De la educația sexuală la coruperea sexuală a minorilor e doar un pas?

24 august 2021 | Ioan-Mircea DAVID

Ioan Mircea David

Sedes materiae: art. 221 C.pen.

Unul dintre proiectele actuale care îi vizează în mod direct pe copii și pe tineri, are ca obiect o disciplină nouă care să îi familiarizeze cu noțiuni despre viață și despre dezvoltarea lor. Indiferent de denumirea pe care o va avea această disciplină, în cuprinsul ei se vor realiza și cursuri de educație sexuală, adaptate cerințelor și vârstei celor în fața cărora vor fi susținute.

Atunci când discutăm despre educație sexuală ca disciplină ce ar putea fi predată în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 14 ani, putem avea în vedere o normă penală al cărei conținut poate sancționa o conduită similară celei identificată în materialele destinate educației sexuale.

De aceea, luăm ipoteza în care educația sexuală va presupune pe lângă discuții interactive despre corpul uman și despre modalitatea în care oamenii stabilesc relațiile intime și procrează, și prezentarea unor materiale (video sau planșe fotografice) pe baza cărora copiii să înțeleagă mai bine și mai ușor conceptele explicate.

Pot fi considerate acele materiale în care este prezentat corpul uman, dar și eventuala interacțiune dintre persoane, concretizată într-un raport sexual, ca fiind “reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură” și astfel să devină incidentă norma de incriminare prevăzută la art. 221 alin. (4) C.pen.?

Deși la o primă vedere am considera că o astfel de ipoteză nu poate fi întâlnită în practică și că acele materiale au scop exclusiv didactic, la o analiză mai atentă a problemei, e posibil să ajungem la concluzia că, în anumite situații, acele materiale se circumscriu prevederilor legale indicate anterior.

Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor este o infracțiune de pericol al cărei obiect juridic special îl reprezintă “relațiile sociale referitoare la libertatea sexuală a minorului, precum și cele referitoare la normala dezvoltare a personalității și sexualității minorului[1]”. De aici reiese că legiuitorul și-a propus printr-o astfel de normă să protejeze inclusiv modalitatea în care se dezvoltă sexualitatea minorului, aspect ce poate include și asimilarea unor cunoștințe despre educația sexuală, proporționale cu vârsta și cu gradul de înțelegere al copilului.

De asemenea, literatura de specialitate[2] a abordat tangențial această problemă, în sensul în care a fost analizată situația în care activitățile de educație sexuală sunt desfășurate de părinți pentru copiii lor. Aici concluzia a fost aceea că se poate reține existența unei cauze justificative – aceea a exercitării unui drept. Într-o altă opinie[3] s-a susținut că acele explicații legate de viața sexuală se circumscriu infracțiunii de corupere sexuală a minorilor doar din perspectiva tipicității, nu și a antijuridicității.

Distinct de aceste două opinii exprimate, consider că ar trebui analizată și ipoteza în care acele materiale ce vizează educația sexuală, nu sunt prezentate și explicate în cadrul familiei, ci sunt prezentate și explic ate într-o instituție de învățământ, iar cel care oferă explicațiile este un cadru didactic (potențial subiect activ calificat).

Din acest punct de vedere ar putea fi aplicabile prevederile art. 221 alin. (4) C.pen., variantă agravată pentru care legiuitorul nu a făcut nicio distincție cu privire la calitatea subiectului activ așa cum a stabilit în cuprinsul art. 221 alin. (2¹) lit. b) C.pen. Această variantă “împrumută unele elemente de la infracțiunile prevăzute […] în Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei[4]”, fără să afirm că s-ar atrage răspunderea penală pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute de legea specială.

Așadar, expunerea materialelor cu conținut dedicat cursurilor de educație sexuală nu atrage răspunderea penală a celui care le prezintă, nici în situația în care aceste informații sunt transmise într-un cadru informal (în cadrul familiei), nici dacă acestea sunt prezentate într-un cadru formal (în cadrul instituției de învățământ).

Revenind la norma de incriminare, acele “reprezentații în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură” pot consta inclusiv în planșe fotografice sau materiale video în care se încearcă explicarea unor acte sexuale de orice natură. Consider că materialele menționate anterior pot intra în categoria “reprezentațiilor”, deoarece legiuitorul nu ne oferă o definiție a acestora, iar literatura de specialitate[5] analizează doar conceptul de “spectacol pornografic”, ipoteză care nu corespunde prezentei analize.

Unul dintre argumentele pe care le-aș putea prezenta în favoarea ipotezei că acele materiale nu pot conduce la atragerea răspunderii penale pentru infracțiunea de corupere sexuală a minorilor, vizează faptul că astfel se asigură dreptul la educație al copilului. În cazul unui copil ce nu a împlinit vârsta de 14 ani, părintele, tutorele, precum și orice alt reprezentant ia pentru acesta toate deciziile și îi asigură inclusiv accesul la educație, atât timp cât este prezumat de lege ca fiind fără discernământ[6].

Exercitarea acestui drept ce va include și dreptul la educație sexuală poate fi privit ca o cauză justificativă ce conduce la imposibilitatea atragerii răspunderii penale, deoarece fapta nu constituie infracțiune.

Cu toate acestea, organele de urmărire penală ar trebui să analizeze în concret conținutul fiecărui material care conduce la suspiciunea comiterii unei astfel de infracțiuni. Nu cred că poate fi stabilit în mod unanim că materialele utilizate în vederea desfășurării cursurilor de educație sexuală nu pot conduce în nicio situație la atragerea răspunderii penale pentru infracțiunea de corupere sexuală a minorilor, afirmație prin care nu contest rolul pe care l-ar putea avea o astfel de disciplină în procesul de dezvoltare a copiilor și a tinerilor.

Revenind la întrebarea din titlu, consider că în acest moment este prematur să stabilim dacă o astfel de prezentare a unor materiale în procesul de predare a educației sexuale ar putea antama răspunderea penală ca urmare a săvărșirii infracțiunii de corupere sexuală a minorilor. Reglementările viitoare și modalitatea de implementare a acestei discipline vor oferi răspunsul întrebării pe care am formulat-o.

[1] M. Udroiu – Sinteze de Drept penal. Partea specială, vol. I, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2021, p. 334
[2] Idem, p. 339
[3] S. Bogdan, D.A. Șerban – Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 355.
[4] V. Cioclei – Drept penal. Partea special I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 6-a revizuită și adăugită, Ed. C.H.Beck, București, 2021, p. 222.
[5] M. Udroiu – Sinteze de drept penal. Partea special, Ed. C.H.Beck, București, 2020, p. 275.
[6] Art. 43 alin. (1) lit. a) C.civ.