Decarbonizarea clădirilor – factor-cheie în cadrul pachetului de politici privind eficiența energetică
22 septembrie 2023 | Diana ȘCHIOPU
Diana Șchiopu
90% din producția de energie electrică provine din surse regenerabile – energia eoliană și cea solară fotovoltaică reprezintă împreună aproape 70% din aceasta, iar restul este asigurat în cea mai mare parte din energia nucleară. Pare utopic? Ei bine, nu. Este obiectivul clar, de atins până în 2050, pe care îl propune Agenția Internațională pentru Energie (AIE) prin pachetul de politici privind eficiența energetică pentru (i) aparate electrocasnice, (ii) clădiri, (iii) industria grea, (iv) vehicule, și (v) orașe smart și eficiente. Desigur, AIE nu poate oferi un set complet de reguli și reglementări, care să se aplice uniform la nivel mondial, pentru că nu toate țările acționează în același timp, cu același instrumente și nu toate dispun de aceleași mijloace. Ceea ce pot face însă toate guvernele este ca, plecând de la propunerile AIE, să elaboreze pachetele proprii de politici, doar în contextul unor strategii și obiective clare, care combină trei tipuri de mecanisme: reglementare – pentru eliminarea de pe piață a echipamentelor și practicilor neperformante, creșterea nivelului mediu de eficiență și stabilirea unor reguli de măsurare a performanței; informare – pentru ca oamenii să aleagă mai responsabil echipamentele și dispozitivele pe care le achiziționează și modul în care utilizează energia și stimulare – creșterea atractivității produselor și echipamentelor eficiente energetic și accelerarea modernizării și înlocuirii aparatelor, clădirilor și vehiculelor, încurajarea utilizării tehnologiilor și practicilor noi.
Având în vedere că sectorul clădirilor și cel al construcțiilor este responsabil pentru 30% din consumul final de energie la nivel mondial și pentru 27% din totalul emisiilor de CO2 din sectorul energetic, el trebuie să joace un rol cel puțin la fel de important și în lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru atingerea obiectivelor globale de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU.
În ceea ce privește sectorul clădirilor și construcțiilor, se preconizează ca până în 2030 emisiile de dioxid de carbon provenite din clădiri să se reducă cu mai mult de jumătate ca urmare a punerii în practică a mai multor soluții curate și eficiente: îmbunătățirea anvelopei clădirilor care reduce necesarul de energie termică; trecerea la cele mai bune aparate, lămpi și aparate de aer condiționat disponibile; tehnologii mai eficiente și mai curate; înlocuirea utilizării tradiționale a biomasei solide (cum ar fi lemnul sau cărbunele pentru gătit) cu alternative mai eficiente și mai curate. Pe lângă economiile de energie și reducerea emisiilor, nu sunt de neglijat nici beneficiile pe care aceste măsuri le pot aduce: reducerea facturilor la energie, generarea unor locuri de muncă calificate, suplimentare, pe termen lung în domeniul construcțiilor de clădiri, îmbunătățirea calității aerului interior și exterior, sporirea securității și rezilienței sistemului energetic prin gestionarea sarcinii, clădiri confortabile și sănătoase pentru ocupanți, îmbunătățirea generală a sănătății oamenilor și evitarea unor efecte negative suplimentare asupra grupurilor vulnerabile.
Reglementare. Toate aceste măsuri pot fi transpuse în domeniul construcțiilor prin instrumente precum codurile energetice pentru clădiri – cele mai eficiente și scalabile instrumente – deja utilizate în foarte multe țări și care stabilesc de obicei fie specificații minime și cerințe directe și explicite pentru constructori și proiectanți, fie criterii de conformitate pe bază de performanță energetică (eficiență ridicată prin metoda care funcționează cel mai bine în fiecare caz în parte). Un alt tip de instrumente îl reprezintă normele care obligă la utilizarea unor echipamentelor eficiente energetic în interiorul clădirilor, cum ar fi standardele minime obligatorii de performanță energetică (SMPE) și etichetele pentru aparatele și echipamentele utilizate în clădiri, care ar trebui adoptate în special în regiunile emergente și care ar trebui extinse la mai multe produse în țările în care deja se aplică, pentru a încuraja investițiile în cele mai recente și mai eficiente tehnologii.
Informare. Punerea în aplicare a normelor și respectarea efectivă a acestora trebuie să fie dublate de instrumente informaționale: certificarea și etichetarea clădirilor, clasificarea bazată pe performanța energetică și emisiile de carbon (certificatele de performanță energetică), programele de informare, pașapoartele de renovare, tehnologiile interactive smart, programele de educare și pregătire, campaniile de conștientizare destinate publicului – toate acestea permit consumatorilor să identifice cele mai eficiente opțiuni atunci când cumpără sau renovează clădiri.
Stimulare. Stimulentele pot fi financiare (de exemplu, subvenții, împrumuturi preferențiale și reduceri de taxe, rate mai mici ale dobânzilor la împrumuturile pentru achiziții/dezvoltări imobiliare în proiecte verzi, grant-uri care pot motiva consumatorii și dezvoltatorii să investească în soluții eficiente energetic, în renovarea sistemelor electrice de aer condiționat și de încălzire și implementarea de noi sisteme eficiente) sau de altă natură (de exemplu, reducerea timpului alocat procedurilor administrative de analiză și aprobare a dosarului, evenimente de premiere și recunoaștere).
Decalajul între retorică și acțiune trebuie să dispară deoarece, în lipsa unor măsuri specifice, adoptate de fiecare stat în parte, consumul de energie utilizată în clădiri – ca urmare a îmbunătățirii accesului la energie în țările în curs de dezvoltare, a necesității tot mai mari de aer condiționat, a înmulțirii numărului de aparate consumatoare de energie deținute și utilizate – ar putea crește cu aproximativ 70% în 2050.
Diana Șchiopu, Partener Firon Bar-Nir
