CJUE. C-620/19 J&S Services. GDPR. Reglementare națională care face trimitere la dispozițiile dreptului Uniunii. Date fiscale privind o persoană juridică. Necompetența Curții. Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător raportor
10.12.2020 | JURIDICE.ro

Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor.

Cererea de decizie preliminară a fost introdusă de Curtea Administrativă Federală, Germania, în cadrul unui litigiu între Land Nordrhein Westfalen, pe de o parte, și D. H. T., acționând în calitate de lichidator al J & S Service UG, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de obținere de date fiscale privind această societate.

D. H. T., acționând în calitate de lichidator al J & S Service, o societate de drept german, a solicitat administrației fiscale, în temeiul articolului 4 alineatul 1 din Legea privind libertatea de informare, date fiscale cu privire la această societate pentru a putea examina oportunitatea introducerii acțiunilor revocatorii în cadrul procedurii de insolvență. Aceste date priveau măsurile de executare silită care puteau viza J & S Service, cele care fuseseră deja puse în aplicare și plățile primite, precum și data la care administrația fiscală luase cunoștință de insolvența acestei societăți. De asemenea, D. H. T. a solicitat comunicarea extraselor de cont pentru toate tipurile de impozite și de taxe gestionate de administrația fiscală pentru perioadele impozabile cuprinse între luna martie 2014 și luna iunie 2015.

Întrucât administrația fiscală a respins această cerere, D. H. T. a sesizat tribunalul administrativ competent, care a admis, în esență, acțiunea sa. Tribunalul Administrativ Superior, Germania competent a respins apelul formulat de Land Nordrhein Westfalen împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță. Land Nordrhein Westfalen a formulat recurs împotriva acestei decizii în fața Curții Administrative Federale, Germania.

Cu titlu introductiv, această instanță observă că GDPR nu este direct aplicabil în speță întrucât cauza principală nu privește date cu caracter personal care se raportează la o persoană fizică, în sensul articolului 1 alineatul (1) și al articolului 4 punctul 1 din acest regulament, și nici dreptul de acces conferit persoanei vizate, în sensul articolului 15 din regulamentul menționat. Potrivit instanței de trimitere, dreptul de acces prevăzut la acest din urmă articol este un drept asociat persoanei vizate de prelucrarea datelor cu caracter personal și care nu intră în masa credală și, prin urmare, este exclus de la transferul competențelor de administrare și de dispoziție către lichidatorul judiciar.

Cu toate acestea, instanța menționată amintește că, pentru a garanta interpretarea uniformă a dreptului Uniunii, Curtea s-a declarat deja competentă să se pronunțe cu privire la cereri de decizie preliminară referitoare la dispoziții ale acestui drept în situații pur interne, în care aceste dispoziții au devenit aplicabile direct și necondiționat în temeiul dreptului național. Or, această condiție ar fi îndeplinită în speță, întrucât articolul 2a alineatul 5 din Codul fiscal face trimitere, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor juridice, la dispozițiile GDPR. În acest context, instanța de trimitere a adresat Curții întrebări preliminare privitoare la interpretarea GDPR.

Curtea a constatat însă că dispozițiile Codului fiscal în discuție în litigiul principal nu se limitează să facă aplicabile dispozițiile GDPR în afara domeniului de aplicare al acestui regulament, ci le și modifică obiectul și domeniul de aplicare. Așadar, o interpretare a dispozițiilor regulamentului menționat nu poate fi efectuată în același mod în ceea ce privește persoanele fizice și în ceea ce privește persoanele juridice, al căror drept la protecția datelor nu a fost definit de GDPR. Prin urmare, contrar a ceea ce consideră instanța de trimitere, nu se poate concluziona că există în speță un interes vădit ca Curtea să interpreteze aceste dispoziții pentru a asigura uniformitatea interpretării lor.

Astfel, Curtea a declarat că nu este competentă să răspundă la întrebările adresate de Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania) prin decizia din 4 iulie 2019.

:: Hotărârea