« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. C-824/18, A. B. și alții. În opinia avocatului general Tanchev, legea poloneză introdusă cu scopul de a exclude posibilitatea controlului jurisdicțional în ceea ce privește aprecierea de către Consiliul Național al Magistraturii a candidaților la funcția de judecători la Curtea Supremă încalcă dreptul Uniunii
17.12.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE poate fi aplicat în mod direct de instanța de trimitere pentru a înlătura aplicarea acestor dispoziții naționale și a se declara competentă să se pronunțe în cauze în temeiul cadrului juridic care era aplicabil înainte de adoptarea acestei legi 

În contextul acțiunilor formulate de candidații la funcția de judecător A.B., C.D., E.F., G.H. și I.J., pe de o parte, și Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, denumit în continuare  „KRS”), pe de altă parte, prin intermediul cărora acești candidați au atacat deciziile prin care: (i)  KRS a decis să nu propună președintelui Republicii Polone (denumit în continuare „Președintele  Republicii”) numirea lor în postul de judecător al Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia, denumită în continuare „Curtea Supremă”) și, în același timp, (ii) KRS a propus Președintelui Republicii numirea altor candidați, Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă, Polonia) a sesizat Curtea de Justiție.

Legea poloneză din 26 aprilie 2019[1] a modificat o dispoziție din Legea privind KRS, care în prezent  este formulată astfel: „]î]n cauze individuale referitoare la numirea în funcția de judecător la Curtea Supremă, nu se pot formula căi de atac”. Aceeași lege mai prevede că „în cauze individuale  referitoare la numirea în funcția de judecător la Curtea Supremă, inițiate și nefinalizate înainte de  intrarea în vigoare a prezentei legi, procedura căilor de atac îndreptate împotriva rezoluțiilor [KRS] se închide de plin drept.

În concluziile sale de azi, avocatul general Evgeni Tanchev examinează mai întâi aspectul dacă dreptul Uniunii se opune unei dispoziții care determină de plin drept închiderea unei proceduri naționale, fără nicio posibilitate de a continua această procedură sau de a o deschide din nou la o altă instanță și dacă dreptul Uniunii se opune consecinței susceptibile să decurgă din respectiva dispoziție națională, anume că Curtea s-ar declara necompetentă în cauze în care este pendinte o cerere de decizie preliminară.

Acesta amintește că cheia de boltă a sistemului jurisdicțional al Uniunii o constituie procedura  trimiterii preliminare, prevăzută la acest articolul 267 TFUE, care, prin instituirea unui dialog de la instanță la instanță între Curte și instanțele din statele membre, are drept scop asigurarea unității de interpretare a dreptului Uniunii, permițând astfel asigurarea coerenței acestuia, a efectului său deplin și a autonomiei sale, precum și, în ultimă instanță, caracterului propriu al dreptului instituit de tratate. Din jurisprudența Curții rezultă cu claritate că, în conformitate cu dispoziția menționată, instanțele naționale trebuie să își păstreze libertatea de a decide dacă adresează sau nu Curții întrebări preliminare.

Avocatul general consideră, așadar, că dreptul Uniunii se opune unei legi naționale care a  prevăzut închiderea de plin drept a procedurilor, cum sunt cele deduse judecății instanței de trimitere, excluzând în același timp orice posibilitate de a transfera examinarea căilor de atac către altă instanță națională sau de a reintroduce căile de atac în fața altei instanțe naționale. Mai mult, o asemenea dispoziție națională, în contextul în care instanța națională competentă inițial să soluționeze cauzele menționate a adresat Curții întrebări preliminare după ce a fost sesizată în  mod legal cu o procedură de control asupra rezoluțiilor KRS aduce atingere dreptului de acces la o instanță judecătorească și în măsura în care, în cauza individuală pendinte în fața instanței competente (inițial) să o examineze, privează ulterior această instanță atât de posibilitatea de a iniția efectiv o procedură de trimitere preliminară în fața Curții, cât și de dreptul de a aștepta decizia Curții, astfel încât principiul cooperării loiale consacrat în dreptul Uniunii este repus în discuție.

Avocatul general consideră că a elimina (dreptul la) o cale de atac jurisdicțională care fusese până atunci disponibilă și, în special, a priva de aceasta părți care introduseseră deja o asemenea cale de atac constituie o măsură de natură să favorizeze (și chiar să consolideze) absența aparenței de independență și de imparțialitate din partea judecătorilor efectiv numiți la instanța vizată și din partea instanței înseși. O astfel de absență a aparenței de independență și de imparțialitate încalcă  articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

În contextul examinării supremației dreptului Uniunii în prezenta cauză, avocatul general Tanchev  discută decizii recente ale Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală, Germania,  denumită în continuare „BVerfG”) și Curții Supreme din Polonia. Prima dintre acestea a statuat în  hotărârea Weiss[2], printre altele, că o hotărâre a Curții era ultra vires și neaplicabilă în Germania, iar cea de a doua a statuat[3] ulterior că o hotărâre a Curții nu era obligatorie în ordinea juridică poloneză. În special, avocatul general arată că, în loc să pericliteze întregul sistem al Uniunii bazat pe statul de drept și să adopte o astfel de abordare fără precedent, BVerfG ar fi putut să explice ce anume din jurisprudența Curții putea, în opinia sa, să facă obiectul unor critici, iar apoi să adreseze Curții o nouă cerere de decizie preliminară. Avocatul general subliniază importanța dialogului judiciar, care este parte integrantă a funcționării ordinii juridice a Uniunii. În opinia avocatului general, abordarea ultra vires a BVerfG aduce atingere principiului statului de drept în Uniune, principiu care este o conditio sine qua non pentru integrare. Astfel, statul de drept joacă rolul de punte pentru soluționarea conflictelor dintre instanțe. Avocatul general conchide în esență că, conform tratatelor, care reprezintă „contractul” încheiat între statele membre, instanța ultimă în dreptul Uniunii este Curtea și astfel, BVerfG nu are rolul sau competența de a se pronunța astfel cum a procedat în cauza Weiss. Tratatele nu permit niciunei instanțe naționale să desființeze o hotărâre a Curții de Justiție, întrucât, altfel, dreptul Uniunii nu s-ar mai aplica în mod egal sau efectiv în toate cele 27 de state membre și întregul fundament juridic al Uniunii ar fi repus în discuție. Dacă o instanță națională consideră că un act al Uniunii sau o hotărâre a Curții este contrară constituției statului respectiv, nu poate pur și simplu declara că actul sau hotărârea sunt inaplicabile în jurisdicția sa.

În plus, avocatul general arată că Curtea a admis deja implicit că articolul 19 alineatul (1) TUE are  efect direct și poate fi invocat de justițiabili în fața instanțelor naționale ca temei legal autonom (pe lângă articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) pentru a aprecia  conformitatea acțiunilor unui stat membru cu dreptul Uniunii. Potrivit avocatului general, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE poate fi aplicat în mod direct de instanța de trimitere pentru a  înlătura aplicarea acestor dispoziții naționale și pentru a se declara competentă să se pronunțe în  cauze în temeiul cadrului juridic care era aplicabil înainte de adoptarea acestei legi.

În opinia avocatului general, date fiind circumstanțele specifice Poloniei, este indispensabil ca  procesele de numire în funcție să fie supuse controlului jurisdicțional exercitat de o instanță a cărei independență este dincolo de orice îndoială, în condițiile articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, pentru a menține aparența de independență a judecătorilor numiți prin aceste proceduri. Acest lucru se justifică în special date fiind modificările rapide aduse dispozițiilor legislative care guvernează controlul jurisdicțional asupra procedurilor de selecție și deciziilor KRS. Aceste modificări dau naștere unor îndoieli rezonabile cu privire la măsura în care procesul de numire în funcții este în prezent orientat către selectarea unor candidați independenți pe plan intern, mai degrabă decât convenabili din punct de vedere politic, pentru exercitarea funcției le de judecător în cadrul unei instituții atât de importante a sistemului judiciar cum este Curtea Supremă,  instanța de ultim grad.

Rezultă că instanța de trimitere poate să își păstreze competența de a se pronunța în litigiile  principale.

În ceea ce privește o cale de atac care prezintă insuficiențe în ceea ce privește efectivitatea, astfel cum este cea aplicabilă inițial în cauzele principale, avocatul general Tanchev subliniază că este complet lipsită de efectivitate calea de atac aflată la dispoziția participanților la procedură care nu  au fost propuși spre numire în funcție, întrucât nu modifică situația juridică a unui candidat care formulează o cale de atac în procedura finalizată printr-o rezoluție a KRS care a fost anulată.  Respectiva cale de atac nu permite nici reexaminarea candidaturii acelei persoane la postul vacant de judecător la Curtea Supremă în cazul în care candidatura a fost depusă în urma unui anunț de concurs pentru ocuparea unui post de judecător. Pentru ca un sistem de căi de atac să fie efectiv, ar trebui ca: (1) introducerea unei căi de atac formulate de către oricare dintre candidați care nu au fost reținuți pentru un post la Curtea Supremă să suspende întreaga procedură de numire în  funcție până la soluționarea căii de atac respective de către instanța de trimitere; (2) admiterea căii de atac împotriva rezoluției KRS de a nu propune numirea la Curtea Supremă să aibă ca efect obligația organului competent din statul membru (KRS) de a reexamina cauza individuală privind numirea în postul de judecător la Curtea Supremă; (3) rezoluția să fie validată în cazul în care instanța de trimitere respinge căile de atac formulate împotriva acesteia, astfel încât abia atunci decizia să poată fi transmisă Președintelui Republicii, iar candidatul desemnat în propunere să fie numit judecător la Curtea Supremă.

Instanța de trimitere trebuie așadar să înlăture aplicarea (i) dispozițiilor care ar implica excluderea totală a posibilității de a revizui eroarea de apreciere cu privire la candidații la funcția de judecător, în lumina criteriilor impuse acestora, (ii) a caracterului parțial definitiv al rezoluțiilor KRS referitoare la candidații care au fost numiți în funcție. În caz contrar, controlul jurisdicțional asupra unei astfel de rezoluții ar fi iluzoriu în privința candidatului care a fost numit în funcție.

:: Hotărârea


[1] Legea din 26 aprilie 2019 de modificare a Legii privind Consiliul Național al Magistraturii și a Legii privind organizarea instanțelor administrative, care a intrat în vigoare la 23 mai 2019.
[2] 2 BvR 859/15.
[3] Ordonanța Camerei disciplinare a Curții Supreme poloneze (II DO 52/20).


PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.