecători, dar nu de scaun, participând la o conferință de drept european organizată la Reprezentanța Comisiei Europene în București când am fost și eu într-un panel, dar atunci judecătoarea care a intervenit cu întrebări nu era judecătoare de scaun, se ocupa cu cooperarea europeana penala pe la MJ cred. Plus ca una este o conferinta, si alta este un atelier, atelier in care incerci si rezolvari de spete si poti da anterior sa ti se trimita intrebari si sa pregatesti deja discutii ancorate foarte mult în practică.

            Sper să mă și înșel cu privire la acest aspect, că astfel ar mai exista speranță, iar dacă mă înșel, îmi cer scuze pentru eroare. Revin după ce verific în detaliu niște coroborări de dispoziții de drept și niște practică.

            Până atunci, rog mai ales magistrații să accepte scuzele mele ca măsură provizorie, iar dacă există vreun magistrat care a participat în afara cursurilor organizate de INM la vreo pregătire pe clauze abuzive și drept UE, și nu a fost sancționat în niciun fel, rog să mă contacteze ca să nu mai stau să caut practică și legislație incidentă 🙂

            • Ioana R.O., jude la TSM, participant la un seminar cu expunere europeană la CJUE, în toamna anului 2018, începutul anului 2019, cred.
              Ştiu sigur pentru că, fiind colega de complet în jurisdicţiile colegiale, mi-a adus ca suvenir un pix și un notepad cu inscripționări personalizate (le mai am și acum, folosindu-le cu chibzuință). V.B.

              • Era raportat la dreptul din Romania si in afara controlului INM, deoarece din cele descrise nu rezulta acest aspect?

                Intreb pentru ca stiu ca de principiu, aceste seminarii internationale nu au experti ce cunosc dreptul romanesc incident. Si atunci e greu sa ofere variante de posibilitati de trimiteri prin raportare la dreptul din Romania. Totodata, stiu ca nu se discuta in limba romana, si atunci avem si riscul de lost in translation. Si mai stiu ca de regula sunt organizate prin intermediul lui INM – cele de la CJUE.

                Eu am crezut ca e din cauza de dispozitii prohibitive din lege, dar daca nu e asa, si daca judecatorul e liber sa participe la ateliere pe clauze abuzive si drept UE organizate de experti ce cunosc mai ales drept romanesc incident pentru ca in materia clauzelor abuzive putem observa cat de mult conteaza cadrul legislativ national aplicabil, si in afara oricarui control al INM/CSM, pai atunci chiar nu mai e nicio scuza pentru situatia statistic negativa existenta in Romania cu privire la trimiterile preliminare si rezultatul lor in materia clauzelor abuzive si a contractelor de credit in franci elvetieni – mai ales daca e sa-l compar cu judecatorul spaniol, croat sau maghiar.

                Cu tot respectul spun ca mi se pare eronat sa se dea vreo vina (fie ea chiar indirecta) pe avocatii bine platiti de banci, sau pe profesorii de drept, atunci cand judecatorul e atat de atotputernic datorita jurisprudentei CJUE incidente si e liber sa se duca la orice atelier pe clauze abuzive si drept romanesc si sa discute problemele din practica.

                Mai mult, si la modul general, vazand ce probleme de drept exista in Romania, eu ma mir ca nu avem cate o trimitere preliminara/zi adresata lui CJUE in diferitele domenii. Sunt chiar foarte uimita 🙂 pentru ca mi se pare ca nici doua/zi la nivel de tara n-ar fi suficient ca sa ne ajute pentru o minima curatenie, dar macar ar fi un inceput.

                Si ca sa dau si un exemplu de situatie in care imediat s-a facut curatenie dupa o trimitere preliminara ce trebuia sa se realizeze cu vreo minim 5 ani in urma, a se vedea C-679/19 si comentariul meu din Pandectele Romane nr. 6/2019 unde am fotografiat practica existenta anterior in Romania, controlul absolut formalist facut de judecatori cu privire la proportionalitatea sanctiunii impusa automat de lege, si am comparat-o cu momentul in care judecatorul spaniol – fratele celui roman – si prin raportare la o dispozitie similara din Spania a zis ca e o problema si a adresat din oficiu o trimitere: CJUE. C-679/19 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti: Combaterea spălării banilor, libera circulaţie a capitalurilor, obligaţia de declarare a sumelor importante şi reglementarea naţională contrară proporţionalităţii. Analiză şi consecinţe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD