Legea minorităților naționale din Ucraina și presa românească: între lipsa de interes și cenzură
29 septembrie 2023 | Vasile ȚIPLE
Vasile Țiple
Recent, Ucraina a revizuit legea minorităţilor naţionale, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția și ale UE – acesta este titlul unei știri din 21 septembrie 2023[1] care anunța faptul că noile modificări legislative implementate de către Ucraina în vederea adresării recomandărilor UE și ale Comisiei de la Veneția în problema regimului juridic al minorităților naționale din Ucraina corespund solicitărilor acestor organizații.
Titlul este optimist, dar din păcate realitatea este mult mai complexă. Esența obligațiilor asumate constituțional și la nivel internațional prin tratate bilaterale (ex. Tratatul de bază dintre România și Ucraina) și multilaterale (Convenția-cadru privind minoritățile naționale) din păcate nu este îndeplinită.
Aceasta esență o putem defini ca fiind dreptul de a folosi nerestricționat limba maternă în comunitatea și în zonele în care locuiește minoritatea națională română cu tot ceea ce presupune acest lucru, educația neîngrădită în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrația locală și evenimente publice.
Comunitatea istorică de români din Ucraina nu s-a mutat in Ucraina, ca să fie subiectul reglementărilor de integrare de drept comun aplicabile unui cetățean străin care s-ar fi mutat în Ucraina din diferite motive (expați sau diaspora), Ucraina modernă s-a format ulterior comunității de români, inclusiv prin acordul de voință a celor din urmă. Acest lucru printre altele justifică tratamentul special acordat prin Constituția Ucrainei și normele internaționale în vederea evitării discriminării minorității naționale de către majoritatea etnică. Acest tratament poate fi sumarizat prin drepturile specifice de care trebuie să beneficieze persoanele aparținând minorităților naționale, respectiv dreptul nerestricționat la educație în limba maternă, dreptul la manifestări publice în limba maternă, publicații, dreptul de a utiliza limba maternă în zonele predominant locuite de aceste minorități, dar și alte drepturi inerente majorității etnice care trebuie în mod egal asigurate ți minorităților etnice în sânul majorității etnice din care face parte în sens juridic.
Factorul unificator și dominant al unei minorități etnice naționale după cum putem lesne observa din enumerarea neexhaustivă de mai sus, îl reprezinta limba maternă. Orice imixtiune în vederea limitării acesteia reprezintă o încălcare a drepturilor specifice persoanelor aparținând minorităților naționale. Drepturile recunoscute persoanelor aparținând minorității naționale române (inclusiv revenirea la statutul juridic anterior prin care educația în limba maternă era asigurată de către stat) nu impactează cu nimic obligațiile acestora de a cunoaște limba oficială ucraineană și de a se integra în societatea ucraineană în vederea desfășurării unei vieți sociale normale în cadrul Statului Ucrainean.
Aceasta situație legislativă de egalitate de drepturi la educație în limba maternă dintre majoritate și minoritate a existat până la momentul anulării regimului de protecție garantat de Constituția Ucrainei persoanelor aparținând minorității naționale române prin adoptarea Legii privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat și Legea educației din 2017, cu modificările subsecvente.
Motivul acestei evoluții în detrimentul minorității naționale române îl reprezintă nevoia de contracarare a influenței rusești în Ucraina prin intermediul limbii ruse, conform legiuitorului, executivului și judecătorului constituțional ucrainean. Nevoia justificată de contracarare a agresorului rus a fost utilizată însă în mod nediscriminatoriu cu privire și la celelalte minorități naționale din Ucraina în vederea limitării drepturilor constituționale recunoscute, respectiv anularea dreptului nerestricționat garantat de Constituția Ucrainei la educație în limba maternă. Aceste acțiuni au creat o stare de nesiguranță legală și discriminare etnică pentru persoanele aparținând minorității naționale române deoarece au avut drept obiect principal esența identității și culturii acesteia – dreptul la educație în limba maternă (pe lângă celelalte prevederi care limitau în mod strict utilizarea publică a limbii române în societate și zona în care ucrainenii români locuiesc).
Acest lucru a determinat ca anumite organizații internaționale (Comisia de la Veneția) să acționeze și să facă o serie de recomandări în vederea îmbunătățirii regimului juridic al minorităților naționale din Ucraina.
Astfel, Ucraina a adoptat noua Lege a minorităților naționale în data de 13.12.2022, care însă nu a fost suficientă pentru a se reveni la regimul juridic anterior avut de către minoritatea națională română, respectiv cerința cea mai importantă: educația în limba maternă fără cote sau alte restricții neconstituționale.
Printre principalele prevederi ale noii legi a minorităților naționale se numără dreptul la: 1) auto identificare; 2) libertatea asociaţiilor obşteşti şi a întrunirilor paşnice; 3) libertatea de exprimare a opiniilor și convingerilor, libertatea de gândire, limba, conștiința și religiei; 4) participarea la viața politică, economică și socială; 5) utilizarea limbii minorității naționale (comunității); 6) educație, în special în limbile minorităților naționale (comunități); 7) păstrarea identității culturale a minorității naționale (comunității). Lista nu este exhaustivă, alte drepturi și libertăți putând fi acordate acestor persoane în condițiile legii (chiar dacă prin Constituție aceste drepturi erau oricum deja garantate, iar re enumerarea lor declarativă nu produce o schimbare reală pozitivă pentru minoritatea națională română).[2]
În legătură cu problema cea mai importantă (dreptul la educație în limba română) articolul 11 din această lege face trimitere la Legea educației din 2017 cu modificările subsecvente, ceea ce practic nu a rezolvat problema eliminării regimului anterior legii, conform căruia minoritatea națională română avea dreptul de a fi instruită în limba maternă, în școli cu predare în limba română şi instituții de stat pentru învățământ şi specializare, ţinând seama de răspândirea geografică a minorității române, având de asemenea dreptul de a folosi limba română în raporturile cu autorităţile publice, în conformitate cu legea naționale și cu angajamentele internaționale asumate. În acest context și în urma recomandărilor internaționale, Ucraina a modificat recent adoptata lege a minorităților menționată mai sus, adăugând o serie de clarificări pe 21.09.2023, în vederea corectării mai multor lacune din lege. Din păcate și noua versiune nu a adus modificările necesare în vederea revenirii la regimul juridic anterior solicitat de comunitatea română.
Astfel, deși aceste scăpări nu au fost rezolvate prin Legea minorităților naționale, dacă ar fi să ne ghidăm după legislația internă ucraineană aplicabilă azi, cu bună credință, acest lucru nu ar avea importanță pentru comunitatea de români din Ucraina, deoarece conform art. 2 alin. 2 din noua Lege privind minoritățile naționale, în cazul în care un tratat internațional la care Ucraina este parte, stabilește alte reguli decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică regulile tratatului internațional. Prin urmare, Tratatul de bază dintre România și Ucraina care stabilește reguli mult mai favorabile (art. 13),[3] inclusiv educația în limba maternă fără restricții pentru minoritatea română care trebuie sa aibă acces la un tratament similar minorității ucrainene din România (care au garantate drepturile la educație în limba ucraineană fără aplicarea vreunor restricții sau cote),[4] este direct aplicabil în dreptul intern al Ucrainei. Autoritățile ucrainene pot aplica legea nouă privind minoritățile naționale, dar și cea privind educația din 2017 doar în limita în care aceste legi nu derogă de la normele speciale și standardul minim stabilit prin Tratatul de bază dintre România și Ucraina.
Practic, atâta timp cât Tratatul dintre România și Ucraina este valid, noile prevederi care contravin Tratatului nu pot fi legal aplicate cu privire la minoritatea națională română din Ucraina. În același timp, nici România nu poate stabili alte reguli pentru minoritatea ucraineană din România al căror standard să fie inferior scopului și standardului prevăzut în Tratat. Orice încercare de aplicare a acestor legi noi poate fi contestată în instanțele de drept comun din Ucraina de către oricine din comunitatea de români care are un interes, iar instanța va fi obligată să aplice legea în vigoare, respectiv art. 13 din Tratat coroborat cu art. 2 alin. 2 din noua Lege privind minoritățile naționale. Prevederile din Tratat reprezintă norme speciale care derogă de la normele generale conform principiului specialia generalibus derogant. Norma specială (Tratatul) e cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală (Legea educației) nu poate înlătura de la aplicare o norma specială (art. 13 și urm. din Tratat).
Realist vorbind indiferent de ce prevede legea autoritățile pot decide să aplice ce lege își doresc găsind o justificare legală prin care să o facă, ar putea de exemplu modifica din nou Legea minorităților naționale și să elimine articolul care prevede un regim juridic mai bun pentru minoritatea română, conform tratatelor internaționale, sau ar putea ignora ori reinterpreta în continuare mănunchiul de articole constituționale ucrainene care împiedică orice modificări legislative prin care protecția juridica a minorității române este înrăutățită.[5]
Din păcate nimeni nu mai vorbește despre acest lucru după decizia Curții Constituționale a Ucrainei care a validat noile legi statuând că acestea nu încalcă Constituția. În aceste condiții, nu este surprinzător faptul că orice vine de la autoritățile ucrainene este preluat ad litteram și fără minim de cercetare de către presa românească, ci mai mult, se conferă o aură de adevăr absolut care împiedica orice opinie contrară sau nuanțat distinctă. Adevărul factual nu mai contează, drepturile constituționale ale minorității române din Ucraina consfințit de Constituția Ucrainei, dar și de Constituția României, nu mai sunt relevante nici măcar conform tratatului dintre cele două țări, iar războiul justifică orice fel de politică internă.
În prezent nici nu se mai discută serios în România despre cum anume să lucrăm împreuna cu Ucraina și comunitatea de români din Ucraina în vederea respectării drepturilor acestora (de altfel cei mai în măsură să explice ce nevoi au, după cum a sugerat și Comisia de la Veneția în recomandările sale în această problemă). Ministerul Afacerilor Externe al României de exemplu, consideră că educația în limba maternă este un drept respectat în Ucraina deoarece minoritatea națională română poate studia limba română asemenea celei engleze.[6]
Până când presa românească internă nu va depăși conceptele simpliste conform cărora ești “propagandist rus” sau “susținător extremist naționalist” dacă încerci sa contrazici autoritățile ucrainene sau române în această problemă drepturile românilor din Ucraina sunt pecetluite. Dacă Guvernul, Ministerul de Externe și Parlamentul decid că acest subiect nu reprezintă o problemă atunci ar trebui să elimine art. 7 din Constituția României.[7] Decât un drept pe hârtie nerespectat mai bine fără el.
De puține ori au știut românii să-și apere drepturile, iar această situație este una dintre cele mai evidente.
Stabilirea tuturor premiselor necesare asimilării etnice a sute de mii de etnici români fără nici o opoziție serioasă a României (deși Constituția îi cere acest lucru ne mai vorbind despre obligația morală) prin care partenerii ucraineni să înțeleagă că este o problemă serioasă în relația dintre cele doua state, reprezintă un eșec diplomatic fără precedent care trebuie asumat în discursul intern fără nici o scuză.
Din păcate regăsim prea multe scuze din categoria: este război și drepturile ucrainenilor români sunt drepturi pentru perioade de pace,[8] situația ucrainenilor români va fi mai bună mai încolo,[9] problema minorității române este o falsă problemă sau este propagandă rusească,[10] când Ucraina va intra în UE va fi obligată sa respecte aceste lucruri, etc.). Procesul de aderare la UE poate dura zeci ani, timp în care nu prea o sa mai fie o problemă – timpul le rezolva pe toate.
Sumarizând, indiferent de ce anume se scrie în presă referitor la modul de abordare a problemei de către Ucraina și România, un lucru rămâne cert, legea fundamentală a ambelor state și normele internaționale stabilesc dreptul la identitate națională și culturală și obligația corelativă a statelor de garantare a acestora, iar orice nerespectarea a acestor drepturi ține numai și numai de voința politică a guvernanților dintr-un anumit moment istoric.
Aceste drepturi sunt consfințite în Constituție și tratatele internaționale pentru a preveni aceste derapaje care pot apărea în viața societății într-o anumită perioadă prevenind eliminarea sau reducerea standardului de protecție prin simple proceduri ordinare de legiferare.
Mai avem un lucru care este cert, faptul ca România ca stat și societate este captiva propriei filosofii strămoșești: “las’ că merge și așa”. Bineînțeles că lucrurile merg și așa, lucrurile în general merg oricum, singurul care face o diferența în mersul natural al lucrurilor este omul și eforturile lui de a face ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție, altfel este doar o frunză-n vânt fără voință, așa cum este România în prezent, iar acest lucru, indiferent de opinia noastră cu privire la subiectele din acest material, ar trebui să ne îngrijoreze mult mai mult decât se întâmplă acum.
De altfel și situația în România în legătură cu aceasta problemă nu este roză opinia publică fiind defectuos informată de către anumite părți din mass-media românească. Acestea se situează ori în extrema dreaptă ori în cealaltă, la mijloc rămânând mass media care doar preia știrile așa cum sunt transmise de către cineva fără să facă un minim de cercetare ca să înțeleagă contextul sau dacă acele informații corespund adevărului obiectiv sau adevărului promovat de către cei care au o agendă proprie și să informeze publicul în consecință.
Un exemplu relevant sunt cei de la Contributors.ro preluați de HotNews care se prezintă ca fiind o sursă de știri și de analiză serioasă pe subiecte curente informând corect și necenzurat opinia publică. Din păcate acest lucru nu corespunde adevărului din experiența subsemnatului, aceștia publicând recent un articol “Pledoarie pentru o politică externă asumată a României fata de Ucraina”(nota de subsol 10) în care opinia autorului deși este pe alocuri validă este viciată de lipsa de cercetare serioasă a subiectului abordat, unde principalele teme ale materialului printre care și subiectul drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și problema Canalului Bâstroe sunt prezentate ca fiind false probleme.
În încercarea subsemnatului de a oferi un comentariu clarificator cu surse privind omisiunile autorului platforma Contributors a șters comentariul fără nicio explicație. În urma contactării acesteia am fost informat ca acel comentariu este propaganda rusească și prin urmare nu a fost publicat. Bineînțeles că ne scapă cum anume un comentariu prin care am solicitat sursele în baza cărora autoarea a declarat ca cele două subiecte sunt false probleme sau o simplă întrebare adresată unui profesor care a validat articolul autoarei printr-un comentariu conform căruia acesta este: „Textul perfect adecvat, subpunct cu subpunct. Felicitări!”,[11] reprezinta propagandă rusească.
În lipsa posibilității unui apel la forul editorial superior al Contributors sau HotNews privind aceasta decizie arbitrară mi-am retras toate materialele publicate de pe aceasta platformă. Încălcarea dreptului la liberă exprimare de către o platformă importantă din țară ar trebui să reprezinte un subiect de interes pentru cei care au obligația asigurării funcționării mass-media independente și obiective editorial. Cititorilor Contributors le recomand să verifici de două ori informațiile pe care le găsesc acolo, înainte de a-și forma o opinie.
Înțelegem și faptul că această platformă este privată și poate decide arbitrar ce anume publică sau nu, în limitele prevăzute de lege, dar în aceste condiții nu ar trebui să mai fie catalogată ca fiind o sursă de știri legitimă și obiectiva (prin asocierea cu HotNews si includerea materialelor Contributors în platforma de știri HotNews) deoarece rolul celor care informează și formează opinia publică trebuie să conțină mecanisme editoriale eficiente, nu decizii personale arbitrare ale cuiva. Constituția României prin art. 31 alin 4 este foarte clară în acest sens (4) „Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.”
Prin includerea și asocierea platformei Contributors.ro în cadrul HotNews condițiile privind politica editorială trebuie să corespundă standardelor din profesie, în caz contrar nu ar mai trebui prezentată ca fiind o sursa legitimă de informații publice. O soluție ar fi publicarea tuturor surselor de finanțare directă și indirectă a instituțiilor media în vederea înțelegerii intereselor pe care le reprezinta: interesul public sau cel privat.
Inclusiv materialul de pe G4Media.ro (preluat de la agenția EFE, citată de Agerpres) de mai sus deși este inclus la secțiunea Analiză[12] acest material nu reprezintă o analiză serioasă. De altfel toate preluările cu privire la acest subiect sunt aproape identice, atât ca și text, cât și analiză jurnalistică.[13]
De exemplu singurele mențiuni sunt faptul ca: „amendamentele adoptate prevăd că statul va furniza gratuit manuale imprimate şi în format electronic în limba maternă elevilor din învăţământul secundar care aparţin minorităţilor naţionale recunoscute prin lege în Ucraina. Noua versiune a actului normativ recunoaşte dreptul de a folosi limbile minorităţilor în publicitate şi pentru desfăşurarea unor acţiuni publice. Statul se angajează de asemenea să ofere asistenţă în limba maternă victimelor violenţei domestice şi beneficiarilor de servicii sociale pentru vârsta a treia. Amendamentele clarifică de asemenea criteriile pentru a determina în ce zone ale ţării trebuie oferite astfel de servicii în limbile minorităţilor, în funcţie de concentrarea populaţiei care aparţine minorităţilor etnice şi culturale.”
Nu se face nicio mențiune cu privire la paragraful 3 punctul 6 din noul proiect de modificare care prevede că „drepturile și libertățile persoanelor aparținând minorităților naționale (comunităților) pot fi limitate în conformitate cu legea în interesul securității naționale, integrității teritoriale și ordinii publice, pentru a preveni revoltele sau infracțiunile, pentru a proteja sănătatea publică și pentru a proteja drepturile și libertățile altor persoane, dacă o astfel de restricție este necesară într-o societate democratică.”[14]
Deși poate părea inofensivă, această prevedere legală este profund discriminatorie având drept obiectiv discriminarea persoanelor aparținând minorității naționale române, contravine art. 24[15] (interzicerea discriminării, dar și următoarele 25, 27, 28, 29, 40, 47, 51, 52, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63) din Constituția Ucrainei și nu are vreun sens sau obiectiv clar pe care să nu le acopere deja art. 64 de mai jos (per a contrario ar însemna că prin noua prevedere aceste drepturi pot suferi o restrângere doar pentru că subiecții sunt cetățeni ucraineni de etnie română), deoarece această situație este deja acoperită prin Constituția Ucrainei prin articolul 64 care prevede deja tipul de limitări care pot fi necesare într-un stat democratic pentru toți cetățenii Ucrainei, indiferent de etnie:
„Drepturile și libertățile constituționale ale unei persoane și ale unui cetățean nu pot fi limitate, cu excepția cazurilor prevăzute de Constituția Ucrainei. În condiții de război sau de stare de urgență, pot fi stabilite restricții separate de drepturi și libertăți cu indicarea obiectivelor acestor restricții. Drepturile și libertățile prevăzute de articolele 24, 25, 27, 28, 29, 40, 47, 51, 52, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63 din prezenta Constituție nu pot fi limitate.”
De asemenea, nu este precizat faptul că măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii (după cum de exemplu, precizează art. 53 alin. 2 din Constituția României, în vederea stabilirii unui cadru normativ de strictă interpretare pentru o prevedere atât de invazivă în drepturile unei persoane într-o societate democratică).
Jurnaliștii și mass-media în general, au obligația de a cerceta serios și informa obiectiv publicul în legătură cu problemele de actualitate deoarece pot duce la formarea opiniei publice care în cazul în care este realizată incorect, va genera consecințe care nu vor corespunde interesului public, mass media reprezentând doar o portavoce a unor anunțuri emise de diferite autorități sau entități.
Există o diferență între o simplă știre (care poate reflecta adevărul factual), analiză (care poate reflecta în detalii prin utilizarea tuturor surselor relevante și în mod obiectiv, o anumită problemă sau știre) și opinie (părere personală a unei persoane sau grup de persoane mai mult sau mai puțin documentată obiectiv), iar modul în care media le aduce la cunoștința publicului o face responsabilă de modul în care acest lucru se întâmplă, dar și de faptul că toate procedurile necesare stabilirii adevărului obiectiv sau seriozității investigative sau academice sunt respectate. Nevoia de anulare a legitimității drepturilor legitime ale minorității naționale române din Ucraina de către o parte a presei din România este inexplicabilă și nu poate fi pusă doar pe seama lipsei de înțelegere a regimului juridic preexistent modificărilor legislative ucrainene din ultima decadă.
Aceste opinii denotă și o eroare cu privire la normele fundamentale democratice care trebuie sa guverneze o țară, indiferent dacă se află în stare de război sau nu. Dacă plecăm de la prezumția că războiul permite absolut orice acțiuni atunci nu putem spune ca ne aflăm într-o țară democratică. O țară democratică este cu atat mai mult definită ca fiind democratică prin faptul că nu permite unor situații extraordinare, inclusiv războiul, să îi altereze principiile democratice.
Să sperăm că Ucraina va câștiga cât mai repede posibil acest război atroce declanșat de un stat care încă trăiește într-un trecut imperialist pe care sperăm să nu reușească să îl exporte în niciun fel, nici Ucrainei, dar nici altor țări. Valorile democratice și statul de drept pe care-l apără Ucraina reprezintă factorul unificator al întregii națiuni ucrainene indiferent de etnie, limbă, cultură și religie, iar aliații Ucrainei trebuie să continue să sprijine națiunea ucraineană pe drumul european pe care l-a ales. Pentru Ucraina spre deosebire de ceilalți membri aflați pe acest drum la un moment dat în istoria lor, acest drum este unul de supraviețuire a statului și a națiunii ucrainene însăși.
[1] https://www.g4media.ro/ucraina-a-revizuit-legea-privind-drepturile-si-folosirea-limbilor-minoritatilor-nationale-conform-recomandarilor-comisiei-de-la-venetia-si-ale-ue.html (ultima accesare 27.09.2023)
[2] Art. 5, alin. 2-3 https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/2827-20#Text (ultima accesare 27.09.2023)
[3] Art. 13 din Tratatul de baza dintre România și Ucraina https://zakon.rada.gov.ua/laws/show/642_003#Text (ultima accesare 27.09.2023)
[4] Legea educației naționale din România din 2011, Articolul 10: (1) În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională.
(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil. Sursa: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/188267
[5] Neconstituționalitatea politicii lingvistice din Ucraina. Sursa: https://www.juridice.ro/707557/neconstitutionalitatea-politicii-lingvistice-prevazuta-prin-legea-privind-asigurarea-functionarii-limbii-ucrainene-ca-limba-de-stat-actualizata-in-17-03-2020-conform-constitutiei-ucrainei.html (ultima accesare 27.09.2023)
[6] Poziția oficială (ireală) a M.A.E. în problema eliminării învățământului în limba maternă pentru românii din Ucraina, “nu se poate vorbi de negarea dreptului la educație în limba română în Ucraina” (aceasta poate fi studiată la fel ca engleza), Sursa: https://www.juridice.ro/705179/pozitia-oficiala-ireala-a-m-a-e-in-problema-eliminarii-invatamantului-in-limba-materna-pentru-romanii-din-ucraina-nu-se-poate-vorbi-de-negarea-dreptului-la-educatie-in-limba-romana-in-ucr.html (ultima accesare 27.09.2023)
[7]Constituția României, Art. 7 “Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.” Sursa: https://www.constitutiaromaniei.ro/art-7-romanii-din-strainatate/ (ultima accesare 27.09.2023)
[8] Interviu Libertatea cu prof. Cristian Parvulescu „Parlamentul legiferează în condiții de război”, explică Pîrvulescu. „Alta este să dai legi în timp de pace, cu gândul la viitor.” Citeşte întreaga ştire: Profesorul Cristian Pîrvulescu, despre legea minorităților naționale din Ucraina: „Nu este o lege împotriva românilor, ci o lege dată în război. Să nu avem o atitudine care-i ajută pe ruși. Sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/profesorul-cristian-pirvulescu-despre-legea-minoritatilor-nationale-din-ucraina-nu-este-o-lege-impotriva-romanilor-ci-o-lege-data-in-razboi-4389507 (ultima accesare 27.09.2023)
[9]Articol de Sabina Fati pentru Deutsche Welle. Sursa: https://www.dw.com/ro/vor-veni-vremuri-mai-bune-pentru-rom%C3%A2nii-din-ucraina-dar-nu-acum/a-64280943 (ultima accesare 27.09.2023)
[10] Articol de Eugenia Gusilev. Sursa: https://www.contributors.ro/pledoarie-pentru-o-politica-externa-asumata-a-romaniei-fata-de-ucraina/ (ultima accesare 27.09.2023)
[11] Articol de Eugenia Gusilev, Secțiunea Comentarii (ultima accesare 27.09.2023). Sursa: https://www.contributors.ro/pledoarie-pentru-o-politica-externa-asumata-a-romaniei-fata-de-ucraina/
[12] https://www.g4media.ro/ucraina-a-revizuit-legea-privind-drepturile-si-folosirea-limbilor-minoritatilor-nationale-conform-recomandarilor-comisiei-de-la-venetia-si-ale-ue.html (ultima accesare 27.09.2023)
[13] Exemple: Digi https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ucraina-are-o-noua-lege-a-minoritatilor-nationale-drepturi-restranse-pentru-minoritatea-rusa-2513909
Libertatea: https://www.libertatea.ro/stiri/ucraina-si-a-revizuit-legea-minoritatilor-nationale-elevii-din-invatamantul-secundar-vor-primi-manuale-in-limba-materna-unele-drepturi-ale-minoritatii-ruse-au-fost-limitate-4668357
Cotidianul: https://www.cotidianul.ro/ucraina-si-a-revizuit-legea-minoritatilor-nationale/ (ultima accesare 27.09.2023)
[14] Extras din proiectul adoptat: ucr. 3. Абзац перший частини шостої статті 5 викласти в такій редакції: “6. Права і свободи осіб, які належать до національних меншин (спільнот), можуть бути обмежені відповідно до закону в інтересах національної безпеки, територіальної цілісності та громадського порядку, для запобігання заворушенням чи злочинам, для охорони здоров’я населення, захисту прав і свобод інших осіб, якщо таке обмеження є необхідним в демократичному суспільстві”. Sursa: https://itd.rada.gov.ua/billInfo/Bills/Card/42516
[15] Art. 24, Constituția Ucrainei: Cetăţenii au drepturi şi libertăţi constituţionale egale şi sunt egali în faţa legii. Nu pot exista privilegii sau restricții bazate pe rasă, culoare, convingeri politice, religioase sau de altă natură, sex, origine etnică și socială, statut de proprietate, loc de reședință, limbă sau alte caracteristici.) Sursa: https://www.president.gov.ua/ua/documents/constitution/konstituciya-ukrayini-rozdil-ii#:~:text=%D0%A1%D1%82%D0%B0%D1%82%D1%82%D1%8F%2064.,%D0%B7%D0%B0%D0%B7%D0%BD%D0%B0%D1%87%D0%B5%D0%BD%D0%BD%D1%8F%D0%BC%20%D1%81%D1%82%D1%80%D0%BE%D0%BA%D1%83%20%D0%B4%D1%96%D1%97%20%D1%86%D0%B8%D1%85%20%D0%BE%D0%B1%D0%BC%D0%B5%D0%B6%D0%B5%D0%BD%D1%8C. (ultima accesare 27.09.2023)
