Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu CCR, Drept constituțional, Monitorul Oficial al României, Note de studiu, Procedură civilă, RNSJ, SELECTED

CCR. Regularizarea cererii de chemare în judecată. Constituționalitate

25 septembrie 2023 | Anda-Laura DUȚESCU
Anda Laura Duțescu

Anda Laura Duțescu

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 689 din data de 27 iulie 2023 a fost publicată Decizia nr. 159/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Virgil Manea într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În ceea ce privește obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta este reprezintat de dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

„(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).”.

Se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 și ale art. 21.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă, este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând, astfel, desfăşurarea judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

JURIDICE by Night

Totodată, prin decizii anterioare, Curtea a constatat că dispoziţiile care reglementează procedura regularizării cererii de chemare în judecată nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor.

În cauza de faţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat prevederile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care instituie sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată în situaţia în care, după ce reclamantului i se comunică în scris modificările ce trebuie efectuate şi/sau, după caz, lipsurile ce trebuie complinite pentru ca cererea de chemare în judecată să fie adusă în concordanţă cu cerinţele impuse de lege, acesta nu procedează, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, la regularizarea cererii.

Curtea observă însă că, în argumentarea pretinsei neconstituţionalităţi a textului de lege menţionat, autorul acesteia s-a limitat doar la afirmarea încălcării dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie şi formularea unor nemulţumiri referitoare la persoana judecătorului care a dispus anularea cererii de chemare în judecată, precum şi la sistemul justiţiei, fără să arate în ce anume ar consta neconcordanţa reglementării legale criticate cu textele Legii fundamentale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, întrucât instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte identificarea şi formularea unor motive de neconstituţionalitate.

Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde 3 elemente, şi anume: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente.

Simpla indicare a temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepţiei. În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, prilej cu care Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că: „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.”

Aşa fiind, în lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a prevederilor legale criticate faţă de textele din Legea fundamentală enumerate, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia formulată într-o atare manieră este inadmisibilă.

Totodată, în ceea ce priveşte suplimentarea obiectului excepţiei, prin criticarea în şedinţa publică desfăşurată în faţa Curţii Constituţionale şi a altor prevederi din Codul de procedură civilă decât cele cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, şi anume art. 200 alin. (4) şi art. 194-197 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. O extindere a acestuia în faţa instanţei de contencios constituţional ar echivala cu sesizarea directă a Curţii Constituţionale, ceea ce depăşeşte cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992.

Astfel, Curtea decide:

– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Anda Laura Duțescu

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories